4,129 matches
-
geniu. Ce început! La plecare Grigorii Patașin a spus: — Mă întreb care din noi a fost posedat? Seara aceea cu Grigorii Patașin a declanșat mult mai multe decât ura Irinei față de bătrânețe. A trimis-o direct în brațele tânărului, frumosului, prostului și tânărului de Aleksandr Cerkasov. în acest fel Patașin s-a făcut vinovat de nenorocirile copiilor ei. Irina se măritase cu opusul lui și doar el era de vină. Pe de altă parte, poate că în atitudinea ei de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să scotocească dintr-un loc gol în alt loc gol. Poate că nici n-o auzise. — E timpul, spuse ea, întorcându-se către Vultur-în-Zbor. E timpul să afli totul despre Virgil Jones. Era de mult timpul să afli ce mare prost ești dacă ai încredere în el. Rămaseră acolo un moment, pătimașa Liv, cea plină de ură, și Vulturul cu cicatrice și fără culoare, în timp ce Virgil mormăia și se clătina, croindu-și drum cu greu prin jurul lor, enervat de prăpastia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști. Doamne, cum de puteau fi atât de proști! Hotelul se ivi ca o insulă salvatoare. Am urcat treptele Înfiorat, gândindu-mă cum va fi. Cum ar trebui să mă port. Ce... La recepție nu era nimeni. Iar chestia asta nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști. Doamne, cum de puteau fi atât de proști! Hotelul se ivi ca o insulă salvatoare. Am urcat treptele Înfiorat, gândindu-mă cum va fi. Cum ar trebui să mă port. Ce... La recepție nu era nimeni. Iar chestia asta nu putea decât să mă enerveze. Am Început să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cruce, te-or huidui cu pietre Și te vei stinge miser de nimenea jelit. Se vede Că nu puteau șireții ca să găsească-n viață Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe seama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar exista proștii - și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpîniți? {EminescuOpIV 61} Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șireții ca să găsească-n viață Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe seama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar exista proștii - și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpîniți? {EminescuOpIV 61} Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume, Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de mare, numai prin răutate! Fiți răi! și-urmați principiul ce lumea o domină - Lăsați să creadă alții mai proști ca voi, în bine. De ce n-aveți voi minte? Deschideți ochii voști, Vedeți că sfânt și bine sunt numai pentru proști? De când sunteți în lume, a existat dreptate Și pentru voi? Dar greul voi numai îl purtarăți, Voi v-ați hrănit dușmanii, i-ați apărat cu sânge, În loc de-a sparge capul năpârcei sub picior, Voi ați crescut-o mare și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sămânța dulce a răului s-a pus Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii? O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-uitare să li spui adevărul... Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre, Vor risipi cenușa iubitei tale vetre, 115Și te vei stinge mizer... de nimenea jălit... Nu vezi ce drept e astfel? Ce bine e-mpărțit Pămîntul? - Proști de-o parte, de alta cei șireți. Și patimelor rele aceștiia dau preț... Nu merită nătângii să fie stăpâniți Sau pentru o idee să fie ei jertfiți? Mai de dorit ce soarte pot ei să aibă-n lume Decât să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un om în lanțuri - de-i frate chiar, ce-mi pasă Dacă-l împing în laturi? - O cale luminoasă "Nainte-mi se deschide? L-am dat deci laoparte, "De-ale virtuții bunuri să aibă singur parte. "Ei! Lumea-i împărțită în proști și în șireți, Iar patimelor rele viclenii le dau preț. "Sămînța roditoare se cade ca să sameni. "Ca să fii domn, se cade să-i iei adânc pe oameni. "Voiești ca să se-nchine cu toți l-a tale oase, Atunci învie într-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și care-aș fi iubit-o, Ce primea iubirea mea. Dar, vai! cine-o să se uite La copilul cel ciudat Cu-a lui plete lungi sburlite Și cu ochiul turburat? Aveam spirit - dat prea fine Păreau glumele-mi la proști. Cei bătrâni credeau că anii Le dă drept să nu m-asculte. Astăzi, voi femei, iubire Mi-oferiți - azi n-o voiu eu. Azi bătrâni cer aprobarea-mi, Vor s-asculte-sfatul meu. Dară astăzi cu mândrie Eu nu voiu să le
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-o aducă... dar Achil stătea afară Lângă cort și să i-o ceară frică li-i și nu le vine. Ci Achil nu-i mai încearcă și cu ea de mână vine Și li-o dă în seamă... MUȚI: Prostul! Numai gura îi de el. De-o iubește pe Brizeis de ce-o dă ca un mișel? I-aș fi dat eu lui mireasă... - să fi fost eu acolo, - Ii umpleam de bodaproste, de nu știau încotro, Ii făceam pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de gânduri, în greul colb al școlii, În literele strâmbe și-n urmele de molii? Și ani întregi de zile credeam în casă-nchis Că visul e-o viață, cum viața e un vis. Un vis? Lumea se-mparte în proști și în șireți Iar visurilor noastre viclenii le dau preț. Sămânță roditoare se cade ca să sameni, Ca să te-nnalți se cade să-i iei adânc pe oameni, {EminescuOpIV 540} Omoară fericirea unui popor, alungă A țărmurilor pace pe vreme îndelungă, Întinde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-meu” (Niță o dezmierda și-i spunea „nestemata mea!”) și mă omoară ai mei! și, mai ales, pentru că ... Tocmai acu’ și-a găsit și-aista să plângă, când ne era nouă mai bine! Îi strigă de departe: Nu mai plânge, prostule, că-s aici cu tine , dar nu mă vedeai!” Prostule, avea sensul de „dragul meu nepot plângăcios și mofturos!” Vizanti se potolea ca prin farmec, Va se potolea și el pentru că Aneta Îl lua de mână și-l ducea către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de „gogomanii“ de pâine, în locul patiseriei apăru peste noapte un depozit de lână neprelucrată. „Fețișoarele“ deveniseră împotriva Coranului! — Ai ceva să îmi spui despre ce-a fost în port? îl întrebase atunci, după ce copilul plecase. Omar se trezise făcând pe prostul: — Despre ce-a fost în port? Care port? Despre ce port vorbim? Faptul că își amintise așa, pe nepusă masă, despre Ghazal, cu amanta de față, îl derutase. Care din ele două îi era umbra și care perechea? Rămăseseră în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să descopăr, după aceea, că mi se reproșează o formalitate. Numai buzele mele au retractat. În sinea mea, nu m-am dezis niciodată de ceea ce cred. ― Îți închipui că inchizitorii nu știau că era o formalitate? Îi crezi atât de proști încît să nu-și fi dat seama că tu rămâneai la părerile tale? Erau siguri de asta Dar pe ei nu, neapărat, ideile tale îi interesau, ci să joace o comedie, să organizeze o "formalitate", cum zici, în care, solemn
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lut a casei. 113 Era o noapte limpede. Deasupra foșneau frunzele zorelelor cățărate pe pereții scunzi. Mahalalele Bucureștiului se zăreau într-o parte, cu luminile lor pierdute. - Îți place, Paraschive? întrebă codoșul. - Ce să-mi placă? făcu ăl tânăr pe prostul. - Didina! Celălalt tăcu. Din casă se auzea glasul guristului: Foaie verde untdelemn, Neică, ce dragoste-avem! Numai din ochi ne vedem, Altă putere n-avem. Dac-aș avea eu putere, Te-aș face de-o tabachere, Tabachere cu capac, Să te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meseria lui, că din asta trăise. Fier rău, însă. N-a scos-o la capăt nici cu vorba bună, nici cu bătaia... A rămas Petre golan la poarta lui! Se înhăitase rău și degeaba se căina părintele: - Mă, o s-ajungi prost! Ai să mori de foame! N-o să se uite nimeni la tine! Vorbele cădeau ca ploaia în baltă. Zidarii puseseră bâta pe-ai lor. Învățătorii îi speriaseră cu amenzile dacă nu-și trimit copiii la școală. Se golise maidanul. Nici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tâlhăream la drumu mare, era altceva. Găinari proști! Puneam pucioasă în gura cotețelor, amețeam corcovițele și le băgăm capul sub aripă, să nu țipe. Ziceam că sîntem niscaiva deștepți! Da când mă uit la ei, mă minunez: uite, bă, că proști mai eram! Frații trăiesc o lună dintr-o gaură. Așa, aveam și noi ponturile noastre. O dată, în tinerețe, cu banda unuia Toropeală, am tăiat o mahala întreagă, la Ciucea, cu topoarele. Gârlă curgea sângele, ucenicule! înotai. Dam în dreapta și-n
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce-i pe lumea ailaltă, lasă-i pe popi să se gândească. N-o să te faci înger! Oacă se amestecă și el, că-l mânca limba: - Parcă cine nu fură în lumea asta? Numai că unii se numesc cinstiți, și proștii plătesc oalele sparte. Dacă ar fi să-l judeci pe fiecare, noi sîntem buni să stăm în rai, marafeților! Că luăm de colo un pic, de colo un pic? Cinstea-i așa, o broboadă - care-i mai arătoasă, aia ascunde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Să-ți cumpere mă-ta și ție dacă ți-e poftă de franzelă! și intra în casă, acoperind pituștile cu șorțul. Știrbul privea bucata din care ieșeau aburi calzi. Bună și asta! Cam acră, e drept, dar pâine. Râdea ca prostul la ăilalți copii din jur: - Lasă, bă fraților, că mi-a spus mie tata: pe lumea ailaltă noi o să mâncăm pâine albă și picopsiții or să se uite și-o să le lase gura apă! Și-și vedea mai departe de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a apropiat iar de stăpân, și i-a spus cu gura pe jumătate: - Domnu Bică, aș avea o rugăminte... Jupânul s-a întors mirat spre el, cu ochii mici, de nedormit ce era. - Ce-i? - Ce să fie... - Spune, mă prostule! Parcă a mai prins curaj Mielu. - Domnu Bică, aș avea o mare rugăminte... -Ei? - Domnu Bică, am strâns bani să-mi cumpăr un loc în gura gropii, să am și eu un metru de pământ al meu... - Ei? a mormăit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-ți merge rău, auzi! îți merge rău, ai? Da ia să te iau eu și să te întreb, câte mii de lei ai sub pernă? Și de unde le ai, domn' Bică, de unde le ai? Din munculiță mea, a altora, a proștilor de te slugăresc cinstit și-ți dau banii până la ultima ultimii. Calul nu mai știa încotro s-o apuce. A luat-o spre Cuțarida. S-a trezit Mielu în capul mahalalei, făcut pământ, sus, în scaunul droaștei. Lumea, pflc, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se oprea la rampă, cu mâinile în 176 buzunarele nădragilor peticiți. Gunoierii îi învățaseră damblaua. Cum aveau puțin timp să răsufle de la descărcatul resturilor din camioane, se apropiau de el și-l întrebau: - Ce-ți mai face dușmanul, Mielule? Prostul râdea câtva timp și pe urmă, ca și când și-ar fradus aminte, se încrunta deodată, spunând mînios: - Eu pe lumea ailaltă am să mă fac pisică, domn' Bică, și tu, dușmanu meu, șoarece, ca să te chinuiesc cum m-ai chinuit tu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ești încă tânăr, și-ai să mai pătimești, numai minte să te-nveți! În ochii lunganului stăruia o părere de rău. - Nu mi-e de altceva, Treanță, nici că mi-a tocat banii, nici că i-am cărat ca un prost ce-a vrut și ce n-a vrut. Știu, muierea fuge tot la ăl de are mai mult, dar să mă fi înțeles, mă! Să mă fi înțeleși pricepi? Pricepea Gheorghe. Nea Fane Nea Fane, gură bogată, de-i mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]