4,155 matches
-
de reacție la solicitările ambianței). În concluzie, subliniem resursele bogate ale metodei biografice, cu ajutorul căreia putem culege date referitoare la motivația subiectului, modul de reacție, temperament. Dificultatea metodei constă în obiectivitatea cotării și a sesizării esențialului, fiind utilă în diagnosticul psihopedagogic numai dacă datele furnizate de ea vor fi supuse interpretării. Metoda testelor, deși este una dintre cele mai folosite metode pentru cunoașterea psihologică a persoanei, nu se recomandă a fi utilizată decât de specialiști și atunci cu mare prudență, interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
este centrată mai mult pe sarcină, pentru a da ajutoare standardizate și graduate, în timp ce tendința calitativă nu renunță la analiza sarcinilor, dar ajutoarele se adaptează la reacțiile specifice ale subiecților în situația de evaluare. 4. Fișa psihopedagogictc "4. Fi[a psihopedagogic\" Fișa psihopedagogică este un instrument practic, care permite desfășurarea unor acțiuni programate la nivelul fiecărui elev, sistematizarea informațiilor privind personalitatea sa, care servește drept centralizator al tuturor datelor de care profesorul dispune. În fișă vor fi înscrise date culese din
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai mult pe sarcină, pentru a da ajutoare standardizate și graduate, în timp ce tendința calitativă nu renunță la analiza sarcinilor, dar ajutoarele se adaptează la reacțiile specifice ale subiecților în situația de evaluare. 4. Fișa psihopedagogictc "4. Fi[a psihopedagogic\" Fișa psihopedagogică este un instrument practic, care permite desfășurarea unor acțiuni programate la nivelul fiecărui elev, sistematizarea informațiilor privind personalitatea sa, care servește drept centralizator al tuturor datelor de care profesorul dispune. În fișă vor fi înscrise date culese din documentele școlare
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
date culese din documentele școlare sau obținute pe baza observațiilor și convorbirilor cu elevul, cu profesorii, a vizitării copilului la domiciliu, a tuturor informațiilor obținute de la părinți, de la colegi și de la oricare altă persoană. Din punct de vedere funcțional, fișa psihopedagogică este un auxiliar al profesorului diriginte în organizarea activității de cunoaștere a elevului, indicându-i extensiunea și conținutul acestei activități. Organizarea fișei în capitole și subcapitole reprezintă un plan de sistematizare a informației și un indicator al problemelor care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
diriginte în organizarea activității de cunoaștere a elevului, indicându-i extensiunea și conținutul acestei activități. Organizarea fișei în capitole și subcapitole reprezintă un plan de sistematizare a informației și un indicator al problemelor care trebuie abordate. Prin caracteristicile sale, fișa psihopedagogică permite aprecieri calitative asupra trăsăturilor de personalitate ale copilului, cât și asupra factorilor care exercită influență asupra formării acestuia (Holban, Ion, 1972). Datele obținute prin diferite metode de investigație se inserează în capitolele fișei, apreciindu-se măsura în care ele
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de mediu sau de conduită a copilului. Aprecierile se vor face avându-se în vedere intensitatea (aspectul cantitativ) și permanența în timp (constanța) a aspectelor evaluate. Pentru a avea o imagine mai clară, considerăm necesară prezentarea schematică a structurii fișei psihopedagogice, a capitolelor și subcapitolelor acesteia. I. Date personale (preliminare) Numele și prenumele, data nașterii, locul nașterii, domiciliul actual, școala urmată în prezent, școli urmate anterior. II. Mediul familial Numele și profesia tatălui, numele și profesia mamei, relații dintre părinți, nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
motivația elevului pentru învățare, perseverența acestuia în activitate, atitudinea sa față de școală sunt în relație strânsă cu realitatea psiho-pedagogică din școală, cu climatul afectiv din familie, cu gradul de dificultate al activității școlare impuse de profesori sau părinți. 1. Factori psihopedagogici de ordin familial. Familia, prin tonalitatea și atmosfera sa afectivă, prin dimensiunea sa culturală și gradul ei de integrare socială, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri și tensiuni existente în mediul familial vor genera în conștiința copilului îndoieli, reticențe
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
imperfecțiune esențială a ființei, ci un mod deosebit și aberant de a acționa la exigențele lumii exterioare. Defectul vădește o dificultate de adaptare... un copil dificil este aproape întotdeauna un copil care are anumite dificultăți” (idem, p. 6). 2. Factori psihopedagogici de ordin școlar. Mediul școlar poate prezenta uneori influențe psiho-pedagogice negative, care să determine fenomene de dezadaptare școlară la elevi. Iată câteva dintre aceste posibile influențe negative. a. Subși supraaprecierea capacităților reale ale elevului. Un factor deosebit de important al reușitei
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
productivă”. Oricum, totdeauna când avem de soluționat o problemă (deci când o situație nu se poate realiza imediat pe baza cunoștințelor acumulate) gândirea implică un minimum de efort imaginativ, în sensul găsirii unei soluții anterior necunoscute. Din punct de vedere psihopedagogic, ne interesează creativitatea ca structură psihică pe care școala e chemată să o dezvolte, să o formeze. Structura ei are multe fațete, numeroși factori concură la constituirea unei potențe creatore. 2. Factorii creativitățiitc "2. Factorii creativit\ții" 2.1. Factori
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și a avea capacitatea de a le „traduce” didactic sau, altfel spus, posibilitatea de a ști „ce?”, „cât?”, „cum?”, „când?”, „în ce fel?”, „cu ce?”, „cui?” etc. oferi. 2. Forme ale comunicării. Implicații psihopedagogicetc "2. Forme ale comunic\rii. Implicații psihopedagogice" În sistemul lumii vii, comunicarea atinge, în forma sa umană, un punct de maxim. Se are în vedere atât complexitatea procesului, formele, conținuturile și nivelurilor comunicării, cât și diversitatea codurilor, canalelor, situațiilor, modalităților în care se produce. Este așadar firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
instrumentală, reciproca nu mai este valabilă. La fel, dacă o comunicare didactică poate fi, într-o anumită măsură accidentală și subiectivă, acestea din urmă nu sunt, prin finalitatea și procesualitatea lor, și didactice. 2.3. Implicații psihopedagogicetc "2.3. Implicații psihopedagogice" Analiza formelor comunicării (2.1; 2.2) ne permite acum evidențierea unor aspecte demne de luat în seamă într-o conduită didactică eficientă: a. Randamentul comunicării didactice nu se reduce la stăpânirea conținuturilor verbale. Dacă prin componenta verbală se exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
finalității scontate. În postură de profesor, atent la evoluția fiecărui elev, te poți ocupa special de un copil după ce a luat o notă nesatisfăcătoare (feed-back) sau preventiv, anticipând o evoluție spre o notă nesatisfăcătoare (feed-forward). În teoria comunicării și cea psihopedagogică, cele două forme de retroacțiuni sunt extrem de inegal tratate: feed-forward-ul abia semnalat, în timp ce feed-back-ul este temeinic analizat, deși, în practica actului educativ, ele sunt prezențe sensibil egale. Din perspectiva comunicării didactice, (fb) poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
la nivelul elevilor pot constitui adesea mijloace de obținere a sentimentului de solidaritate și de constituire de norme și coduri. A nu înțelege importanța comunicării deschise, directe, autentice Ă din partea profesorilor Ă înseamnă a bloca o importantă sursă de intervenție psihopedagogică. Caracteristicile enumerate mai sus nu se alătură, nu alcătuiesc un mozaic, ci, un sistem coerent de interinfluențe și interacțiune de natură social-psihologică, adesea dificil de descifrat și descris. Organizația pentru instrucție și educație Ă școala Ă poate fi reprezentată, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
conținut matematic; „știu” geografie cât să trec examenul); „știu” teoria, dar nu pot s-o aplic etc.). Atenție însă, sarcina intermedierii între copil și resursele cunoașterii este mult mai delicată. Responsabilitatea actului didactic crește, ca și exigențele impuse manifestării abilităților psihopedagogice ale profesorului. Este mai bine și mai eficient pentru elevi, dar cu certitudine mai greu și mai angajant pentru profesor. 5.3. Arta motivăriitc "5.3. Arta motiv\rii" În noul model, o bună parte din acțiunea educatorului vizează motivația
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
l’oral, 1980, CEDIC, Paris. • Mucchielli, R., 1965, Comment ils deviennent déliquants, Editions Sociale Françaises, Paris. • Mucchielli, R., 1982, Metode active în pedagogia adulților, EDP, București. • Neacșu, I., 1990, Instruire și învățare, Editura Științifică, București. • Neculau, A., 1977, „O perspectivă psihopedagogică asupra stilului de muncă al profesorului”, in A. Vasilescu (ed.), Perfecționarea activității metodice în școală, EDP, București. • Neculau, A., 1978, „Statusul și rolul profesorului în activitatea școlară”, in A. Vasilescu (ed.), A fi educator, EDP, București. • Neculau, A., 1980, „O
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
familiei. În același timp este nevoie de activități de susținere atât a copilului aflat în situații dificile sau de risc, cât și a familiei și a cadrelor didactice. Structurile de sprijin ale instituției școlare merg pe linia cabinetelor de asistență psihopedagogică, de consiliere, de rezolvarea unor probleme specifice ăcabinete de logopedie și orientare profesională) și a centrelor de resurse pentru familie sau cadre didactice. Se dezvoltă astfel, la acest nivel, programe specifice de sprijin individualizat și de grup pentru copii, părinți
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
Ipoteza cercetării Dezvoltarea capacităților psihomotrice la studenții mediciniști, poate fi realizată mult mai eficient, rapid și plăcut, prin mijloace specifice jocului de volei. Metodele de cercetare utilizate 1. Sistemul metodelor de colectare a datelor cercetării: metoda autoobservației, metoda observației, experimentul psihopedagogic, metoda anchetei, metoda convorbirilor, metoda cercetării documentelor, metoda testelor; 2. Sistemul metodelor de prelucrare matematico-statistică și interpretare a datelor cercetării: organizarea și prezentarea, reprezentarea grafică, determinarea unor indici statistici, clasificarea/ordonarea, compararea/raportarea; 3. Metode de verificare și evaluare a
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Florin Țurcanu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_821]
-
între conținuturile obligatorii și posibilitățile de învățare ale copilului; -să păstreze o strânsă legătură cu familia; -să găsească cele mai potrivite metode și procedee de desfășurare a activităților propuse; -să păstreze în permanență legătură cu logopedul unității. PROGRAM DE INTERVENȚIE PSIHOPEDAGOGICA INDIVIDUALIZAT -Obiectivele programului de intervenție 1 -să pronunțe corect sunetele limbii române 2 -să se exprime corect în propoziții 3 -să povestească în propoziții scurte 4 -să relaționeze cu ceilalți copii, să comunice cu cei din jur 5-să caracterizeze fenomene
Caleidoscop by Maria Roxana Taciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93501]
-
parte din firesc, din cotidian, rămânând subtil și hotărât factorul de echilibru și evoluție al societății. Catedră de fizică -chimie a Colegiului nostru a fost și este formată din profesori care se remarcă printr-o bună pregătire de specialitate și psihopedagogica, cu o mare experiență didactica formată în zeci de ani de activitate în instituții reprezentative pentru învățământul local. Echipa actuala a catedrei de fizică este formată din următorii profesori: Tatiana Pleșu, Cristinel Popa, Dumitru Bahnariu, Adina Andoroi, Mona Lisa Bălan
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
HERȘCOVICI, Viorel (1911-1972), pictor și desenator, cunoscut ca Viorel Huși; 93 HOLBAN, Constantin Al. (1880-1971), fondator și director al Liceului de băieți „Cuza Vodă”, om politic, autor de manuale; HOLBAN, Ioan (n. 1916-1995), profesor universitar, autor de lucrări cu caracter psihopedagogic; HURMUZACHE, Emil, medic, profesor dr. docent la Clinica Infantilă și Institutul de Igienă din Iași, autor; IANCU, Mihai (n. 1904), geograf; IFTIMIE, Petru, inginer specializat în electroenergetica, autor; ILIESCU, Gheorghe (n. 1916), pictor. A pictat mai multe biserici în Moldova
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
critic si creativ. Dacă elevii manifestă un asemenea comportament este pentru că așa au fost învățați să o facă, fiindcă le lipsesc modelele și deprinderile necesare unei activități creative. Pentru educarea creativității elevilor pledează cel puțin un important motiv de ordin psihopedagogic: învățarea creativă „este un mod de a asigura sănătatea psihică a elevilor” (Rogers, C.R., 1959), iar siguranța psihologică resimțită de elevi, eliberarea de blocaje sunt premise esențiale ale manifestării creatoare (Amabile, T.M., 1997). Bagajul de cunoștințe însușit la un anumit
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
1997). Bagajul de cunoștințe însușit la un anumit moment nu determină creativitatea, dar o pot favoriza daca sunt însușite în mod creativ corelate cu interesele intrinseci ale elevilor pentru învățare, cu profilul intelectual și cu abilități de gândire creativă. Cercetarea psihopedagogică, documentele oficiale abordează sistematic statutul și sarcinile școlii creative. Dar, la nivelul tehnologiilor didactice, școala nu răspunde printr-o practică propriu-zisă în acest sens. Unii elevi, parafrazând pe T.M. Amabile, sunt norocoși să aibă în preajmă un profesor sau un
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
pe: ,,universul" individual, manifest sau latent, al subiecților implicați în procesul comunicării: ceea ce caracterizează cadrul didactic în plan personal (inteligență, motivație, plan emoțional, sisteme de valori, particularități de vârstă/generație, competență comunicativă etc.) și profesional (științific domeniul/domeniile de specialitate, psihopedagogic, comunicativ, relațional în plan ierarhic, în cadrul unei instituții etc.), respectiv ceea ce caracterizează ca particularități de vârstă și individuale, relaționale, de mediu etc. subiecții 28 educației; contextul educațional general generat de o anumită politică educațională, reflectată în documentele avansate de ministerul
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Cătălina, Reforma la nivelul școlii provocări și posibilități, în Emil Păun, Dan Potolea, Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Iași, Polirom, 2002, pp. 117-132 Vion, Robert, La Communication verbale. Analyse des interactions, Paris, Hachette, 1992 Capitolul 2 Etapa preșcolarității premise psihopedagogice 2.1. Particularitățile copilului preșcolar Etapa preșcolarității prezentată, în literatura de specialitate, ca cea de-a doua copilărie 34 se caracterizează printr-un ansamblu de trăsături care individualizează atât vârsta ca atare, cât și fiecare subiect al educației, ritmul individual
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
documente Figura 1 3.2. Didactica activităților de educare a limbajului concept, terminologie 3.2.1. Obiectul didacticii activităților de educare a limbajului se constituie într-o coroborare a perspectivelor teoretică și aplicativă atât din punctul de vedere al reperelor psihopedagogice necesare în construirea oricărui demers de tip instructiv-educativ, cât și din cel al conținuturilor vizate (cu trimitere la domeniul limbii române, al literaturii pentru copii, respectiv la domeniul supraordonat al comunicării) și al modalităților de abordare a acestora în etapa
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]