6,389 matches
-
Actrița își adaugă în palmares o creație, într-un rol care părea atât de nepotrivit pentru d-sa. Iubirea cea mare și unica face din ființa Poetului (așa ne place să-l numim pe cel nenumit în piesă) prilejul și pretextul unor aprige și încrîncenate dispute. Manevrantul al vedere este, firește, Șeful sectorului suflete, în varianta mai puțin comică, deloc binevoitoare. Intră în joc și soția jignită, părăsită pe jumătate. Intră în joc, sub presiunea "socială", frica, slăbiciunea, și protagonistul, din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așa au fost vremurile, că vorba lui Miron Costin "bietul om e sub vremi". Dar sub aceste lamentabile acoperiri se simte permanent drama vinovăției... Punctul de plecare e un truc: Gheorghe Popescu 2 aduce dosarele de securitate (în fapt, un pretext, o făcătură a lui) și propună să le deschidă, propunere care-l sperie pe Gheorghe Popescu 1 și îl determină la mărturisiri. Trecutul acel trecut greu de compromisuri și trădări revine în viața lor aparent liniștită, îi răvășește, îi tulbură
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
seară este a "spovedaniei" și cea în care se extinde întrebarea pînă la nivelul publicului un public care este dezvăluit, un public spre care luminile s-au îndreptat în afara spațiului de joc. Senzația este certă: regimul politic devine aproape un pretext pentru că în fiecare se naște o căutare. Este vorba, inițial, de o căutare a "vinovatului", apoi, cu un demers asemănător ca scop celui artistic, e o căutare a adevărului pentru ca la sfîrșit să te descoperi iar a descoperi poartă acum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scrieți cu litere mari: „POT FACE”. Afișați-l unde îl puteți vedea în fiecare dimineață pentru a vă aduce aminte că sunteți un manager și lider cu stilul „POT FACE”. +++ +++ Epilog Ca un manager „POT FACE”, nu le oferiți oamenilor pretexte pentru ipoteticele lor greșeli. Atunci când vin cu astfel de scuze la dumneavoastră, amintiți-le de credințele limitate și încurajați-i să meargă mai departe. +++ Ideea 50. Înțelegerea rolului acceptării în motivarea celorlalți Cunoașteți oamenii cu care ne comparăm cel mai
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
ca să viu; / Sâmbătă mă duc la plug, / Obosit seara mă culc; Duminică-i liturghie, / Nu-mi trebuie, mândră, mie, / După masă merg la joc, / Vezi, mândră, că n-am noroc!"64 Alteori, discrepanța dintre esența semnificațiilor și explicațiile aparente reprezintă pretextul disimulării defectelor omenești, ilustrate, de altfel, în poezia populară, prin antifrază: "Am o mândră ca o floare, / Doarme până-n prânzul mare, / Când îi pomenesc de furcă, / Stinge lampa și se culcă, / Apoi lunea nu lucrează, / Marția ține sărbătoare, / Miercurea-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
diverse aspecte ale sufletului mortului (păsări reale columbeii, porumbeii, sau fantastice Pasărea Măiastră, Pajura). În mitologia morții, pasărea-suflet are multiple semnificații: alter ego al sufletului, apotropeu al mormântului, trofeu asupra morții, emblemă funerară, ornament somptuar, prăjitura pasăre (din pomul mortului), pretext de cântec funerar. Pasărea funerară se înfățișează sub dublu aspect: "cu aripile strânse", ca pasăre a sufletului, ca alter ego existențial, și "cu aripile deschise", ca ipostază cosmică a sufletului pasăre."239 Pasărea ritualică a fost dublu reprezentată, ascendent și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fugit la București, cu un securist, care o lăsase cu burta la gură!!!. Domnul Cioană nu a mai suportat această lovitură și a reacționat într- un mod neobișnuit și tragic. A împrumutat de la un vânător o pușcă de vânătoare sub pretextul că vrea să împuște un câine de pripas, posibil turbat și, neștiut de nimeni, s-a dus la vie și s-a împușcat. Nu a lăsat nici un gând de adio nimănui. A lăsat în urmă o soție tristă care ulterior
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
modele și întâmplări exemplare; o recreează pe Venus, întrece broasca ce-l ținea pe Achile în lanțuri, îl învinge pe Chiron, îl întrece și pe Orfeu, dar nu realizează certitudinea depășirii de sine. În unele poeme, elementele universului terestru sunt pretexte de meditație, construcția este clasică: se enunță decorul, pentru ca apoi să se refacă relația cu ideea sau cu sentimentul la care se raportează. De exemplu, papura și salcia surprinse în amiază, într-un timp când, cum spune Ion Barbu, ceasurile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
folclorul de copii, sperând să creeze o nouă mitologie și să îmbogățească substanțial limbajul poetic. Cezar Baltag, prin fantastica sa călătorie spre începutul existenței și spre sfârșitul ei, demonstrează că "Țărmul rămâne zadarnic" și "Tinerețea fără bătrânețe" este doar un pretext pentru a ne vorbi de taina nașterii și a morții. Ștefan Augustin Doinaș crede în unicitatea faptelor pe care le va cânta în "lirica" baladă în care totul se desfășoară după un anumit ceremonial princiar, e fascinat de fata morgana
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eminescu, 1973; "Imnuri olimpice", Stadion, 1975; "Parfumul timpului", Albatros, 1975. Tudor George este un bun versificator; el vorbește egal și spectaculos despre trecerea timpului, despre nevoia de puritate, despre cortul fixat bine în pământ, despre Istria despre Cișmigiu și pelican, pretexte de a prezenta un flux de sentimente ce se revarsă tumultuos, sonor și plastic. De-a lungul volumelor îl simțim uneori vlăguit și mai puțin realizat tehnic. "Priveam umilul pelican/ Și îmi păru icoana vie/ A-ntregului trecut uman/ De-ncătușată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mâini/ și nu le mai distingi chipul". ("La aniversare"). În 1970 publică volumul "Poezii", în care îl reînvie pe mopete în douăsprezece sonete. Sunt reluate și personajele v înnopteanu, marele prieten Vasile K., în scopul de-a le folosi ca pretexte ale stărilor psihice prin care trece mopete: indiferența, tristețea, refuzul existenței, neliniștea, apăsarea, false examene de conștiință. Într-un poem intitulat " Reversibilitate", sfârșitul emoționează tot atât de mult ca și sfârșitul poemului "Ireversibilitate". Primul înseamnă izolare și singurătate: "O, dacă arunc/ o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la marginea speței mele/ Și cu durere-mi privesc/ Părțile rușinoase ale trupului". Ca și la Radu Stanca, moartea este surprinsă când nostalgic, când într-o erupție carnală furtunoasă; dar îl preferăm în suita de versuri subordonată simbolului cu atâtea pretexte și deschideri intitulat "Rod" sau "Turn" și nu în cântecele elegii sau romanțe, în cântece folk în care textul muzical, prin repetările de cuvinte și versuri, ajunge la manieră. Elementul folcloric, existent atât în primul volum, cât și în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alungă șarpele bun, ocrotitorul casei, pentru că întreg edificiul se surpă: "Lepădat fără nume/ Șerpii mei plecați/ Dintre aceste ziduri/ Care vor cădea". Șerpii, caii, nisipul, sabia, pașii, ochii, ierburile sunt motive care apar obsesiv în volum și se constituie ca pretexte ale unor atitudini reflexive, tensionate de neliniște: "Cum rupe calul din iarbă./ Prin ierburi cum trece copita./ Mă paște neliniștea!" În volumul "Legile pământului" (1973) aduce istoria așa cum o cunoaștem din cronici: " Printre felii de argint/ Iată eu mă trec
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau cuminți și fade, precum aceasta: Din văzduh, pe aripi de lăstuni,/ cad în Jiu și apa-nvolburată/ Spumegă orbita de culori" (Ilarie Hinoveanu). Poeții se îndreaptă, tot mai evident, spre o poezie reflexivă, cu digresiuni intelectualiste, indiferent dacă motivele, pretextele țin de tradiție, de poezia satului, sau se sprijină pe idei încorsetate într-un sistem imagistic mai complicat. Le rămâne comun crezul umanist, peisajul românesc, credința în mesajul ancorat în existența noastră de zi cu zi. Există aici o "artă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se întregește imaginea acestui univers în mișcare. Poemul "Mai stăm" este ilustrativ în acest sens. "Întoarcerile" sunt poeme de dragoste pură, gata de sacrificii, amintind de Ana Meșterului Manole. Există versuri în care poetul pleacă, de la motive folclorice sau livrești, pretexte pentru a ne demonstra o existență bogată, zădărnicită însă, mereu, de un timp care trece prea repede, ca un corp străin, inserat într-o mare și frumoasă perfecțiune. Până când ne-am fost iubit munților, munților dragi/ de ani ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sub apă", 1967, a fost o promisiune, dar în volumele următoare, "Moartea lui Socrate",1969, "Monologul alb",1972, "Cartea de nisip", 1973, N. Ioana rămâne, cum remarca Al. Piru, la o poezie "cu buzele închise". "Moartea lui Socrate" este un pretext pentru ca poetul să se autodefinească în raport cu el însuși și cu lumea. Expresia se desprinde dintr-o experiență constatativă poetul parcă ar fi participat la un lung ceremonial de stranie existență, fără să existe însă unitate de idei dispuse lucid în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ton de prelecțiune populară pentru specialiști, iar pentru cei mai puțin inițiați în ale științei, frumoase abstracțiuni în care încearcă a poetiza raționalizarea matematică a universului. Figuri geometrice ca pătratul, cercul, punctul, supuse unor demonstrații, de care poetul se îndoiește, (pretext pentru a opune intuiția rațiunii) vin să figureze unitatea întregului în virtutea mișcării. De asemenea, aduce teoria numerelor, puterea ansamblurilor. Aflăm că viteza este spațiul parcurs în unitatea de timp, mai aflăm că viteza este invers proporțională cu timpul; că în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
De aici concentrarea și supraaglomerarea generală de civilizație ce stăruie în gânduri stranii: morții sunt presați cu compresorul, prin cimitire circulă țevi de canalizare, se sparg mormintele ("Concentrare"). În ciclul "Trunchiate" e reluată ideea artei poetice: facerea universului este un pretext de a vorbi despre creație: "Acum trebuie să faci o nouă frază/ Tot universul". Poemele se concentrează în trei-patru versuri, uneori se încearcă o sensibilizare a ideii: ("Urme", "Vânt", "Drum", " Merg înainte spre moarte/ Cu coada ochilor/ Târâș spre lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dacă ar sta într-o palmă la care-a râvnit/ În palma lui Hamlet sau a lui Isus". Viața e un permanent urcuș și coborâș susținut de continua aspirație spre lumină. Ideea apare în câteva poeme: "Fereastra viermelui", "Resturi", "Umil pretext": "Ei sunt fereastra viermelui spre an,/ Pervaz pe care se tivește/ și e bolnav, senin, stăruitor,/ Lăsând pe mine urma lor de drojdie". Aspirația spre lumină, spre cer este fereastra-oglindă în care se purifică o existență măruntă de vierme târâtor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Hălmăgean, Alexandra Chirițoiu, Cristina Bîcleșanu), fie de la nelămuririle unor elevi (care nu au fost prezenți la cursul de deschidere și cărora ar fi trebuit să le ofer explicația, așa cum făcusem cu ceilalți, că tema cu Măștile îndrăgostitului este doar un pretext pentru a dezbate câteva concepte, respectiv: mască, rol, actor, regizor, spectator), care au considerat că dezbaterea nu a luat în raza ei și problema măștii îndrăgostitului (Roxana Bucur, Simina Chiș, Tulia Savulov). Ca un feed-back personal, cred că, pe lângă o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
atât, am de învățat din fiecare întâlnire de fiecare dată. Referitor la cursul pe care l-am ținut, îmi reproșez faptul că titlul cursului poate n-a fost bine ales, având în vedere că problema îndrăgostitului a reprezentat doar un pretext, un punct de plecare pentru a dezbate asupra unor ipostaze ale omului în sala de spectacol, dar și în viață, respectiv, acelea de actor, regizor și spectator. Am precizat acest lucru înaintea cursului, însă elevii care nu fuseseră prezenți atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
au completat că în dezbatere nu s-a revenit asupra celor patru măști ale îndrăgostitului, de la care s-a plecat. Așa cum precizam în prelucrarea acelor feed-back-uri ale elevilor, probabil că n-ar fi stricat să încheiem dezbaterea cu revenirea la pretextul ei. Însă, recunosc, acest lucru mi-a scăpat și pentru că m-am lăsat furată de intensitatea acelei dezbateri, care ducea ea însăși spre alte problematici, mult mai profunde. Desigur, dezbaterea a fost, din punctul meu de vedere, punctul forte, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
dacă se pleacă de la o situație particulară pentru a face generalizări și teoretizări mai apoi în ideea construirii unui curriculum trans etc.). Așadar, ar putea fi o idee ca, anul acesta, temele, respectiv, atelierele de lucru să fie doar un pretext pentru viitoarea construcție teoretică (care ar constitui și baza expertizei); cred ca anul acesta ar trebui făcut pasul de la performarea efectivă a atelierelor la reflecția asupra performării, în scopul construirii modelului (curricular) teoretic. Celebra cutie-pretext și întrebarea Mirelei care a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
masa de joc în același timp. Revin în rol de moderator, ca să-i dau posibilitatea lui Cami să prezinte schița scenariului ei, gândit împreună cu Cristina (română). E vorba de o comparație între un happening și o punere în scenă regizată, pretext pentru o problematizare a relației om-actor-rol-mască în spectacolul lumii. Ideile se adună, ca într-un brainstorming, discuțiile le animă, iar eu simt că încep să-mi ardă obrajii, de bucurie și surescitare, de încântare și uimire. Tavi, Mariana și Lili
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
trebuie să renunțăm la textul piesei Anonimul venețian, de la care am plecat toți, căci scopul nostru nu e acela de a preda această piesă, ci de a face accesibilă elevilor noștri ideea din acest text (textul a fost doar un pretext al demarării demersului nostru). Fiecare dintre noi, prin metodele și conținuturile specifice fiecărei discipline trebuie să contureze, să evidențieze ideea principală a proiectului nostru: descoperirea esenței, a acelei invariante imuabile, care rămâne mereu ascunsă, "anonimă" sub măștile succesive ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]