70,602 matches
-
exigența respectului. Or, imperativele juridice au tocmai efectul să asigure și să garanteze toate posibilitățile pe care nu le exclud”. Aceasta Înseamnă că: În măsura În care activitatea unui subiect este juridicește limitată, În aceeași măsură e apărată. Imperativele juridice sunt condiționate, adică presupun pentru aplicarea lor anumite stări de fapt. Condiția reală juridică a unui subiect se schimbă În permanență, ca un cerc a cărui „rază” crește sau descrește, după cum se schimbă condițiile subiective. Elementele dreptului subiectiv Intervin Întotdeauna două elemente: 1. Posibilitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
problema necesității de a asigura dubla protecție a siguranței private și publice, prin mijloacele organismelor judiciare și de poliție, de asemenea a organismelor militare, apte să Îndeplinească funcțiile lor respective. Este de Înțeles că o apărare solidă contra agresiunilor exterioare presupune o ordine internă foarte bine constituită, după principiile generale cunoscute. Protecția și asistența Statului pentru a garanta integritatea fizică și morală a persoanei - presupunând deficiențe fizice sau psihice - nu pot fi suficiente dacă nu sunt sprijinite și de familie sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
apte să Îndeplinească funcțiile lor respective. Este de Înțeles că o apărare solidă contra agresiunilor exterioare presupune o ordine internă foarte bine constituită, după principiile generale cunoscute. Protecția și asistența Statului pentru a garanta integritatea fizică și morală a persoanei - presupunând deficiențe fizice sau psihice - nu pot fi suficiente dacă nu sunt sprijinite și de familie sau de alte organisme. Tot Statului Îi aparține - drept consecință a naturii sale juridice - sarcina de a pedepsi delictele, când a fost imposibil de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acela de guvernământ. Din erorile sau greșelile fiecărui guvernământ, aceste doctrine trag concluzia - printr-un paralogism manifest - că Statul trebuie distrus. Ele reafirmă apoi, necesitatea unui număr de reguli juridice fără care viața În comun ar fi imposibilă, „dar care presupun totuși, realmente și logic, existența unui Stat”. Pentru că una din regulile juridice, adesea invocate de Înșiși teoreticienii anarhismului, este aceea a obligației, „așa cum ea rezultă din contractele private, liber concluse”. Aceste doctrine, care coincid cu cele ale lui Proudhon și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Statul modern, prin faptul tuturor forțelor interne, dominând pe particulari și diversele lor grupări, ar reproduce forme istorice depășite, adică ar suprima sau ar renega drepturile individuale. „Acestea, dimpotrivă, rămân mai departe și au valoarea de substanță și de dat presupus, al realității Înseși a Statului. Individualitatea se moderează În Stat, și În el Însuși «Își exaltă adevărata sa natură» (Vico)”. Suveranitatea legii și Egalitatea cetățenilor În fața ei rămân În realitate pivoții Statului modern care este, prin urmare, și vrea să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atare voință poate chiar lipsi În fapt, fără ca validitatea acordului să fie zdruncinată”. Filosoful nostru judecă, În continuare, Într-o manieră care favorizează, În felul său, Dreptul natural relevând viciile organice (de esență!) ale Dreptului pozitiv. El spune: „Trebuie să presupunem că a intervenit un acord, fiindcă o lege rațională impune ca el să intervină, și nu că această lege rațională e valabilă pentru că așa s a convenit”. O voință contrară acestei legi este, din punct de vedere juridic, „ineficace și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În valoarea atribuită În mod universal tratatelor liber consimțite, care nu implică În obiectul lor nerecunoașterea principiului fundamental menționat mai sus. „Ea se manifestă prin urmare, mai concret, Într-o serie de acorduri particulare, care n-au consistență decât În măsura În care presupun deja Înteeiate, În natură, o legătură Între toate Statele posibile, În sensul unei recunoașteri mutuale a personalității fiecăruia”. Când după Primul război mondial s-a Încercat constituirea unei „Societăți a Națiunilor” nu s-a simțit nevoia de a renega istoria
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la care visa ca om în materie, va face totul după inima și sufletul lui și al soției sale. Părinții Inei cunoșteau fondul problemei, dar mai încercau să-l determine să renunțe la planul lui, sugerându-i că aceasta ar presupune nu numai multă cheltuială, ci și risipă de energie. Când lucrurile se mai temperară, tatăl Inei, animat de o grijă paternă, încercă să arunce peste îngrijorările știute încă o punte: - Nu cred că vă puteți plânge de ceva. Ați avut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
invită părintele. Hai. Vezi ce am aici ? O pungă răpănoasă. De pe unde ai culeso? De printr-un șanț. Ce ai în ea? O căciulă de bani?! Nu rămâne așa de surprins. Când am văzut că vin elicopterele la noi, am presupus că sunt de la DNA și că vin pentru percheziții și arestări. În drum către mașina de servici, am luat cu mine ultima căciulă cu banii-șpagă, de la poartă. Am facut bine. I-am dosit în punga asta răpănoasă. și între crenguțele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un om tânăr,bine făcut, înzestrat cu mult vino-ncoa, Măndița, vecina de la blocul din deal, cu la fel de mult nu mă lăsa. Ce s-o fi mai întâi înfiripat, iar mai la urmă, sedimentat, între ei, viața știe. Mai puteau presupune și câțiva dintre vecinii postului de poliție, din suburbia Bolați, unde, birourile frumosului Sandu Aldea erau situate la parter, iar locuința șefului, la etaj. De la flăcău până la fată, în linie dreaptă, era o distanță de doi - trei chilometri. Odată cu înserarea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Tot mai greu de trăit; tot mai abruptă, viața, pe Dealul Mic, al eroului meu. A văzut că cel mai bine se poate trăi din furat. Hai s-o încercăm și pe asta. Însă, a fi un hoț de elită, presupune a face, în prealabil, niște investiții. Că, nici chiar dacă devii hoț, nu trebuie să fii ca un oarecare tercheaberchea. Deci, a stabilit, mai întâi, numărul operatorilor de serviciu: cinci. Cu el, în calitate de coordonator, șase. A procurat, pentru fiecare, câte un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ne mai verificăm, unul pe altul. Bănui că nu avea prea multă încredere în mine. Dumneata ce crezi? Eu nu cred nimic. Din cauză că nu știu despre ce este vorba. Dar, așa, ca om ceva mai de departe, cam ce ai presupune? Că tu ești cam nebun. Ba nu. Să știi că nu-s nebun. Am ținut, doar, prea mult, la ea. și, dacă am văzut că dă cu ochii și pe la alții, și se uita mai lung, la câte unul, am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a fost că nu s-a știut niciodată cine a scăpat, tatăl meu sau unchiul. Într-adevăr, proba zdruncinase spiritul supraviețuitorului, nefericitul nu-și mai amintea nimic în legătură cu trecutul său. El nu mă recunoscu și acest detaliu mă îndemnă să presupun că era unchiul. Oare această poveste nu e strâns legată de destinul meu? Ecoul acelui râs teribil, barbaria probei n-au lăsat urme adânci în mine? Nu eram direct interesat de această întâmplare? De atunci, n-am mai fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
superioritatea mea față de canalie, față de natură, față de zei; acești zei născuți din senzualitatea oamenilor. Devenisem zeu, eram chiar mai mare decât ceilalți zei; simțeam trecând prin mine curentul veșniciei, al nesfârșitului. ...Dar ea reveni. Nu era atât de crudă cum presupuneam. M-am ridicat și i-am sărutat pulpana rochiei; i-am căzut la picioare; scuturat de hohote de plâns îmi întrerupeam tusea, îmi frecam fața de pulpele ei; am strigat-o, de mai multe ori, pe numele adevărat, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Într-adevăr, să reproducă treptele gradelor simbolice masonice : maestrul ( fie Yesua, fie M.), companionul ( Pilat, Margareta), ucenicul (Levi Matei, Bezdomnîi). Înmormîntarea de viu a maestrului, fie În hruba lui, fie În clinica lui Stravinski, este o formă de moarte inițiatică, presupunînd resurecția la un nivel superior de e xistență” ș.a.m.d. De speculat, poate, Într-un viitor spectacol . Găsesc În Cioran o frază care taaareee mă unge la inimă! Cică adevărul unui creator trebuie căutat mai curînd În scrisori, decît
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
flecăreli. Ei bine, avertizat de 100 de ori, charismaticul palavragiu n-a confiscat discursul mai mult de 10 minute. Din păcate, Radu Beligan a depășit - În laudatio - sfertul de oră și, dacă nu-l chema Caramitru pe laureat, e de presupus că ar fi bătut jumătatea de ceas ...Ca să vezi! Amicul meu B. se laudă peste tot că deși spectacolul său e Înjurat pe toate drumurile, totuși, se joacă de patru luni, cam o dată la două săptămîni. Eu am un spectacol
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt reali, ei sunt prototipul, modelul, nu parodia modelului ; sau :” Îl vedem pe Tipătescu capabil de atitudine ironică, pentru că ironia presupune o oarecare inteligență și un anume grad de instrucție ” ( afirmația e corectă doar În ultima ei parte : du pă părerea noastră, prefectul nu e prea inteligent, din mo ment ce-i trimite o scrisoare soției prietenului, cu care ori cum
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ori mai tîrziu, tot părăsești scaunul. Și nu știu de ce li se pare o lovitură sub centură, destituirea : de ce nu li s-a părut nedreaptă și numirea? Fiindcă un for care te demite, dacă e să fie incorect, am putea presupune că e incorect și cînd te instalează! Și nu cu mult timp În urmă, un director din Ardeal, care e contestat la fiecare final de stagiune, clama :”N-o să plec cînd vor ei, o să plec cînd vreau eu!”. Dar afirmația
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
întreg era imens. Brusc, am conștientizat că mi-e o foame teribilă. Trebuia să mă dau jos din pat și să trag o tură pe la bucătărie. Înainte, trebușoara asta ar fi fost foarte lesne de pus în practică. Acum însă presupunea o adevărată excursie. Am oftat din adâncul plămânilor mei de insectă, iar suflul acela, ciudat pentru obișnuințele mele de până atunci, adie prin zona ultimei perechi de picioare. Am luat-o la trap cu hotărâre. Dacă ar fi trebuit, ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi umblat o grămadă cu capul în jos... Mi-am amintit că mă mai plimbasem eu așa și când coborâsem pe firul lămpii din bucătărie. Mda, dar ăla era destul de scurt, nu se compara cu excursia pe care ar fi presupus-o această teribilă întreprindere. Cu cât stăteam să analizez mai mult variantele de acțiune, cu atât mi se înmulțeau ezitările. Putoare cum sunt, am făcut cea mai nebunească alegere. Ca atare, am sărit în gol, deplin încrezător în armura mea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ceilalți seniori și slujitori ajunși la vânătoare la curtea castelului de Hust, mai mult figuranți, erau interpretați de diverși muncitori și funcționari de la unitățile socialiste de pe raza orașului. Așa stând lucrurile, finalizarea dramatizării piesei nu numai că trebuia amânată, dar presupunea ca eu să am în primul rând și o viziune scenică de ansamblu. Ajuns din nou în garsoniera în care locuiam, undeva în chirie la o bătrânică pe nume Pulaș Coti, cu vedere spre pădurea de salcâmi ce împânzea începând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nimenea nu se așteaptă! Vorbește încet. Ziceai că aici suntem cu adevărat liberi, nu?. N-am spus asta. Liberi suntem oriunde ne-am afla în țara asta, nu? O știm cu toții. Dar am înțeles că o cameră secretă ca aceasta presupune și o gură de libertate. Ce accident adevărat să punem la cale? Cel care cunoaște parola presupun că știe totul despre finalul celei de-a doua reprezentații a piesei noastre de teatru. Ai vorbit mai la obiect cu dl. Contabil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta. Liberi suntem oriunde ne-am afla în țara asta, nu? O știm cu toții. Dar am înțeles că o cameră secretă ca aceasta presupune și o gură de libertate. Ce accident adevărat să punem la cale? Cel care cunoaște parola presupun că știe totul despre finalul celei de-a doua reprezentații a piesei noastre de teatru. Ai vorbit mai la obiect cu dl. Contabil-șef? Ți-a vorbit de ceea ce intenționează Principele să facă? Repet, d-le Gerard: totul va trebui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
viața lui, când Valy tocmai îi arătase camera secretă de sub scenă și ascunzătoarea cheii, iar Iozefina îi spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea Valy, cu pivnița de sub bibliotecă. Odată cu tencuiala, se năruiră fresce vechi cu chipuri de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o voce aproape stinsă care cerea apă: Vreau apă! Dați
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nerăbdătorul și încrezătorul numai și numai în împreunarea fizică. Încă de pe vremea aceea îmi repugnau la culme fetele fandosite, care la suprafață pozau imaculate, iar în adâncime poate că erau mai mânjite decât multe altele. În definitiv, cucerirea fiecărei femei presupune pregătirea bărbatului pentru un nou urcuș, inedit, presupune multă, multă răbdare, mai cu seamă că nu știe ce-l așteaptă sus pe vârful așa-zisului munte. Acestea, în definitiv verzi și uscate, erau idei mai mult prefabricate de care nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]