6,632 matches
-
-te pe față în chiuveta aia, netezește-ți hainele și valea ! Zi bogdaproste. Bucură-te că scapi numai cu amendă, de data asta !“ „Bogdaproste !“, repetase ea, somnambulic, crezând că așa trebuie. Primise însă pentru supușenia ei o palmă care o răsturnase, dar, foarte repede, și un dos de palmă care o îndreptase la loc. „Să nu-ți bați joc de mine, parașuto !“, răcnise el. Și, într-adevăr, după două luni primi înștiințarea că are de plătit o amendă contravențională de o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unul înapoi, ca să-l molfăie, printre gingiile dezghiocate, ca pe o bomboană. Isaia puse sticla de trăscău, privind-o cu jind, și o bucată de brânză îngălbenită. Face sete, lămuri, în fața dezamăgirii celorlalți. Iadeș căută în sacul cu fierătanii și răsturnă câteva cutii de tablă, care se rostogoliră prin iarbă. Conserve de pește, stavrid în ulei, explică. Merg, sunt numa’ de trei luni. — Trei luni e nimica la conserve, observă Bunelu. Se cheamă că-s proaspete. Sunt numa’ de trei luni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i se turti și trupul noduros se subție. Trase un nechezat lung, fornăi și continuă, pe mai multe voci, ca o herghelie întreagă. Ceilalți se tăvăliră de râs, având, de fiecare dată, grijă să pună sticla jos, să nu se răstoarne. Apoi părul i se zbârli, se întinse scurt și aspru până între umeri, gura i se alungi, urechile i se ascuțiră și tresăriră scurt. Abdomenul se umflă, iar mâinile și picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arăta altfel și purta un alt nume. De astă dată spuse : — Oblicel. Maestrul păpușilor privi câteva clipe jucăria, apoi o îndreptă. — Și acum ? — Tot Oblicel. Maestrul suci, nedumerit, păpușa. Brațele ei moi se mișcară, dezarticulat, după trupul care i se răsturnase. — Dacă te iei după ele, spuse Tili, liniile sunt drepte. Dacă se iau ele după tine, liniile sunt piezișe. Și tu ai făcut la fel, fără să-ți dai seama. Copiilor o să le placă. — Oblicel... murmură Maestrul, punând păpușa deoparte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiu bătrân. Nici nu știi când vine, deodată, bătrânețea... Își trase capul din chenarul ferestrei și se îndreptă din șale, strâmbându-se de durere. Apoi se cotrobăi prin buzunare și scoase o pungă de plastic, legată la vârf. O desfăcu, răsturnă pe policioară conținutul, adăpostind mărunțișul cu palma. — Câți zici că sunt ? întrebă, privindu-l cu șiretenie, de parcă n-ar fi știut. Jenică nu se hazardă. Începu să numere, dând, cu două degete, mărunțișul dintr-o parte în alta. — Cinșpe lei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Depinde din care parte te uiți, reflectă Tili. Ar trebui să fie la fel din orice parte te-ai uita. Pământul e rotund. Lumea de ce să nu fie rotundă ? — Pământul e rotund fiindcă se învârte. Lumea nu se învârte, se răstoarnă. Jenică răscoli frunzele cu vârful pantofului. Mirosea a fân uscat, de peste an. — Și, când o să se răstoarne, eu o să fiu dincolo și casa aia o să fie a mea, cu mașină și gagică cu tot ? Și altcineva o să stea aicea, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te-ai uita. Pământul e rotund. Lumea de ce să nu fie rotundă ? — Pământul e rotund fiindcă se învârte. Lumea nu se învârte, se răstoarnă. Jenică răscoli frunzele cu vârful pantofului. Mirosea a fân uscat, de peste an. — Și, când o să se răstoarne, eu o să fiu dincolo și casa aia o să fie a mea, cu mașină și gagică cu tot ? Și altcineva o să stea aicea, ca prostu’, pe bancă, să se zgâiască la mine ? Tili clătină din cap. Nu părea să-i dea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mea, cu mașină și gagică cu tot ? Și altcineva o să stea aicea, ca prostu’, pe bancă, să se zgâiască la mine ? Tili clătină din cap. Nu părea să-i dea prea multe speranțe. — Lumea asta nouă, spuse, până să se răstoarne, trebuie mai întâi să se așeze... Începea să se întunece. În casa din spatele gardului metalic se aprinseră luminile. Vorbim despre tot felul de lucruri, ca să nu vorbim despre asta... spuse Jenică. Nu știu ce să zic. Adevărul e că mi-e cam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cinci, câte șase, și nu se înșirau pe biletul de loterie. Zăceau ca niște frânturi, dar orice alăturare a lor ar fi putut naște monștri. Împinse castronul mai spre mijlocul tejghelei, de teamă ca o mișcare stângace să nu-l răstoarne. Ar fi trebuit, atunci, să culeagă numerele, unul câte unul, de pe jos și asta ar fi însemnat, deja, o alegere. Pentru că cifrele păreau că rânjesc spre el, sfidătoare, acoperi castronul cu o foaie de hârtie. Privirile îi căzură apoi asupra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci dedesubt după săculețul cu celelalte, îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă, înșfăcă și castronul cu numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un râs căruia numai veselia îi lipsea, de parcă ar fi vrut să răcnească și să geamă deodată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
curgă pe creștetul pleșuv, pe umeri, pe brațe, veseli ca niște pietricele de râu. Lozurile deveniseră sidefii, luceau ca și cum ar fi înotat prin ape repezi de munte, se unduiau unele peste altele, ispitind ca niște lostrițe. Jenică își aminti cum răsturna maică-sa castronul cu hamsii și, apoi, dintr-o mișcare îndemânatică, le smulgea capul cu mațe cu tot. „Așa-i, mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să-și ascundă mâinile, privind curios la cel aflat de partea cealaltă a obiectivului. Simți durerea eliberatoare a sfântului de pe catapeteasmă, simți arsura pe degete, funinginea se prefiră, ca și cum și-ar fi răsturnat cenușa din propria urnă. În palma întinsă nu mai era nimic. Nu putea fi martorul propriei jertfe, așadar dreptul la sfințenie i se refuza. La ce mai foloseau, atunci, toate astea ? La ce folosea locul acela în care nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lume. De fapt, consimțea a face câțiva pași pe jos, într-o scurtă promenadă intimă, apoi deodată, zărind o G. Călinescu trăsură, aproape impacient, făcând bezele și salutări îmbietoare cu mâna, o oprea și se urca în ea. Acolo sus, răsturnat pe perne, Gaittany lua o poziție sigură de sine, ironic distantă față de pietoni, chiar disprețuitoare. Îndeosebi sosirea și plecarea, Gaittany le făcea prin îmbarcație, și pentru nimic în lume nu s-ar fi prezentat în vizită la cineva pe jos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cafea. Aceasta, după puțină reculegere, căci pretindea a nu fi inspirată, acceptă, însă între timp alți candidați - Gaittany, Saferian, Hagienuș, Suflețel, Smărăndăchioaia - formulară pretenția să li se citească viitorul și se apropiară,schimbînd scaunele, de ghicitoare, împingînd ceștile de cafea răsturnate pe farfurioare și prevăzute cu un număr de ordine (asta fusese ideea lui Smărăndache). După un examen atent, madam Farfara prevesti lui Pomponescu următoarele: că va face în curând o călătorie ("În turneu ministerial", presupuse tare Gulimănescu), că va fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la altul, fiecare din punctul său de privire solitar, pe Ioana tot timpul concertului vocal. Pomponescu ținea mâinile împreunate la piept și-și mușca din când în când mustața, într-o vădită absorbție morală; Ioanide, picior peste picior și puțin răsturnat pe spate, cu pupilele sale albastre fixate asupra cântăreței, o măsura profesional, ca pe o operă arhitecturală. Amândoi în singurătatea ființei lor interioare păreau foarte satisfăcuți. O singură dată, printr-un gest mecanic, Pomponescu și Ioanide se întoarseră unul spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fusese lovit de cel puțin cinci arme tăioase felurite, dintre care un cuțit de vânătoare și pumnalul găsit înfipt în trup și pe care unul din agresori, mai fricos, n-avusese tăria de a-l trage înapoi, deoarece corpul se răsturnase din cauza celorlalte lovituri. Pumnalul, la o atentă examinare, se constată a fi din recuzita unui teatru, unul ce slujise pentru rolul lui Hamlet. Deci între agresori se afla vreunul care într-un chip oarecare avea contact cu scena. Ironie a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că sunt istorice faptele mai importante. "Ce înseamnă important? a replicat Gavrilcea. Care fapt e mai important, revoluția franceză sau inventarea mașinii de cusut?" "Revoluția franceză", am zis noi. Da, a obiectat Gavrilcea, și asta, dar mașina de cusut a răsturnat ordinea producției, mecanizând o anume ramură a manufacturii, de unde mari efecte politice, munca în ateliere, proletarizare, revoluții. Așadar un fapt, oricât de insignifiant în sine, poate să devină istoric prin ecourile pe care le are, Insă cine stabilește valoarea faptelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trebuie să fie conștienți de rostul lor, să intre în armată numai ca voluntari. G. Călinescu - Cum văd, acest Gavrilcea e un pericol pentru oriceinstituție consolidată, un ferment de furtună. - Nu tăgăduiesc, asta îl deosebește de ceilalți, e totdeaunagata să răstoarne ceva. - Cu un astfel de om, existența unei femei nu-i comodă. - Probabil că nu. Soția unui căpitan de vapor, care rămâne aproape mereu acasă, în vreme ce soțul străbate oceanele, duce oare o viață mai comodă? Există legături aeriene. - O fată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o vizibilă retenție. Astfel, nu emise niciodată în cursul întrevederii râsul său idiot, nu se plimbă prin odaie cu mâinile în buzunare, stătu numai foarte desfășurat pe fotoliu, totuși nu până la prăbușire, evitând a-și expune tălpile, afară de asta, deși răsturnat pe spate, adoptă o încovoiere a șirii spinării ca sub imperiul unui frig dorsal. Neglijența lui părea a unui convalescent, permițîndu-și destinderea oaselor și gângăvirea alintată. Hangerliu împărtăși lui Ioanide că Gavrilcea, care izbutise a fugi în străinătate, îi trimisese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin sfere înalte, poate avem noroc. Gaittany promise lui Ioanide că-i va comunica îndată rezultatul tatonărilor și va veni să-l ia cu mașina. Ceea ce și făcu. În acele zile Gaittany fu văzut trecând foarte des în mașina lui, răsturnat pe spate și fericit ca într-o dioramă. Alergă în locuri nebănuite pentru mulți, îndemnat de solidaritatea de familie să salveze pe Hangerliu, cu intenția leală de a ușura de asemeni situația lui Tudorel, în măsura posibilităților. În aceste pelerinaje
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
După ce voi mânca din ultimul fel de mâncare mă vor vesti probabil că a sosit ora execuției. Acum o imagine din copilărie îmi revine brutal înainte. Servitoarea tăia găinile, după ce le dăduse, ca de obicei, porumb. Când le scotea gușa, răsturna cu economie boabele pe masă, neatinse. Astfel și mie, la o posibilă disecție, îmi vor găsi în stomac varză. În acest timp, spiritul meu vede numai statui de eroi și figuri ilustre: Catilina, Caesar, Cola di Rienzi, Richelieu, Cromwell, Wallenstein
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
patului la celălalt nu se înscrie ca expediția lui Columb pe Atlantic. Dar de sus, de la unghiul meu de vedere, nu se vede decât un fenomen tipic, în care fazele n-au nici o semnificație. Dacă actul de a voi să răstorni o ordine și a conspira e caracteristic biologicește speței umane, atunci eu sunt un simplu exemplu, fără nici o semnificație istorică. Dar să mă întorc la fierul patului. El e rece și insensibil. O simplă materie inertă. A muri înseamnă a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide, ras în cap. Acesta era statul lui major. Și când se deplasa, fenomenul se petrecea colectiv, încît spre a găsi pe Ioanide era de ajuns a căuta grupul femeilor. Hergot și Erminia făceau uneori mici ședințe muzicale, pe care, răsturnat într-un fotoliu, Gaittany le comenta cu degetele prin aer. Reuniunea de obicei nu ținea mai mult de două ore, iar Gaittany, care obișnuit nu suporta să stea atât de mult într-un loc, admitea o excepție în cazul de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin ambiția celor din jurul lor sunt împinși în profesii pe care nu și le-ar fi ales singuri din simplă vocație. Ei le îndeplinesc bine prin educație, pot fi buni savanți, buni generali. Însă când vine omul născut, totul se răstoarnă. Caesar ca militar nu e opera mamei lui. . - Ba da! sări atinsă maman, deși n-avea nici o noțiune despre situația familială a lui Caesar. Fiii sunt oglinda mamelor. . - Nu trebuie să te superi, răspunse împăciuitorPomponescu, asta e adevărat într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ai vedea casa în flăcări. Sunt fericiți aceia care dispar la timp, proiectând totul în viitor. . - Nu ia foc nici o casă, se supăra madam Pomponescu-ma-mă. Lumea rămâne așa cum au așezat-o bătrânii înțelepți, și dacă zurbagii tineri vor s-o răstoarne, vina e a cui nu-i bate la spate. . Pomponescu nu mai deschise vorba despre aceste chestiuni cu cele două femei, însă lui Hagienuș îi spuse aceste cuvinte semnificative: . - Aș vrea să mă deștept peste o mie de ani, să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]