95,170 matches
-
Erau doi, un el și o ea, destul de tineri; veneau din față și sporovăiau. Înaintam alene, fiecare în ritmul lui. Ne apropiasem destul de mult unii de alții, aproape că ne in ter sectasem și eu, in stinctiv, le-am ocolit privirea, pentru că așa-s eu, nu știu să privesc oamenii în ochi. Și atunci s-a întâmplat. Dintr-odată, ea s-a îndepărtat puțin de el, s-a dus la un copac de la marginea drumului, a cules din el două smochine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
În schimb îmi cheltui tot salariul pe încălțăminte. Bianca Neagoe Vaccin — Nu bate, tati! Nu bate, tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să mai facă lucruri periculoase. — Știi, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut, i-am amintit nevestei pățania. Ea a început să râdă cu așa poftă, încât părinții și bunicii copiilor veniți la doctor ne-au țintuit din nou cu privirile. Nu bate tati, am spus eu și mi-am luat copila în brațe. Nicolae Cîrstea De iarnă Mi-am lăsat barbă, nu foarte mare, și eram în metrou. Lângă mine, o tipă care începe să mă atingă. Mai întâi cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
meu. O las, iar ea insistă. Era frig afară, așa că amândoi aveam haine groase și nimeni n-a văzut că ajunsese cu mâna pe coapsa mea dreaptă. O fi drogată, mi-am spus, în timp ce mă luaseră căldurile și fixam cu privirea geamul din fața mea. Deodată, se întoarce spre mine și îmi pune o întrebare puțin probabilă: — Tu ce crezi că s-ar întâmpla dacă toți oamenii s-ar gândi la același lucru, în același timp? I-am răspuns că nu știu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alături se aude un puști strigând fără rost: Ia tiribomba, neamule, tiribomba cu norocul, ca să-ți potolească focul. Fum și acordeoane. O, viața mea. Maneaua se re varsă de peste tot, lunecând peste tăcerile noastre îmbrățișate, înghițindu-ne. O, viața mea. Privirea mi se agață de ceasul din hol, acum atât de departe: 12.02. Nu mai văd limbile mișcând, o fi ceață, o fi fum, cald, lacrimi. O, Doamne, raiul tău e bomba asta, iar la poarta lui stă Sfântul Petru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi mângâiau obrajii. Iulian Kir Ileana Bunica ne punea să ne rugăm, iar noi făceam asta atenți și cuminți, rostind niște poezioare cam nătânge, cu capetele plecate sub privirile-i atente, îngenuncheați la marginea patului. Cum nimic rău nu ni se-ntâmpla în zilele următoare, bunica ne asigura întotdeauna că asta e opera îngerilor și voia lui Dumnezeu. Eu o tot iscodeam, cam neîncrezător, dar credința ei era de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în soare pe piatra de pe mormântul Ilenei. Ovidiu Cobălcescu La păianjen Uite, pe ăsta cu Del Piero îl vreau, îi spun tatălui meu, arătându-i tricoul cu degetul. Del Piero? Da’ tu știi cine e Del Piero? Îi arunc o privire strâmbă și strig cât pot de tare Aleeeeeeeeeeeex Del Pieroooooooooo! Păi cum să nu știu? E la Juve. Și eu țin cu Juve. Tata îmi zâmbește și îi cere vânzătorului tricoul. Da, il numero dieci e al meu. Mă îmbrac
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu mai sunt nici măcar șomeri, nimic, aceia parcă nici n-ar mai exista. V-ați gândit măcar o dată ce mănâncă acei oameni, că În locul lor n-ați vrea să fiți, voi sunteți prea sus ca să vă coborâți măcar și numai cu privirea. Dar asta nu este problema voastră!? Problema voastră este să dați autonomie regiilor de stat să-și stabilească salariile (confidențiale ca să nu se sperie lumea de ce salarii sunt printre bugetari), stabiliți la ministere salarii de speriat chiar și pentru femeile
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și refăcuți, pornim mai departe la drum În căutarea următorului pom, mai mare, mai frumos, mai bogat, mai darnic. Ei toți ne-au lăsat câte o moștenire: un vers, un cântec, o doină, o vorbă de duh, o mustrare, o privire aspră sau blajină, un zâmbet, o mângâiere ca o adiere și toate ca să Înțelegem că și noi, la rândul nostru, trebuie să lăsăm celor care vin ceva frumos, luminos, cald, În muncă, cinste și adevăr, cu sănătate, spor și ajutor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-i acasă? Te-au căutat de la depou, fii atent ce-i spui. De dinăuntru, de undeva din capătul scărilor, se auzi o voce enervată strigând: Ce faci, dragă? Vii odată cu fierul cela? Ți-a sosit amorezu, tu! Îi aruncă o privire scurtă strâmbându-se la el și urcă scara. Miluță se luă după ea. În ușă, sus, fata mai întoarse o dată fața. Arăți de parcă ești beat! îi strigă și izbucni în râs. Să vezi ce-o să-ți facă maică-ta! Sssst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se așeza și se ridica, ștergându-și chelia cu-un pogon de batistă. Proptit solid pe picioroangele uriașe, cu pantalonii reiați de catifea argintie, vestă și haină închisă la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și scofâlcit, cu coșuri pe față, topit de hăituială, oboseală și nesomn, ținând halba goală în mână, neștiind unde s-o arunce și-n cine... Ce dorești? Ce cauți aici? Cineva stătea-n fața lui și-l scormonea c-o privire rea și iscoditoare. Treaba mea, ce te privește? dădu din umeri nepăsător, sfidând ghinionul, și-n clipa aceea ar fi vrut să nimicească totul, nimicindu-și propria lui dorință aprinsă-n viscere, să dispară cât mai repede de-acolo. Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai puteai scoate ceva de la ea. O apucau furiile când o vedea dormind cu-atâta nepăsare, dezvelită și-mprăștiată, fără să țină seamă c-o poate zări ea și-o putea simți, ceea ce era și mai rău, băiatul, gândi, lunecând cu privirile spre Miluță, dar neîndrăznind să se miște, să nu-l trezească, și nici s-o acopere, să n-o trezească nici pe frumoasa-frumoaselor desfăcută în pat, ca un nufăr de baltă. O apucau pandaliile, dar se stăpânea și amuțea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vedea de la barieră, din piață, unde se-ncrucișau și se-nnădeau toate străzile care urcau și coborau din mahala sau ocoleau orașul prin marginea mahalalelor: "LA FORMAREA IDEILOR" Firma mare, de tablă portocalie, atârna sub geamul fetelor. Ce atrăgea toate privirile încă din piață erau cele două sticle de un chil montate-n tablă și două pahare lunguiețe, pe care le credeai umplute cu bere. Când se-mbăta și se-mbăta destul de des, mai ales sâmbăta și duminica seara asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în carne și oase. E-n oraș. Unde? întrebă bătrâna, ștergându-și nădușeala, și-și desfăcu brațele vânturându-le prin aer, vrând să se prindă de ceva. Ah, Doamne! Și eu stau și-mi prăpădesc vremea de pomană! Căută cu privirile dezorientată împrejur, neștiind încotro s-o pornească. L-a văzut la bal. Hei, madam! strigă Invalidul din fundul hardughiei, privind pe deasupra ziarului. Ce-mi complotați acolo? Intrați înăuntru. Ia să te văd, domniță, se adresă el Cerboaicei și bocăni nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji ochii și-o privi ca pe-o gânganie. Ce-ți umblă prin cap, mamă!? C-un zâmbet ciudat pe buze, bătrâna o învălui într-o privire grăbită: Credeam că te duci! Nu te duci? Unde să mă duc? După Toma. N-ai zis că-i în oraș? Nu te duci să-l cauți? Ce stați, bă, ciobanilor? Simțiți-vă! strigă plutonierul. A intrat o doamnă. Greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să dorească asta. În definitiv, nu era vina ei, nu era cu nimic vinovată că viața fusese atât de crudă cu ea și poate și cu el, răzbunându-se pentru acea scurtă fericire de-o vară. Vru să-i surprindă privirea și, dacă i-ar fi surprins-o, i-ar fi făcut semn să-l scoată din mulțime. Părea mai palid și mai îmbătrânit din pricina bărbii, avea un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îmbătrânit din pricina bărbii, avea un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile li se încrucișară. "Cerboaica!" strigă el. Dora-Tudora! Cerboaica! Inutil să se prefacă de ochii soacrei că nu-l recunoaște, să-i dea lui posibilitatea să se lase prins de șocul întâlnirii cu el, și să-l verifice dacă n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i așa, noră? Cerboaica o privi o clipă cu buzele strânse, apoi dădu din umeri și încuviință surâzând liniștitor: Așa-i, mamă. Dacă spui mata... Mata știi că eu niciodată nu-ți ies din vorbă... Da, da, o arse cu privirea bătrâna. Mi-a dat Dumnezeu cea mai bună și cea mai frumoasă noră. Vă felicit, doamnă, se înclină prefectul. Pentru vremurile astea sunteți, într-adevăr, o mamă norocoasă, o complimentă el, galant. Se-ntoarse spre Cerboaică: Unde v-ați ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ascuns, să nu mai... De-atâta timp! Extraordinar! Puteam jura că sunteți în celălalt capăt de țară. De ce nu m-ați căutat? Ce să fac, ce să facem, se corectă Cerboaica, roșind. Te deranjează destulă lume, spuse ea repede cu privirile în altă parte. Nu mai voiam să vă inoportunăm și noi... Lăsați-mi adresa. Când îl întâlnesc, îi comunic eu să vă caute. Dar cum ați aflat de petrecerea de adio... în sfârșit, de bal, dacă vrei să-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urmă nenorociții de evrei, pe care-i bagă zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de fum negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua ochii de la el. Fața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de garnitura trenului, văzu fața ei uimită și speriată, cu gura deschisă, gata să țipe. Cuprins de spaimă, împiedicându-se într-o traversă, făcu doi pași spre muncitorul care-l învățase meserie: Dacă mă refuză, sunt pierdut. Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dădea seama de nimic, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic nu era vorba de urmăritorii lui, de taică-su, tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el. Prostule, îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea dulce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai mult ca o promisiune a întâlnirii viitoare, când se vor regăsi din nou singuri și-n elementul lor. Ce minune purificatoare săvârșise-n ea noaptea aceea! Reținu fața lui palidă, topită de dragoste, ochii încețoșați de nesomn, încercănați, cu privirile duioase, mângâietoare, cu ceva nesigur în ele, ca și expresia de recunoștință și triumf a gurii lui. Asta-i dădu cel mai mare curaj să întâmpine și să înfrunte inevitabilul: întâlnirea cu bătrâna. Ca și cum ar fi fost oglinda propriei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]