3,755 matches
-
cele 414.500 ale orașului. Panglicile reflectorizante au oferit bombardierelor avantajul tactic, dar aceasta nu avea să dureze prea mult . După ce a fost surprinsă de atacurile aeriene protejate de lansarea de panglici refletorizante „Chaff”, Luftwaffe și-a schimbat tacticile. Cu radarele neutralizate de panglicile refletorizante, avioanele de vânătoare nocturnă nu mai puteau intercepta cu ușurință bombardierele. Până la urmă, operatorii radar de la sol nu au mai utilizat radarele pentru ghidarea vânătorilor germani și urmărirea individuală a bombardierelor. În schimb, controlorii de zbor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
mult . După ce a fost surprinsă de atacurile aeriene protejate de lansarea de panglici refletorizante „Chaff”, Luftwaffe și-a schimbat tacticile. Cu radarele neutralizate de panglicile refletorizante, avioanele de vânătoare nocturnă nu mai puteau intercepta cu ușurință bombardierele. Până la urmă, operatorii radar de la sol nu au mai utilizat radarele pentru ghidarea vânătorilor germani și urmărirea individuală a bombardierelor. În schimb, controlorii de zbor au oferit informații asupra rutelor pe care se deplasau grupurile de bombardiere. Bombardierele nu mai erau urmărite individual dectât
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
aeriene protejate de lansarea de panglici refletorizante „Chaff”, Luftwaffe și-a schimbat tacticile. Cu radarele neutralizate de panglicile refletorizante, avioanele de vânătoare nocturnă nu mai puteau intercepta cu ușurință bombardierele. Până la urmă, operatorii radar de la sol nu au mai utilizat radarele pentru ghidarea vânătorilor germani și urmărirea individuală a bombardierelor. În schimb, controlorii de zbor au oferit informații asupra rutelor pe care se deplasau grupurile de bombardiere. Bombardierele nu mai erau urmărite individual dectât dacă erau prinse în fascicolul luminos al
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
piloților de vânătoare. Succesul noilor tactici a fost indicată de creșterea pierderilor din rândurile bombardierelor. Au fost încercate și alte tactici. Metoda „"Wilde Sau"” prin, care un avion de vânătoare monoloc sprijinit de proiectoare de căutare folosea dectectoarele pasive de radar a fost implementat pe 26 septembrie 1943. Această a avut succese limitate, dar germanii au suferit pierderi mari în iarna 1943-1944. "Jagddivision 30", unitatea specilizată în controlul "Wilde Sau" și-a demobilizat escadrilele de vânătoare de noapte, restul escadrilelor fiind
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
noiembrie, când în timpul interceptării bombardierelor aliate "RLV" a pierdut 119 avioane de vânătoare, 60 de piloți uciși și 32 de piloți răniți pentru doar 25 de avioane de vânătoare și șase bombardiere ale USAAF. După ce a reușit să depășească handicapul radarului în banda UHF band "Lichtenstein C-1" al Luftwaffe pe la mijlocul anului 1943, în primele șase lunmi ale anului 1944, ofensiva RAF Bomber Command a trebuit facă față eforturilor germanilor pentru câștigarea războiului tehnologic. Bomber Command a introdus contramăsurile "Chaff" (panglică
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
lunmi ale anului 1944, ofensiva RAF Bomber Command a trebuit facă față eforturilor germanilor pentru câștigarea războiului tehnologic. Bomber Command a introdus contramăsurile "Chaff" (panglică reflectoare metalizată pentru interferență în radiolocație) cunoscute de germani ca "Düppel", care duceau la „orbirea” radarelor germane și la o localizare dificilă a poziției bombardierelor. Pentru reducerea pierderilor și mai mult, Bomber Command și-a scurtat atacurile deasupra țintelor până la cinci minute, reducând astfel posibilitatea interceptării aparatelor proprii. Englezii au folosit și rute de deplasare fantomă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
scurtat atacurile deasupra țintelor până la cinci minute, reducând astfel posibilitatea interceptării aparatelor proprii. Englezii au folosit și rute de deplasare fantomă, care să mascheze adevăratele rute de deplasare a bombardierelor. Mai târziu, a fost folosite emițătoarelor de de bruiere a radarelor „Manfrel”, care era folosită pentru trimiterea avioanelor inamice în zone în care nu erau prezente bombardierele. Germanii au răspuns prin creșterea eficienței sistemelor de marcare a pozițiilor avioanelor inamice. Corpul Observatorilor Germani a fost esențial în acest efort până la introducerea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Manfrel”, care era folosită pentru trimiterea avioanelor inamice în zone în care nu erau prezente bombardierele. Germanii au răspuns prin creșterea eficienței sistemelor de marcare a pozițiilor avioanelor inamice. Corpul Observatorilor Germani a fost esențial în acest efort până la introducerea radarelor cu rază lungă de acțiune "Wassermann" și "Mammuth". După aceasta, marcarea pe hartă a pozițiilor avioanelor a fost centralizată și a devenit mai simplă. Germanii au utilizat de asemenea stații de ascultare pentru urmărirea dispozitivelor IFF (Identification friend or foe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
devenit mai simplă. Germanii au utilizat de asemenea stații de ascultare pentru urmărirea dispozitivelor IFF (Identification friend or foe) după pornirea lor în spațiul aerian german. Când Bomber Command a ordonat închiderea dispozitivelor IFF, germanii au început să urmărească transmisiunile radarelor „Monica” și „H2S” de pe bombardierele britanice. H2S era urmărit de detectorul de radar Naxos, în vreme ce Monica era urmărit de detectorul de radar Flensburg, ambele montate pe avioanele de vânătoare de noapte. Britanicii nici nu puteau concepe că transmisiuniel radarului H2S
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
dispozitivelor IFF (Identification friend or foe) după pornirea lor în spațiul aerian german. Când Bomber Command a ordonat închiderea dispozitivelor IFF, germanii au început să urmărească transmisiunile radarelor „Monica” și „H2S” de pe bombardierele britanice. H2S era urmărit de detectorul de radar Naxos, în vreme ce Monica era urmărit de detectorul de radar Flensburg, ambele montate pe avioanele de vânătoare de noapte. Britanicii nici nu puteau concepe că transmisiuniel radarului H2S pot fi detectate și urmărite, în ciuda faptului că rapoartelor germane criptate cu mașina
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
în spațiul aerian german. Când Bomber Command a ordonat închiderea dispozitivelor IFF, germanii au început să urmărească transmisiunile radarelor „Monica” și „H2S” de pe bombardierele britanice. H2S era urmărit de detectorul de radar Naxos, în vreme ce Monica era urmărit de detectorul de radar Flensburg, ambele montate pe avioanele de vânătoare de noapte. Britanicii nici nu puteau concepe că transmisiuniel radarului H2S pot fi detectate și urmărite, în ciuda faptului că rapoartelor germane criptate cu mașina Enigma (și decriptate de serviciile speciale aliate) arătau că
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
transmisiunile radarelor „Monica” și „H2S” de pe bombardierele britanice. H2S era urmărit de detectorul de radar Naxos, în vreme ce Monica era urmărit de detectorul de radar Flensburg, ambele montate pe avioanele de vânătoare de noapte. Britanicii nici nu puteau concepe că transmisiuniel radarului H2S pot fi detectate și urmărite, în ciuda faptului că rapoartelor germane criptate cu mașina Enigma (și decriptate de serviciile speciale aliate) arătau că 210 dintre cele 494 de bombardiere doborâte în ianuarie - februarie 1944 deasupra Germaniei se datorau identificării sus-numitelor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
detectate și urmărite, în ciuda faptului că rapoartelor germane criptate cu mașina Enigma (și decriptate de serviciile speciale aliate) arătau că 210 dintre cele 494 de bombardiere doborâte în ianuarie - februarie 1944 deasupra Germaniei se datorau identificării sus-numitelor . Luftwaffe a introdus radarul de bandă joasă VHF montat pe avioane "Lichtenstein" SN2, care a fost considerat imposibil de bruiat. Acest tip de radar a cunoscut o folosire extinsă din toamna anului 1943 până la începutul anului 1944. Noul radar a cauzat rapid probleme bombardierelor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
210 dintre cele 494 de bombardiere doborâte în ianuarie - februarie 1944 deasupra Germaniei se datorau identificării sus-numitelor . Luftwaffe a introdus radarul de bandă joasă VHF montat pe avioane "Lichtenstein" SN2, care a fost considerat imposibil de bruiat. Acest tip de radar a cunoscut o folosire extinsă din toamna anului 1943 până la începutul anului 1944. Noul radar a cauzat rapid probleme bombardierelor britanice. Sistemul german de marcarea a avioanelor a fost rapid îmbunătățt și a crescut eficiența defensivei aeriene. În ciuda raidurilor false
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
identificării sus-numitelor . Luftwaffe a introdus radarul de bandă joasă VHF montat pe avioane "Lichtenstein" SN2, care a fost considerat imposibil de bruiat. Acest tip de radar a cunoscut o folosire extinsă din toamna anului 1943 până la începutul anului 1944. Noul radar a cauzat rapid probleme bombardierelor britanice. Sistemul german de marcarea a avioanelor a fost rapid îmbunătățt și a crescut eficiența defensivei aeriene. În ciuda raidurilor false, care continuau să atragă în cursă avioanele de vânătoare germane și să reducă astfel pierderile
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Beaufighter se dovedise ineficient și a fost nevoie de înlocuirea sa. Tehnologia și tactica îi favorizau pe piloții de vânoare. Serviciile de informații britanice au descoperit însă în iulie 1944, după ce un avion Ju 88G-1 echipat cu ultimul model de radar de band joasă VHF SN-2 Lichtenstein a aterizat din greșeală în Anglia, că că dispozitivele de avertizare "Monica" erau detectate de sistemul "Flensburg" și că radarul pentru direcționarea bombardamentelor H2S era detectat de dispozitivul "Naxos". De aceea, britanicii au redus
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
însă în iulie 1944, după ce un avion Ju 88G-1 echipat cu ultimul model de radar de band joasă VHF SN-2 Lichtenstein a aterizat din greșeală în Anglia, că că dispozitivele de avertizare "Monica" erau detectate de sistemul "Flensburg" și că radarul pentru direcționarea bombardamentelor H2S era detectat de dispozitivul "Naxos". De aceea, britanicii au redus în mod semnificativ folosirea dispozitivului H2S, scâzând astfel eficiența metodelor de detectare radar ale germanilor . Radarul de frecvență înaltă pentru direcționarea bombardamentelor H2X, care opera în
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
că că dispozitivele de avertizare "Monica" erau detectate de sistemul "Flensburg" și că radarul pentru direcționarea bombardamentelor H2S era detectat de dispozitivul "Naxos". De aceea, britanicii au redus în mod semnificativ folosirea dispozitivului H2S, scâzând astfel eficiența metodelor de detectare radar ale germanilor . Radarul de frecvență înaltă pentru direcționarea bombardamentelor H2X, care opera în domeniul de frecvența de 10 GHz, se se pare că nu a fost detectat de vreun sistem al Luftvaffe care să fi existat până la sfârșitul războiului. Eliberarea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de avertizare "Monica" erau detectate de sistemul "Flensburg" și că radarul pentru direcționarea bombardamentelor H2S era detectat de dispozitivul "Naxos". De aceea, britanicii au redus în mod semnificativ folosirea dispozitivului H2S, scâzând astfel eficiența metodelor de detectare radar ale germanilor . Radarul de frecvență înaltă pentru direcționarea bombardamentelor H2X, care opera în domeniul de frecvența de 10 GHz, se se pare că nu a fost detectat de vreun sistem al Luftvaffe care să fi existat până la sfârșitul războiului. Eliberarea Franței și a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
concluzia că germanii suferă de crize locale profunde și că este nevoie de intensificarea bombardamentelor asupra trenurilor cu cisterne petroliere și a rezervoarelor din apropierea gărilor. Flotele aeriene americane 8AF și 15AF au demonstrat o creștere a preciziei atacurilor prin folosirea radarelor de ghidare H2X, iar bombardierele RAF și-au îmbunătățit la rândul lor precizia de navigare prin folosirea sistemului de ghidare radio Gee-H. Aliații au constatat că uzinele de benzină sintetică erau ținte asupra cărora atacurile aeriene aveau un succes mai
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
fi afectat părțile critice ale instalațiilor foarte complcate. În plus, uzinele acestea ocupau o suprafață mai mare decât rafinăriile și erau mai ușor de identificat deoarece erau construite la o oarecare distanță de orașe și apăreau mai clar pe ecranele radarelor pentru direcționarea bombardamentelor. 15AF și-a îmbunătățit rapid precizia atacurilor și a dezvoltat tehnici noi, precum folosirea formațiilor „diamant”, care asigura un grad de securitate sporit pentru bombardiere și o mai mare precizie de lansare. Efortul de distrugere a rezervelor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
astfel de documente au fost publicate la 1 noiembrie 2003, dar nu au dezvăluit nimic în plus. Cu toate acestea, există documente ale Project Blue Book care arată că o echipă de trei oameni a fost trimisă de la o instalație radar a forțelor aeriene din apropierea Pittsburghului pentru a investiga accidentul de la Kecksburg. Articolele din presă au relatat despre acest lucru, dar Project Blue Book a raportat că nu a descoperit nimic. În decembrie 2005, chiar înainte de cea de-a 40-a
Incidentul OZN de la Kecksburg () [Corola-website/Science/333705_a_335034]
-
a primit această sugestie de la pilotul său personal, Hanna Reitsch. Principalul argument al lui Reitsch era faptul că planoarele zburau fără să facă zgomot. Se credea că, de vreme ce apărarea antiaeriană belgiană folosea locatoarele de sunet pentru detectarea țintelor, nu instalațiile radar, germanii puteau să beneficieze de efectul surpriză dacă ar fi remorcat planoarele până în apropierea graniței cu Olanda, de unde acestea să fie eliberate, urmând să zboare până la țintă fără să fie detectate. Pentru organizarea acestei operațiuni au fost repartizate 50 de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
pe capacitatea de luptă a Fighter Command. La fel de importante ca „dinții” defensivei erau și „ochii și urechile” sale - un sistem complex care obținea informații și le livra în mod eficient „dinților” (aviația de vânătoare). În vara anului 1940, rețeaua de radare locale de-a lungul țărmului Angliei și Scoției era capabilă să urmărească avioanele care se apropiau dinspre Europa continentală, cu excepția celor care zburau la altitudini foarte joase. Altitudinea cea mai propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste 100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe) care distingea avioanele germane de cele britanice prin intermediul unui semnal radar specific. Tehnologia radar a acelor vremuri nu asigura o identificare fără greșeală. Sistemul radar britanic avea dificultăți în detectarea formațiilor care zburau la mai mult de 25.000 de picioare (7,6 km) și nu putea oferi informații despre numărul
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]