5,132 matches
-
cu ceilalți. Întrebarea care provoacă reflecția noastră este următoarea: cum are loc această întâlnire cu ceilalți în conștiință? Teologul redemptorist german Bernhard Häring (1912 - 1998) în reflecția sa asupra tendinței persoanei spre unitate și totalitate, afirmă că: „În conștiința noastră răsună chemarea la unitate și la totalitate. Este vorba de o aspirație la integrarea tuturor potențialităților ființei noastre, care, în același timp, ne conduce la Altul și la ceilalți. În inima noastră este înscrisă realitatea Alianței [...]. Ajungem să ne cunoaștem în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
procesul în care se descoperă legea lui Dumnezeu și vocea sa, într-o atmosferă de ascultare și intimitate. Referindu-ne la GS 16 nu vorbim de „legea naturală care este promulgată în rațiune”, ci de legea iubirii lui Dumnezeu care răsună în conștiința persoanei umane. Punctul de pornire îl constituie textul din Scrisoarea către Romani 2, 15, care stă la baza reflecției Constituției Pastorale GS 16. B. Häring afirmă că „idea centrală din textul Rom 2,15 este exprimată și aplicată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și a dreptății, cât și conștiința care-l cheamă la căință pe acela care a acționat împotriva îndemnului conștiinței sale”. Fundamentul discursului despre conștiință îl regăsim în antropologia imitației lui Isus. În cadrul acesta, teologul din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior al chemării lui Cristos, care ne invită să-l urmăm. În ea, omul simte în mod irezistibil că existența sa intimă este încătușată de Cristos. În imitarea lui Cristos, conștiința este iluminată și perfecționată. În sine însăși, conștiința
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
scris destinul! Murmură el ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Și, pentru o clipă a închis ochii și a văzut-o în Cetinei, în ziua aceea de demult, de neuitat, a lui Florar... Simți cum loviturile inimii din piept, îi răsunau în urechi ca bătăi de clopot... Gânduri nebune îi alergau în goana sângelui, și vreme cât o bătaie de inimă, întreaga lui ființă se prefăcu într-un strigăt: ” - Întoarce-te timp... Întoarcete!”, strigăt pe care îl sfărâmă între dinți și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tremurat. Era singur cu Fata lui, inima îi era liniștită... Închise ochii pentru o clipă, îngropându-i toate dorințele. Tăcerea din jur îi coborî în suflet ca o piatră de mormânt. Inima îi bătu mai tare în piept... loviturile ei răsunau în ureche ca bătăi de clopot. Gândul îl purtă la Vasilica, la viața lui, la moarte... la moarte. Se înfioră... Își întoarse privirea în iarbă și, contemplă o gânganie mică, grăbită, cu strălucire metalică. Se liniști... Bătăile inimii i se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
își aminti... și, mintea continuă...?! Un singur lucru de la viață cer, Să-mi spună ea, ce m-a mânat aici?! De aicea ce m-alungă?... Doar de rușine-mi fug De-ar tăcea o clipă vântul, ca glasul să-mi răsune în pădure... Bătut de furtună, vorbiți duhuri ale nopții, Dulce ți-i amurgul, si-i rosit ochiul lăcrimând. Jelești ca o bătaie de vânt în pădure... ” - Ce frumos... Ce frumos! Își zise el cu tristete, si mintea îi repetă rar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un plâns cu sughițuri... cu fața ascunsă în pumni. Candela de sub icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote, răsunând casa a gol. Afară întregul cartier fierbea de bucuria și voioșia colindătorilor. Cartierul vuia de colinde, nu era casă fără colindători. Ei vestesc venirea în Lume a Mântuitorului... Este cea mai de seamă sărbătoare a creștinătății. Iorgu stătea lângă fereastră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui. Singurătatea la care era osândit îl înspăimânta... pierzându-se în gânduri fără șir. Și, doar, pentru o clipă închise ochii strâns,... și a văzut-o... Vasilica era în patul ei de suferință... Simți cum loviturile inimii, din piept, îi răsunau în urechi ca bătăi de clopot... gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui, și, vreme cât o bătaie de inimă, întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt... - O, Doamne,... Ce să fac, Doamne?!... și, așteptă un semn de la Dumnezeu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Așa a vrut Dumnezeu... așa ne-a fost scris destinul!... murmură el. Și, pentru o clipă a închis ochii și a văzut-o în Cetinei, în ziua aceea a lui Florar de neuitat... Simți cum loviturile inimii, din piept, îi răsunau în urechi, ca bătăi de clopot... Gânduri nebune îi alergau în goana sângelui și, vreme cât o bătaie de inimă, întreaga lui ființă se prefăcu într-un strigăt: ”Întoarce-te timp... întoarcete!... strigăt pe care îl sfărâmă între dinți, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
murmur molcom de oameni, împrăștiindu-se spre casă... Șirurile de lumânări pâlpâiau în întuneric ca niște licurici. Drumul cel mare și larg, din fața Bisericii, era neîncăpător pentru mulțimea fără număr, care a venit la sfânta slujbă a învierii Domnului. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor... In glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut... strada s-a pustiit... O tăcere blajină stăpânea înconjorul. Peste oraș se așternu pacea și liniștea binefăcătoare. Bătrânul Iorgu, cu lumânarea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
am luat panta În piept, deoarece așa ajungeam mai repede În pădure. Ei, probabil, m-au somat, dar eu nu i-am auzit și n-am realizat faptul că eram cu spatele complet descoperit. Pocnetul de pistol a făcut să răsune valea. Glonțul a trecut Însă pe lângă mine și a sfâșiat frunzișul arinului, care se afla chiar În fața mea. Tata a văzut că cei doi sunt după mine și a strigat cu disperare: Pe vale, Aspazia! A fost o greșeală. Eram
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
brâu, din aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești zilnic. o folosea când Îi curgea sânge din nas, ceea ce se Întâmpla des. S-a culcat din prima zi de tabărĂ cu o brunetă focoasă, care țipa de răsuna tot internatul În timp ce făcea amor, așa Încât În primele nopți n-a putut nimeni să doarmă. Bieții elevi de internat, ce coșmaruri trebuie să fi avut la Întoarcerea În acele paturi pline de păcate ! Dincolo de toate astea, Îmi plăcea de Ștefan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Întrebe, scărpi- nându-se În cap : asta ce naiba e ? Și să-l arunce cât colo. Dar eu nu am făcut deloc asta În anii care au urmat lovitu- rii nebunului, ci am preferat să adâncesc cercul neputinței. „Așa e legea“ - Îmi răsună Încă În urechi cuvintele lui roibu. Dar ce Înseamnă legea umană, până la urmă ? CĂci oriunde În lume legea umană devine insignifiantă În fața unor legi mai presus de Înțelegerea omenească, parte dintr-o logică supraumană, care Îi folosesc pe bieții nebuni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe care de Îndată ce Îl privești capeți un sentiment de Încredere. Îmi amintește Într-un fel de Kórösi Csoma, boddisathva-ul din Ardeal care mi-a inspirat adolescența. Traversând lacul, nici măcar nu-mi mai e frică de lupii de ale căror urlete răsună pădurea. Sunt un punct negru În zăpadă, pierdut undeva departe, În nordul canadian, dar stelele sunt atât de aproape. 131 7 Ceva Înfricoșător, cu miros de migdale mă lăfĂi Într-un pat imens În faimosul le Château Frontenac. Am venit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
liniștea. Dar când mă apucă rău dorul de Janet mă duc la Dana și facem clubul plânsului. Numai că astăzi Dana nu e de găsit. Șaman 149 În schimb, ușa de la camera lui Hind e larg deschisă și tot holul răsună de muzică arăbească. Cineva Îmi face semn să intru să Încerc și eu narghileaua. Fetele sunt vesele, dar mie nu prea Îmi arde de râs. Pentru că astăzi am vorbit cu Janet, care m-a Întrebat dacă sunt fericită În Canada
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ren, din ce În ce mai repede, cu spatele la mine. Era un angalok. Unul dintre aceia care pot vorbi cu forțele nevăzute. Nu Îi vedeam fața. Stătea complet dezbrăcat pe zăpadă, cu o piele de caribou În jurul mijlocului, iar vântul Îi șfichiuia pielea. Toba lui răsuna din ce În ce mai aproape, bum bum bum, asurzitor. mi-am pus mâinile la urechi. În clipa aceea angalok-ul s-a Întors spre mine și mi-a spus : — Vino ! Apoi a dispărut. S-a lăsat din nou liniștea și Întunericul. Tundra s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ce Îți trebuie ca să fii fericită. În timp ce Père Joseph pronunța aceste cuvinte, cerul s-a deschis deasupra mea. lumina s-a revărsat de sus În mai multe valuri orbitoare și, cu fiecare val, mai luminos, un nou sunet de goarnă răsuna În Înaltul cerului din ce În ce mai Înalt, reverberându-se asupra celui de dinaintea sa. Totul a fost un fel de vibrație foarte puternică, de parcă aș fi intrat deodată În rezonanță cu cerul Însuși. m-am așezat pe scaun, plutind. Și, deodată, În fața ochilor mei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aud În sfârșit inima rupând tăcerea și vorbindu‑mi așa cum numai peștii știu să vorbească mării, În lumina lunii ? Inima mea când vorbește nu știe să spună decât un singur cuvânt, dar pe acela Îl spune atât de tare de răsună tot universul - până la Tine și Înapoi : Iubire. Am Împăturit poezia și am pus-o În buzunarul de la piept, alături de poza angalok-ului. Ele erau tot ce aveam mai impor- tant, tot ceea ce-mi dăruise viața mai de preț. Apoi nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
intens a mucegai. Am pus mâinile deasupra capului, ca să mă apăr de pânzele de paianjen care simțeam că mi se lipesc pe frunte. Am Înaintat așa preț de câteva minute, timp În care vocea lui Teo Haiduc Adina Dabija 200 răsuna În fața mea, fărĂ să se poată distinge vreun cuvânt din ce spunea. inima Îmi bătea să-mi spargă pieptul. Într-un târziu am zărit o geană de lumină. m-am apropiat și am văzut o cameră mare, cu tavanul foarte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
citind despre Nunavik, cu hărțile pe cap, și nu apucasem să-mi pun telefonul să sune ca să mă trezească. m-am aruncat În blugi, pulover și bocanci, care mă așteptau lângă pat, gata pregătite de cu seară. În cap Îmi răsuna o voce - mă trezisem cu ea În urechi - care Îmi repeta „Hai mai bine să mergem la film !“. Apoi, undeva În fundul minții vocea Tânei : „Nu tie dușie În cămară, că i bau- bau !“. Am alungat Însă repede vocile, nu aveam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
inuktitut pe care le văzusem vreo- dată, Înscrise pe aripa avionului. Semănau cu niște pictograme concepute de niște copii, aducând cu formele simplificate ale țurțurilor de gheață și ale săniilor trase de husky. „Hai mai bine să mergem la film !“, răsună din nou, pe neașteptate, vocea din fundul minții. iar peste ea suprapuse alte voci, care răsunară din ce În ce mai tare. Ai mei se ceartă În bucătĂrie. Se ceartă de la niște cartofi. Janet insistă că sunt buni, mama vrea să-i arunce la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de niște copii, aducând cu formele simplificate ale țurțurilor de gheață și ale săniilor trase de husky. „Hai mai bine să mergem la film !“, răsună din nou, pe neașteptate, vocea din fundul minții. iar peste ea suprapuse alte voci, care răsunară din ce În ce mai tare. Ai mei se ceartă În bucătĂrie. Se ceartă de la niște cartofi. Janet insistă că sunt buni, mama vrea să-i arunce la gunoi, sunt pătați. Ușa de la camera mea e Închisă, dar prin pereții subțiri ai blocului vocile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
brâu, din aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești zilnic. O folosea când îi curgea sânge din nas, ceea ce se întâmpla des. S-a culcat din prima zi de tabără cu o brunetă focoasă, care țipa de răsuna tot internatul în timp ce făcea amor, așa încât în primele nopți n-a putut nimeni să doarmă. Bieții elevi de internat, ce coșmaruri trebuie să fi avut la întoarcerea în acele paturi pline de păcate ! Dincolo de toate astea, îmi plăcea de Ștefan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se întrebe, scărpinându-se în cap : asta ce naiba e ? Și să-l arunce cât colo. Dar eu nu am făcut deloc asta în anii care au urmat loviturii nebunului, ci am preferat să adâncesc cercul neputinței. „Așa e legea“ - îmi răsună încă în urechi cuvintele lui roibu. Dar ce înseamnă legea umană, până la urmă ? Căci oriunde în lume legea umană devine insignifiantă în fața unor legi mai presus de înțelegerea omenească, parte dintr-o logică supraumană, care îi folosesc pe bieții nebuni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe care de îndată ce îl privești capeți un sentiment de încredere. Îmi amintește într-un fel de Kórösi Csoma, boddisathva-ul din Ardeal care mi-a inspirat adolescența. Traversând lacul, nici măcar nu-mi mai e frică de lupii de ale căror urlete răsună pădurea. Sunt un punct negru în zăpadă, pierdut undeva departe, în nordul canadian, dar stelele sunt atât de aproape. Ceva înfricoșător, cu miros de migdale Mă lăfăi într-un pat imens în faimosul le Château Frontenac. Am venit cu Jean-Claude
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]