3,730 matches
-
imaginea regelui-martir. Cel care avea să devină o importantă figură bisericească, Philip Henry, a relatat cum, imediat după ce toporul gâdelui a separat capul regelui de trup, s-a auzit un murmur unanim al mulțimii adunate să urmărească execuția. Mai mulți privitori s-au apropiat de eșafod și au muiat batistele în sângele său, din cauza superstiției conform căreia sângele unui rege picurat pe răni deschise poate vindeca boli, pentru că este de esență divină. Desigur, cu ocazia acestui eveniment au apărut o serie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
demnă, ca și cum ar fi îndeplinit un ceremonial al curții obișnuit, a adunat faldurile draperiei de catifea și a arătat poporului pe tânărul lor suveran, în toată splendoarea tinereții, aparent dormind adânc.“ (trad. n.) Același autor spune că acea procesiune de privitori nepoftiți au continuat să intre în cameră până la ora trei dimineața. Domnișoara Pardoe continuă să relateze evenimentul:„Asemeni unei statui de marmură, a stat dreaptă, plină de fermitate, fără să se miște. Și băiatul rege, urmând exemplul reginei mamă, a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
alcool (apud Charland, Coté, 1996). Dacă în prezent se folosesc pentru depistarea copiilor de alcoolici alte teste mai succinte, noi am preferat acest test cu 30 de întrebări care, prin caracterul lor explicit, pot oferi un cumul informațional de netăgăduit privitor la situația din familiile de alcoolici neabordabile direct. Facem precizarea că întrebările privitoare la informațiile de ordin general ne aparțin. Adaptarea lingvistică a fost realizată în colaborare cu un filolog cunoscător de limbă engleză. Variantele rezultate au fost comparate, stabilindu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
face o raționalizare post hoc a eșecurilor predictive, asociate cu explicația neorealismului convențional pentru structura emergentă a politicii internaționale. Din acest motiv, în studiul de față nu am operaționalizat și nu am testat argumentul realist structural modificat al lui Wohlforth, privitor la stabilitatea lumii unipolare. În schimb, dezbaterile dintre neorealismul ortodox și instituționalism au reprezentat principalele puncte de referință pentru teoria la nivel sistemic. Clark afirmă că dezbaterea teoretică de peste un deceniu din domeniu nu a reușit să ofere un cadru
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Hospital, își amintea mai târziu: „Wittgenstein mi-a atras atenția ca o persoană foarte umilă, pe deplin mulțumită O VIAȚĂ DE EROU? 81 cu o ocupație care nu era în nici un fel potrivită cu formația și cu pregătirea lui; pentru privitorul din afară, nici eminența lui intelectuală, nici originea lui aristocratică nu apăreau evidente.“105 Activitatea manuală obositoare îi făcea bine lui Wittgenstein deoarece îi abătea atenția de la gânduri pe care le suporta cu mare greutate. Starea lui de spirit sumbră
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lua de pe jos unele cărți, ce păreau să țină unele de altele, și de a le așeza pe rafturi diferite; în ceea ce privește poziția lor nimic nu e definitiv în afară de faptul că ele nu stau una lângă alta. Într-un asemenea caz, privitorul care nu știe cât de grea este sarcina ar putea foarte bine să creadă că nu s-a realizat absolut nimic.“ (L. Wittgenstein, Caietul albastru, ediția a doua, traducere de M. Dumitru, M. Flonta, A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
producția de TXA2 și s-a dovedit a fi categoric benefică în tratamentul bolii coronariene ischemice, atât pentru prevenția primară a pacienților aflați la risc crescut, cât și pentru prevenția secundară a episoadelor coronariene acute. Există un consens aproape general privitor la utilizarea aspirinei ca parte a tratamentului inițial al pacienților cu sindroame coronariene acute. Aspirina are o valoare dovedită de reducere a mortalității pe termen scurt post-infarct cu 23%, iar a ratei reinfarctizării cu circa 50%. Pacienții diabetici prezintă o
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
sunt selectate pe tema reprezentativității operei eminesciene. Al doilea, Structurile operei (1985), are ca temă imaginarul eminescian, iar ultimul, Textul eminescian (1990), reunește analize exemplare, caracteristice momentelor semnificative ale interpretării. Antologia urma, în intenția alcătuitorului, să mai cuprindă un volum, privitor la raportul antume-postume. SCRIERI: Motivul creației în literatura română, București, 1979. Antologii: Mihai Eminescu interpretat de..., I-III, pref. edit., București, 1983-1990. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Mitul creației, LCF, 1979, 20; Dumitru Micu, Motivul creației, LL, 1979, 3; V. Fanache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
la fiecare din ele. * Sintetizăm problemele într-o notă scurtă sau chiar în câteva gânduri simple. Personalizăm cât mai mult din ceea ce dorim să spunem. Nu înșirăm doar fapte seci. Folosim cuvinte care să creeze imagini în mintea ascultătorului sau privitorului. Dacă un răspuns trebuie să fie tehnic, asigurăm o analogie potrivită pentru a fi înțeles bine. * Nu este important numai ce spunem, dar și cum spunem. Înainte ca interviul să înceapă ne asumăm responsabilitatea lui. Pentru asta ne pregătim să
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
cu frescele monstruoase ale lui Bălașa pe pereți, cu ifosele stupide ale lui Muc cel Mic sau cu tăcerile expresive ale bietei Moni, incapabilă să articuleze, cu creierașul ei lucios, o frază mai elaborată. Cu sau fără voia lor, toți privitorii la televizor aflau de excursiile la Nisa, de petrecerile de la Ibiza, de cumpărăturile din Dubai și de orice altceva putea fi legat numele și mutrele celor doi ipochimeni care învățaseră, într-un târziu, că nu există "bad publicity", și, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
alb), dar pictorul de război era mulțumit. În ceea ce privea munca din acea dimineață, plaja sub ploaie și navele care se Îndepărtau de orașul incendiat, o incintă Înnegurată În zarea melancolică, aproape cenușie Între mare și cer, toate Îndreptau ochii privitorului spre linii convergente oculte, care legau siluetele de departe, Înălțate de unele licăriri metalice, de coloana fugarilor, În special de un chip de femeie cu trăsături africane - ochi mari, linia fermă a frunții și bărbiei, degetele care Încercau să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Își datorau forța dramatică unei erori de laborator comise la developare. De aceea fotografii, ca și reporterii de televiziune și cameramanii filmelor de acțiune recurgeau la mici trucuri pentru a umbri imaginea, restituind aparatului unele imperfecțiuni care să ajute ochiul privitorului să capteze lucrurile altfel: aceeași distorsiune focală care, În limbajul pictorilor, desfigura minuțioasa iarbă a lui Giotto cu tușele groase ale lui Matisse. În realitate, nu era nimic nou. O făcuseră și Velázquez și Goya, iar mai târziu, deja fără
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care, fiindcă avea viziera coifului ridicată, era singurul căruia i se vedea fața - mai bine zis, o parte din ea (ceilalți o aveau acoperită de chivărele coborâte): ochi Îngândurați, absenți, Înfipți Într-un loc neștiut, uitându-se la ceva ce privitorul nu vedea, dar intuia. Ochii lui, care priveau fără să vadă, ochi de bărbat hotărât să intre În luptă, rezumau nenumărate amintiri profesionale ale lui Faulques, dar realizarea lor picturală datora mult mâinii maestre a clasicului care - printre mulți alții
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la Sfântul Martin cel Mare din Bologna: Adorarea Copilului. Pe fragmentul inferior, Între un catâr, un bou și câteva figuri decapitate de ravagiile timpului, un Iisus Copil zăcea cu ochii Închiși, Într-o liniște aproape cadaverică, care anunța, Întru Înfiorarea privitorului atent, Christul torturat și mort din orice Pietate. Faulques tocmai Își curăța resturile de vopsea, când o umbră i s-a proiectat pe masă. A ridicat privirea și l-a văzut pe Ivo Markovic. 7. Când chelnerul i-a adus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
muște, fire de nisp alb lipite de pomeți. Și, În centrul cel mai exact cu putință, ochii nemăsurat de holbați, care Înfruntau groaza: două migdale albe, cu două pupile foarte negre pironite pe obiectivul aparatului, pe Faulques, pe miile de privitori ai acelei fotografii. În spate, În fundal, ca un punct terminus al drumului parcurs de ochii privitorului, suma tuturor nuanțelor de negru și cenușiu: umbra capului unui om pe nisip, unde, În ciuda ușoarei defocalizări a fundalului, se ghicea - tușă măiastră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nemăsurat de holbați, care Înfruntau groaza: două migdale albe, cu două pupile foarte negre pironite pe obiectivul aparatului, pe Faulques, pe miile de privitori ai acelei fotografii. În spate, În fundal, ca un punct terminus al drumului parcurs de ochii privitorului, suma tuturor nuanțelor de negru și cenușiu: umbra capului unui om pe nisip, unde, În ciuda ușoarei defocalizări a fundalului, se ghicea - tușă măiastră a hazardului și naturii, implacabile amândouă - urma lăsată de labele și coada crocodilului care venea târâș. Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bine. Lăsând deoparte desenul ori culoarea, poate că acela era avantajul lui, a hotărât. Ceea ce dădea consistență muncii lui din acel turn. Nimeni nu-i povestise ceea ce povestea el. - Nu sunt sigur de cuvânt: „responsabilitate”... Întotdeauna am Încercat să fiu privitorul. Al treilea om, indiferent. Fără să-și ia ochii de la pictură, Markovic a dat din cap. - Ai greșit, aș zice. Cred că nimeni nu-i indiferent. Tabloul te conține și pe dumneata. Dar nu numai ca parte din el, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
erau sentimentele bărbatului care urma să fie executat. Chipul lui, pe care pictorul Îl Întărise cu umbre arse și albastru de Prusia, ca să-i accentuze colțurile și racursiurile, era descompus de groază, dar nu era Întors către călău, ci spre privitor, pictor ori cine asista la scenă. Și asta nu se potrivea, a Înțeles Faulques. Nu teroarea trebuia s-o reflecte fața bărbatului În pragul morții. Dacă nu-și privea călăul, ci martorul, aparatul devenit pensulele și privirea pictorului, ochiul imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
moliciunea cu dosul mâinii. Pictorul se aplecase ca să-și ude pensula și, după ce o ștersese pe cârpă, aplica acum celălalt amestec, o umbră arsă cu albastru de Prusia, ca să marcheze fața, pomeții Înfundați, efectul de lumină pe capul Întors către privitor. O făcea cu o ușoară Îndrăzneală, ud pe ud, lăsând cele două amestecuri să se topească Împreună În contururi, Înainte de uscarea rapidă a vopselei acrilice. Apoi s-a depărtat de perete, ca să vadă ce ieșise. Acum, expresia bărbatului care urma
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
femei de pictat pe marea frescă circulară din turn. Toate erau acolo: femeia violată, cu coapsele pline de sânge, cele strânse una Într-alta, ca o turmă speriată de puștile călăilor, cea cu trăsături africane, care se uita, muribundă, la privitor, cea care În planul cel mai din față deschidea gura ca să scoată un urlet tăcut de oroare. Și Olvido Ferrara, În toate colțurile și În toate liniile peisajului vast care ar fi fost cu neputință de observat și compus fără
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nădejde care Îi Însuflețea degetele de pe obturator, inelele de focalizare și diafragmă. Apoi - Olvido nu ajunsese să afle nicicând ce mare legătură avusese ea cu toate - Faulques petrecuse multă vreme străbătând muzee, În vederea unei colecții de tablouri de război, inclusiv privitorii lor; o serie stranie, a cărei intenție el Însuși avea s-o descopere treptat. După o cercetare și o documentare exhaustive, Înarmat cu permisele de rigoare și cu o Leika fără flash și trepied, cu obiectiv de 35 de milimetri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
război pe care le selecționase dintr-o lungă listă care cuprindea douăsprezece muzee din Europa și America, și fotografiase tabloul și oamenii din fața lui, vizitatori izolați sau grupuri, studenți și ghizi de artă, momentele când sala era goală ori când privitorii erau atât de numeroși, Încât tabloul abia se mai putea vedea. Lucrase astfel timp de patru ani, selecționând și dând deoparte, până când adunase ulima serie de peste douăzeci de fotografii, care includea de la ochii Înnebuniți ai bărbatului ce Înjunghia un mameluc
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la copilul viu, cel din urmă victimă și totodată viitor călău propriu - numai copiii morți nu erau călăii de mâine. În ciuda cruzimii lor, dezastrele războiului rămâneau În planul al doilea, prinse În culoarea și forma care le Înconjurau; iar ochii privitorului se opreau pe ochii războinicilor care așteptau lupta, pe soldatul de fier, pe femeia din fruntea șirului de fugari, pe coapsele celeilalte femei, căzută la pământ. Și, la sfârșit, formând un triunghi, pe vulcanul echidistant dintre orașul În flăcări, la stânga
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ori celelalte sute de pantofi, puși grămadă unii peste alții În lagărele de exterminare fasciste. - Ce ciudat, a comentat Markovic. Întotdeauna am crezut că pictorii Înfrumusețează lumea. Că Îndulcesc urâțenia. Faulques n-a răspuns. Totul depindea, gândea el, de ce avea privitorul În minte În vreme ce se uita ori de ce Îi băga pictorul În minte. Pantofi ori mere. Până și cea mai inocentă dintre aceste imagini putea să sugereze un labirint, cu firul Ariadnei răsucit Înăuntru, ca un vierme. - Știi ce cred eu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de pe perete nu-i mai păreau zone pustii. Sub lumina intensă a reflectoarelor cu halongen, totul părea să i se topească În creier În stilul picturilor impresioniste: culori, spații, volume care nu reușeau să se integreze corect decât pe retina privitorului. Acolo, figurile și peisajele terminate erau la fel de reale, la fel de cinstite - numai artistul e cinstit, și-a amintit din nou - ca și cele care abia se insinuau, formele anunțate pe perete, tușele minuțioase și liniile grosolane, cu vopseaua Încă proaspătă, aplicate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]