3,933 matches
-
Harun hamalul. Ți-am acordat-o. Dar, în loc să se potolească, în loc să se arate recunoscător, omul ăsta nu s-a mai întors niciodată la Fès, ci a preferat să trăiască precum un proscris în munții Rif, pândind prilejul de a se răzbuna pe bătrânul Zeruali. Nimic nu dovedește, Majestate, că agresorul a fost Harun. Munții ăștia mișună de bandiți care... Mi-a tăiat vorba șeful cancelariei, pe un ton încă și mai ridicat decât cel al suveranului: — A fost găsit cadavrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiecare săptămână, se dădea citire unei noi proclamații care îi acuza pe Harun și banda lui că atacaseră un convoi, jefuiseră o caravană, măcelăriseră călătorii. Nu este adevărat! am exclamat eu. Îl cunosc pe Harun. A ucis, poate ca să se răzbune sau ca să se apere, dar nu ca să fure! Ceea ce este adevărat nu are însemnătate decât pentru Dumnezeu; pentru noi, important este ce cred oamenii. Tatăl tău avea de gând s-o pornească din nou în pribegie, spre Tunis sau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea își reluă firul istorisirii. — Cardinalul m-a adus cu el la Roma. Asta s-a întâmplat acum o lună. Stareța nu voia să mă lase să plec, dar ocrotitorul meu n-a ținut seamă de obiecțiile ei. Ca să se răzbune, ea a pus la cale o întreagă cabală împotriva lui, a intervenit pe lângă cardinalii spanioli, care, la rândul lor, s-au adresat papei. Cele mai cumplite acuzații au fost rostite împotriva Eminenței Sale și împotriva mea... S-a întrerupt, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună și iar minciună! (Către ARTUR.) E ranchiunos, se răzbună pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
avut curajul să-l apere întotdeauna. Poate că e la mijloc și o obscură dramă psihologică, pentru că Regina, Dona Carlota Joaquima, era cu trup și suflet alături de Don Miguel, iar Regele, devenit cu timpul pasiv și abulic, voia să se răzbune împotriva vitalității și energiei soției sale, lovind în moștenitorii Tronului... Pentru că, fără îndoială, adevăratul moștenitor al Tronului era Don Miguel. Don Pedro era acum Împărat al Braziliei, iar legile Monarhiei portugheze excludeau de la Tron un cetățean străin. Don Pedro declarase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
marinari și conduși la Arsenal. Uriașul Granjo, figură populară, e primit cu strigăte și amenințări de moarte. Zadarnic încearcă mai mulți ofițeri să-l apere. În aceeași noapte este ucis și spintecat cu baionetele de marinarii care voiau să-și răzbune camarazii deportați, sub un guvern anterior, în insulele atlantice. Un marinar își arată baioneta înroșită: "Veniți să vedeți sânge de porc!" " Camioneta fantomă", cum i s-a spus mai târziu, pornește iar. De astă dată grupul de marinari - condus de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acum înainte toate grupările politice vor trebui să țină seama de această forță. Programul insurgenților era destul de vag, dar se simțea, înapoia formulelor programatice, voința de a pune capăt stării de lucruri existente și, în același timp, setea de a răzbuna insultele pe care le aduseseră necontenit armatei guvernele demagogice de la moartea lui Sidonio Paes încoace. Într-adevăr, neîncrederea partidelor de stânga în armată se accentuase în ultimii ani. Antonio Maria da Silva - care înlocuise oarecum prestigiosul mit al lui Afonso
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să distrugă vechile ritmuri, dar Începătorul conservator tot la acestea recurgea când căuta un instrument neutru - poate pentru că nu voia să se abată de la exprimarea simplă a unor emoții simple, aventurându-se În forme riscante. Cu toate acestea, forma se răzbuna. Modelele destul de monotone pe care poeții ruși din secolul al nouăsprezecelea le-au impus suplei elegii au avut ca rezultat asocierea repetată a anumitor cuvinte sau tipuri de cuvinte (cum ar fi echivalentele rusești pentru fol amour sau langoureaux et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unui pergament fosforescent. Dintr-odată, sfârâitul se transforma În vuiet, În mijlocul foii apărea o pată portocalie și porțiunea de text tipărit care din Întâmplare era acolo (de pildă, „Liga nu deține nici un ban și nici o armă...“ sau „...Nemesis s-a răzbunat pe ezitările și indecizia Aliaților În Europa Centrală și de Est...“), ieșea În relief cu o claritate de rău augur - până ce pata portocalie exploda brusc. Apoi foaia arzândă zbura pe coș, zumzăind ca o pasăre phoenix eliberată, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de alcool și, încetul cu încetul, am refăcut o parte din întâmplările acelei zile de luni. Oricum, cu un fel de ciudată satisfacție, îmi repet câteodată că am fost, două zile, scos din timp, din viață... Acum, când băutura se răzbună, pot privi cu detașare spre astfel de clipe. Nu mă desolidarizez de ele, de cel ce eram pe atunci. Nici măcar nu înțeleg să-l explic. Doar îl privesc cu simpatia (dacă simpatie poate fi!) cu care îl accepți pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la băutură sau ea a renunțat la mine. Nu-i o joacă de cuvinte. Sunt plăceri ale Lumii care, dacă nu știi să le primești cum se cuvine, dacă nu știi să fii demn de ele, pe măsura lor, se răzbună. Se transformă în vicii, adeseori, ruinându-te. Sau, situații mai rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
măcinări ale clipelor trecându-se ele însele în pământ. Șovăiam să-mi descopăr timpul meu, amețindu-mă doar cu aburii promisiunilor. „N-am să mai scriu niciodată“, mi-am repetat de câteva ori înciudat în ușa „Gambrinus“-ului, de parcă mă răzbunam pe omenire pentru că îmi furase sau rătăcise servieta, pentru că pitise în cine știe ce afurisit de gang biroul acela al obiectelor pierdute prin mașinile I.T.B.-ului, lăsându-mă așa, buimac, doar cu sete de răzbunare și, mai ales, de a bea una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de viață, un supraviețuitor Înnăscut pe care părea să-l Însuflețească un sentiment indestructibil de a-și lua revanșa, ca și cum În adîncul sufletului nu și-ar fi pierdut nici o clipă speranța că Într-o zi avea să reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i dea Înapoi cu vîrf și Îndesat tot ceea ce pînă atunci se Încăpățînase cu atîta stăruință să-i răpească. Nu voia să moară acolo, uitat, umilit și Învins, Înspăimîntător de singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să omori... Știu că urăști toată omenirea pentru că nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu ucide niciodată cu mîna lui, Îi aminti Oberlus cu o voce foarte liniștită, aproape amuzată. Și trebuie să Încep să mă comport ca un rege. - Rege, tu? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ură sau frazele pline de dispreț ale celor care-l Înconjurau. Acum era Oberlus, Regele Insulei Hood, și Învățase ce Însemna să fii liber și, Într-un anumit sens, puternic. Răzvrătirea de la Început și dorința aprigă de a se răzbuna, care justificase anumite acțiuni ale sale, impulsionîndu-l să-l sechestreze pe Mendoza sau pe norvegianul Knut și să dea foc vaporului María Alejandra, făcuseră loc, cu trecerea timpului, unei profunde convingeri potrivit căreia, În realitate, acela era destinul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Viața nu era ceva atît de prețios Încît să trebuiască să plătească un preț atît de mare pentru ea, mai ales atunci cînd nu cunoștea și nu simțea, ca el, mînia de a o trăi și dorința de a se răzbuna. Copilul avea să treacă, Într-o singură clipă, din pîntecele cald al mamei Într-o mare călduță, unde avea să se scufunde pentru totdeauna, fără să știe măcar că ajunsese pentru o clipă să respire. Avea să treacă dintr-un nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
infernului. Alții mor cu nefericirea infinită de a nu-și fi văzut împlinite sărmanele idealuri, cuprinși totuși de rânjetul care lasă în urmă lehamitea de viață... și așteptând o răzbunare „neîndoielnică“ a fericirii de care au fost privați. Nu îi răzbună nimeni și nimic. Moartea îți șterge cu buretele viața și te azvârle între morți în pielea goală, în singura postură care merită să fie aprofundată pe lumea asta. * În timp, te-ai obișnuit cu înfrângerea, cu nenorocul, cu zădărnicia. Doar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
scrisoarea dumneavoastră v-ați referit la un grup de șapte persoane, Da, domnule comisar, Cine erau, În afară de femeie și de soțul ei, Care femeie, Aceea care n-a orbit, Aceea care vă conducea, Da, domnule comisar, Aceea care, ca să-și răzbune tovarășele, l-a omorât pe șeful bandiților cu o foarfecă, Da, domnule comisar, Continuați, Soțul ei era oftalmolog, Știam, Mai era și o prostituată, Ea v-a spus că era prostituată, Din câte-mi amintesc, nu, domnule comisar, Cum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
toată lumea prezentă, În ciuda invidiei pe care o atrag frumusețea și bustul ei În stil Monica Belluci. Ea a fost o alegere inteligentă pentru găzduirea operațiunii „Răzbunarea lui Salome“, cum a numit Salome codificat petrecerea la care ea plănuia să se răzbune pe Sophia pentru ceea ce-i făcuse lui Marci. În cele douăzeci și patru de ore de când scandalul Sophia-Christopher explodase, Salome reușise să pună la cale un eveniment În mansarda Glamelei din Grand Street. Locul ăla era atât de celebru pentru lucrările artistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și o confirmare secretă a unor convingeri profunde. Or, aici se ascunde ceva ușor pervers, ceva ce nu își găsește locul într-o gîndire așezată : bucuria mea era triumfătoare, un fel de „le-am zis-o !”. Împărtășind viziunea autoarei, mă răzbunam parcă, prin delegație, împotriva tuturor acelora care nu înțeleg aceste lucruri, dărîmam prin ea temporalizările acreditate care ne fac vraiște istoria. Pe scurt, eram „deștept”, domnule ! Nu aș fi spus toate aceste lucruri dacă, discutîndu-le cîteva zile mai tîrziu cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
E ca și cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o mașină de mîl uman, care acoperă încet-încet națiunea lui Sadoveanu, Eliade, Nichita... - Sîntem o țară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. - Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identității naționale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma. - Populația care ne înlocuiește nu mai este nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău și primitiv cu putință. Scriitorul nu mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mari îl constituie ceea ce pare a fi imposibilitatea noastră mentală de a gîndi normalitatea, de a gîndi normal la o posibilă situație normală, și nu doar de a fi împotriva situațiilor anormale, de a prevedea, și nu doar de a răzbuna. Or, aceasta este singura cale de a crea, cu timpul, o stare de (relativă) normalitate și de a ne instala, (relativ) firesc, în ea ! Dacă n-o să renunțăm deci (relativ) curînd la acest „mama lor !”, o să fie vai de mama
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cei care ucid popoare, nu indivizi. Istoria se repetă obsedant. Deși are destulă imaginație. Cotiturile istorice atrag și multe stârpituri. Firul călăuzitor al istoriei a fost aproape întotdeauna irațional. Istoria pendulează între eroare și oroare. Și în istorie amneziile se răzbună. Documentele ajung pe masa istoricilor numai după ce se frăgezesc îndelung prin arhive. Nimic nu e zadarnic pe lume, chiar dacă urmele chinuite ale părinților sunt șterse, aproape întotdeauna, de indiferența urmașilor. Omul învață întotdeauna foarte mult din trecut. Dar nu reține
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ceva ce și-ar dori și ei mult de tot. Poate că și-ar dori să fie mari, liberi, să aibă banii lor, să călătorească și ei cu trenul unde vor și ..., pentru că nu au nimic din toate acestea, se răzbună și ei cum pot, aruncând cu pietre". Dar pe el, băiat deștept și citit, nouăzeci la sută agrarian, sub zece la sută carnivor, în nici un caz canibal: Ce motiv întemeiat l-a îndârjit în așa măsură și l-a îndemnat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
capacitate adus din import, i-au transformat instantaneu în gaze lacrimogene pe care i-au îmbuteliat și trimis la destinații diferite, în aceiași zi. Deci, au nimerit într-o capcană special pregătită de strănepoții dinozaurului, cu scopul de a se răzbuna pe cei ce se fac vinovați de moartea străbunului lor, adică pe toți cei proveniți din aceeași peșteră cu tine. Trist!... Foarte trist!... Presupun că următorii au nimerit mai bine... Exact, au fost mai precauți, cu mai multă glagore și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]