4,002 matches
-
izvor de informație. Din seria de lucrări destinate marelui om Mihail Kogălniceanu se desprinde și lucrarea Mihail Kogălniceanu istoric, apărută în 1974. Autorul consideră că „istoricul însoțește în permanență pe scriitor, pe economist, pe omul de stat, pe orator, pe publicist. În fiecare din aceste ipostaze, descifrăm o trăsătură comună care e negreșit spiritul prin excelență istoric al militantului. Istoricul nu poate, nu trebuie să fie separat de celelalte loturi. Una completează pe alta și spre oricare din ele ne am
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
anilor (1936). Revista „Viața Basarabiei” din 1934-1939, la care a fost redactor, îl găzduiește ca autor de proze scurte, net superioare romanelor (Fără cuvinte, Doamna și cățelul ei, La mare, O tragedie din senin, Perpetuum mobile, Fericirea ș.a.), și ca publicist. Ultima lui carte scrisă în Basarabia, culegerea de schițe Fără cuvinte, apare în 1940. Experiența de inginer constructor a lui S. a stat la baza romanului Dar anii trec..., de esență autobiografică fiind și conținutul celorlalte cărți de proză, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289811_a_291140]
-
SEGĂRCEANU, Ion (14.V.1937, Segarcea-Vale, j. Teleorman), poet și publicist. Este fiul Floarei (n. Cazangiu) și al lui Dumitru Geabău, agricultori. A urmat școala elementară în satul natal și în comuna vecină, Lița, iar liceul la Turnu Măgurele (1951-1954). Frecventează la București Institutul „Maxim Gorki” (1955-1956) și Facultatea de Filologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
roșu”, până la 1 august 1990 cu titlul „Moldova socialistă”, iar ulterior, „Moldova suverană”. Între 1935 și 1938 cotidianul s-a tipărit cu grafie latină. Între septembrie 1941 și februarie 1944 redacția s-a refugiat la Moscova, articolele fiind semnate de publiciștii și scriitorii Bogdan Istru, Emilian Bucov, Petrea Cruceniuc, Ion Canna, Petrea Darienco, Iacob Cutcovețchi, David Vetrov. În martie - august 1944 redacția a avut sediul la Soroca, iar din septembrie 1944 a revenit la Chișinău. Pe parcursul întregii perioade de apariție M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288218_a_289547]
-
de atîta lume; cel cunoscut bine de un sfert de Românie. Nimeni nu va spune, probabil, deși s-a petrecut recent, care e data morții minunatului nostru prieten. Iată un subiect cu-adevărat demn de pana sa... * Iosif Costinaș, cunoscut publicist, regizor, revoluționar, a publicat cartea de dialoguri Încîntătoarea viață a lui Buju Ternovits actor și fantezist incorigibil. E o filă bogată din istoria României prinsă-n ea, e o viață de boem, de personaj, nu doar de actor. A jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
numai amintirile sînt frumoase?"... Zău, ce rost are să afli?!... Cum era să-l cunosc pe Victor Eftimiu... Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (autorul unui rapt amuzant: a vîndut Albaniei imnul nostru național), președinte al PEN Club-ului român, publicist, mason, campion mondial al sonetiștilor (a scris peste 1.000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul în care avea să moară, cu cîteva luni înainte, marele gazetar Mircea Grigorescu m-a trimis acasă la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu le poate proclama nule”. Iar afirmația lui Alexandru Ioan Cuza ar fi „prima minciună de mare calibru lansată din vârful puterii chiar la nașterea statului român”. Fără să caut a realiza legătura dintre o știucă, un domnitor și un publicist procomunist din Republica Moldova, tindem să dăm dreptate lui Victor Stratan și să constatăm că, într-adevăr, o națiune nu se poate inventa prin eforturile, chiar de durată a unui regim politic, așa cum s-a încercat în Basarabia, nici prin proclamarea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care limba română a luat-o în spațiul dintre Nistru și Prut s-a datorat tocmai excluderii acestei regiuni, pentru o lungă perioadă, din statul național român. Puși în fața evidenței identității limbii vorbite la est și vest de Prut, unii publiciști ale căror materiale sunt cuprinse în organul de presă al Partidului Comuniștilor recurg la tot soiul de falsuri sau chiar ciudate jocuri de cuvinte. Vasile Vieru arată, încă o dată, că „75,8% din întreaga populație a Republicii Moldova s-au declarat
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cât și ÎNVEȘNICIREA statului Republica Moldova”. Ca un domeniu conex manualelor de istorie integrată, iată care ar fi unele dintre capitolele „Curriculumului Istoriei Moldovei în contextul civilizației est-romanice” care să fie cuprins în noile manuale (reproducem aici denumirile temelor, așa cum talentatul publicist moldovean Vasile Vieru le propune): „Tema 3.1. Crearea coaliției politico-militaro-tribală a geto-dacilor. Regatul lui Burebista și getificarea dacilor prin limba getică, prin cultura, obiceiurile și religia geților. (Zamolxis devine și zeul suprem al dacilor. Focarul culturii geților a fost
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
, Cristu S. (26.VIII.1858, București - 5.IX.1923, București), folclorist și publicist. A făcut școala primară la Câmpulung, unde tatăl său era institutor. În 1868 este trimis la București pentru a frecventat gimnaziul la Liceul „Matei Basarab”, dar după un an, murindu-i tatăl, se mută cu familia la Craiova, de unde era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
, Zaharia (4.III.1834, Sighișoara - 6.XI.1903, Sibiu), poet, autor de proză oratorică și publicist. Aparținând unei familii de preoți din tată în fiu, B. urmează aceeași cale, înscriindu-se la Gimnaziul Evanghelic din Sighișoara și apoi la Institutul Teologic din Sibiu. Susținut de Andrei Șaguna, își continuă studiile la Leipzig, la întoarcerea în țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
care cere interzicerea ei. Dar Secretariatul de Stat nu ratifică propunerea, apreciind drept nefondate acuzele aduse traducerii. Prin concepțiile ei politice, susținute cu vivacitate stilistică și pasiune în cele patruzeci și două de articole publicate, C. se încadrează în grupul publiciștilor și scriitorilor care, în deceniul următor revoluției de la 1848, au pregătit atmosfera favorabilă Unirii. Aria temelor dezbătute este cuprinzătoare și înglobează atât realitățile interne - situația nesatisfăcătoare a țăranului, locul femeii în societate, starea învățământului și culturii naționale ș.a. -, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
, Bogdan (5.VII.1958, București), poet, traducător și publicist. Este fiul Adrianei (n. Ghiu), biochimistă, și al lui Nicolae Groza, avocat. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1978-1982). În 1992 susține la Paris o teză de doctorat sub îndrumarea lui Jacques Derrida. Până în 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
începe - pentru a-l cita pe Mircea Eliade - „un timp îngrozitor, acela al Terorii Istoriei” („un temps terrifiant, celui de la Terreur de l’Histoire”).11 ) încep „vremuri de enervare universală”, cum le percepea Galaction și de (cum zicea altcineva, un publicist băcăuan) „iezuitism politic”12), de ipocrizie și diktat. Aproximații despre public Vrînd să scriu despre publicul lui Bacovia, mi am dat seama de penuria datelor despre el. Principala dificultate constă în aprecierea mărimii lui. N-avem statistici generale despre tiraje
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintre aceștia. în fine, după război, „miliardar” părea mai puțin abstract ca înainte; un fel de nouă dimensiune, atît în tranzacții, cît și în evaluările de altă natură. De aceea nu-i surprinzător că se întîlnește sub condeiul a diverși publiciști și scriitori. Cineva, de pildă, probabil și sub influența bibliografiei străine, unde era frecvent, îl întrebuințează într-un amplu eseu antirăzboinic, referitor la enormele pierderi umane și distrugeri materiale produse în timpul marelui conflict mondial abia încheiat.3) „Amurg” e un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
format o imagine despre Bacău pornind de la acesta: de „tîrg mizerabil”, „tîrg jidovit”, „tîrg sărăcit”. Or, pentru băcăuanii anului 1930, locuitori ai unui municipiu, „Proză” putea fi considerat denigrator. în anul dinainte, reîntors acasă după un deceniu de absență, un publicist făcea, sincer surprins, următoarele constatări: „Bacăul s-a schimbat mult și este aproape de nerecunoscut. E de ajuns să remarci mulțimea clădirilor noi și a noilor magazine care-i împodobesc străzile, să vezi străzile principale și unele mai secundare pavate frumos
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ediția cit., 1974, p. 63. „Eu sunt un monstru pentru voi...” 1. Opere, p. 74-75. 2. „Puterea celor mulți”, în O lume nouă, p. 63. Obsesia de a dărîma străbate, de asemenea, discursurile furibunde ale lui Panait Vedea, orator și publicist socialist, din Purgatoriul lui Corneliu Moldovanu: „...Și noi clădim, și noi construim, dar nu edificii peste ruine, așezăminte șubrede cu temelii în nisip sau bălegar, ci schele pentru dărîmat, imense eșafodagii pentru năruit bisericile vechi, crăpate de cutremur, cu sfinți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacău: ,,Sub el s-a(u) făcut: școala, biserica, primăria și banca”. A scris poezii (,,producții care merită încurajarea”, considera redacția ziarului ,,Cultura Poporului” din Cluj, în care a tipărit cîteva), schițe și nuvele (în 1923, cînd era ,,student și publicist”, a trimis un volum, intitulat în suferință, la concursul ,,Academiei Bîrlădene”), dar cel mai bine s-a ilustrat ca publicist pe teme culturale și religioase, cu articole și reportaje despre realitățile din zona Bacăului și Romanului, precum și din Basarabia, remarcate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
redacția ziarului ,,Cultura Poporului” din Cluj, în care a tipărit cîteva), schițe și nuvele (în 1923, cînd era ,,student și publicist”, a trimis un volum, intitulat în suferință, la concursul ,,Academiei Bîrlădene”), dar cel mai bine s-a ilustrat ca publicist pe teme culturale și religioase, cu articole și reportaje despre realitățile din zona Bacăului și Romanului, precum și din Basarabia, remarcate de arhimandritul Scriban în „Viitorul”. 2. Nedepistat încă. 3. Fiul acestuia, Octavian Mareș (autor a 12 cărticele de haikuuri), mi-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cultural»?” Ba a colaborat, atît ca poet, cît și ca prozator, dar nu ritmic și cu lucruri remarcabile, i-am răspuns. După debutul prodigios (patru volume într-un an), Stoican s a cam stins. A mai făcut doar figură de publicist. Nu știu nici dacă îi frecventa pe directorii revistei, nici dacă a avut neînțelegeri cu vreunul dintre ei. Pentru mine, cert e numai faptul că între el și Bacovia era o mare diferență de stil. I. I. Stoican era, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
seriozitate. Ambele cuvinte aveau o valoare bine marcată în conștiințe: în aluziile la „Orient” se concentra sarcasmul față de inerții și imposturi, în cele la “Occident” - nevoia de a da conținuturi veritabile formelor de viață contemporană. „Viața patriarhală - scria chiar un publicist băcăuan - se alungă cu năzuinți occidentale”. Neîndoielnic, Bacovia era în curent cu înfruntările dintre cele două atitudini. Detestînd “humorul”, adică sfidările parveniților, superficialitatea și inadecvările, Bacovia se plasa de partea prooccidentalilor. Nu numai literar, ci și etic, Bacovia a aparținut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că au un poet cu totul rar de la N. Davidescu, Adrian Maniu, Cezar Petrescu. în însemnarea de mai sus am afirmat că Bacăul intelectual din perioada interbelică gustă cel mai mult epigrama. Trebuie să adaug: epigrama și șprițul. Avocați, profesori, publiciști, ,,oameni fini, inteligenți’’ (îi definea, amabil, Marius Mircu), majoritatea epigramiștilor era formată din cheflii, care se amuzau înțepînduse pentru slăbiciuni notorii în cercul lor, în primul rînd pentru cele bahice. De pildă, bravurile pe acest tărîm ale unui Gr. Grigorovici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2) Scriind despre fiica marelui lingvist de la Cîmpina, Agatha se gîndea, desigur, și la Bacovia, în legătură cu care a avut permanent ideea că e un „geniu al liricii romînești” nedreptățit. Pentru poet, o idee mai degrabă inhibitoare, însă, decît stimulatoare. Simplu publicist, încerc să-mi închipui ce poftă de scris aș mai avea dacă nevastă-mea mi-ar aminti mereu (chiar dacă-i adevărat) că articolele mele nu-i interesează nici pe concitadini, darămite pe alții de mai departe. Una mică sau nici una
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
XX și începutul secolului XXI, 2008; Emanuela Ilie, în "Poesis", nr. 224-225-226-227, din septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2009; Daniel Cristea-Enache, Timpuri noi, Polirom, 2009; Bogdan Crețu, în "Ziarul financiar" din 2 decembrie 2009; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Adina Dinițoiu, în "România literară", nr. 35, septembrie 2012; George Neagoe, în "Cultura", 23 august 2012. AMARIȚEI, Ștefan, n. 26 februarie 1951, Iași. Studii gimnaziale și liceale în Iași. Facultatea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Holban, în "Cronica", iunie 2005; Nichita Danilov, în "Ziarul de Iași", 28 iunie 2007; Ana-Maria Tancău, în "Ateneu", mai 2007; Marian Barbu, Trăind printre cărți (vol. 1, 4, 5), 2001 și 2005; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Tudor Negoescu, în Convorbiri literare", nr. 5, mai 2009; Ioan Holban, în "Evenimentul de Iași", 6 martie 2010; Emanuela Ilie, în "Cronica", nr. 10, octombrie 2010; Ana-Maria Tancău, în "Ateneu", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]