3,968 matches
-
facă rău singură. A fost o moarte groaznică, iar când au vrut s-o pună în mormânt, corpul i s-a spart în bucățele, așa cum se sparge o lampă de lut. Mă bucur că n-am văzut toate astea. Sunt recunoscătoare că n-am fost acolo când Lea nu și-a mai putut folosi mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-a trezit în propria mizerie, fără să se mai poată ridica. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fir de aur. - Copila mea, a zis Re-nefer stând deasupra mea, te-ai descurcat foarte bine. Într-adevăr, ai fost extraordinară și toate femeile din Teba vor afla cât de curajoasă ai fost. Cât despre mine, îți voi fi mereu recunoscătoare. Fiul pe care tu l-ai născut pe genunchii mei va fi prinț al Egiptului. Va fi crescut ca nepot al marelui scrib Nakht-re și ca strănepot al lui Paser, scrib al celor două regate, păstrător al pecetei regale. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui și el va ști că tu i-ai dat viață. Te vei bucura de dragostea lui, dar ne va spune amândurora mamă și va sta aici până când va fi de școală. Pentru asta, cred că ar trebui să fii recunoscătoare. Pentru că el e fiul meu, Re-mose, fiul zeului Ra, pe care tu l-ai născut pentru mine și pentru familia mea. El o să-mi ridice mormântul și pe el va pune și numele tău. Va fi prinț al Egiptului. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o viclenie de negustoreasă de pește: - Ea e Den-ne, negustorule, văduvă și cea mai bună moașă din Teba. Am venit la piață să căutăm un coș simplu în care să-și țină darurile pe care le primește de la mamele recunoscătoare. - Dar un coș nu se potrivește unei doamne, a zis Benia, întorcându-se să se târguiască cu Meryt. Hai să văd ce ai adus de târguit, Mamă, că am stat toată ziua aici fără noroc. Meryt a desfăcut atunci colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu, mi-a dat supă și fructe și s-a oferit să-mi aducă orice altceva aș mai fi vrut. Nu mai fusesem servită niciodată în acel fel și, chiar dacă nu-mi plăcea că bântuia așa în jurul meu, îi eram recunoscătoare pentru că mă ajuta. În câteva zile m-am mai înzdrăvenit și am întrebat-o pe Shery despre copilul pe care îl ajutasem să se nască. Ea s-a bucurat că am întrebat-o și și-a așezat greutatea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
povestea durerii și a forței tale. În toți acești ani, nici o fiică nu m-ar fi putut face la fel de fericită sau de mândră cum m-ai făcut tu. Acum că știu cine ești și ce ți-a făcut viața, sunt recunoscătoare că te numeri printre oamenii pe care îi iubesc. După o tăcere liniștitoare, Meryt și-a adunat lucrurile și s-a pregătit de plecare. - Plec ca să te las să te pregătești de venirea lui Benia, a zis, luându-mi mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a așezat cu fermitate, iar Meryt a fost izvorul meu de fericire. Însă prietena mea era mai mare decât mine cu o generație și viața își cerea vama. Când i-a căzut și ultimul dinte din gură, s-a arătat recunoscătoare: - Gata cu durerile, a chicotit ea. Gata cu carnea, de asemenea, a mai zis, cu un gest de jelanie. Dar nora ei, Shif-re, îi tăia mărunt și îi tasa fiecare fel de mâncare, așa că prietena mea a rămas veselă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spuse, aplecându-se, „Un moment, domnule, vă rog să fiți atât de bun să mă așteptați”, porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... — Sunt sculptor. Spuneți-mi Daniel. Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și să-mi spuneți cu ce v-aș putea fi de folos. I-am comunicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuia să se grăbească, m-a lămurit că lui îi revenea datoria ingrată de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă îmbie curtenitor, deschizându-se din nou la cămașă, luând tocul cu penița verificată și deschizând dosarul la pagina unde făcuse mai devreme ștersătura. — Acum? Chiar acum? — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz, le fierbea sau le mânca crude.) El zâmbea jenat și închidea gura, dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație. Singur Mopsul mai bombănea, închipuindu-și că răutățile lui nu ajungeau la mine: „Pietrarul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu spatele spre mare, începînd să surâdă. Auta își dădu seama că nimic nu-l tulbură mai mult decât aceste surâsuri în care nu se putea citi nimic. - Am să-ți dezvălui o taină pentru care ai să-mi fii recunoscător, spuse Tefnaht cu voce tărăgănată. Ascultă, tatăl tatălui meu era preotul Zeului de Foc. Înainte de a muri, iată ce mi-a istorisit. Pe când era încă tânăr, a văzut coborârea pe pământul atlant a acelui zeu. Într-o zi când soarele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În toată regula, spune Henry și Închide amândoi ochii. — Poate ar trebui să Îl lăsăm să se odihnească acum, propune dna James. În hol, Theodora Își pune paltonul și mănușile, pregătindu-se de plecare. Doamna James spune: — Ți-aș fi recunoscătoare, domnișoară Bosanquet, dacă ai uita că cumnatul meu a pronunțat vreodată cuvântul acela. — Desigur, doamnă James. O să mi-l scot complet din memorie. Nu era În deplinătatea facultăților sale. — Exact... Dar telegrama de la omul acela, Alexander, a fost lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sensibil“; prescriau pastile și poțiuni, șocuri electrice și băi cu apă sărată. Nimic nu avea efect. Se transformă Într-un invalid cronic, limitat la a sta În casă și, În mare parte a timpului, chiar În pat. Îi era sincer recunoscătoare lui Henry pentru atenția pe care i-o acorda, mai ales atunci când Katharine Loring era plecată pentru a-și Îngriji sora. Nu te stânjenește faptul că ai povară o femeie neajutorată, precum Bătrânul Marinar? Îl Întrebă o dată. Iar el răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acerbă. De aceea vreau să lucrăm textul acesta În provincie, să Îl scoatem la rampă În turneu, să vedem cum prinde la spectatori, să punem totul la punct Înainte de a-l aduce la Londra. Mă Înțelegeți? — Da, și vă sunt recunoscător pentru explicații, spuse Henry. — Southport e un punct de pornire bun. În fapt, Grădina de Iarnă e prima scenă pe care a jucat trupa și mie mi-a adus Întotdeauna noroc. Oamenii de teatru Își au superstițiile lor. Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
această doamnă crescuse constant, și nu doar pentru că făcuse comentarii inteligente și laudative la adresa Muzei tragice, din care soțul său primise un exemplar din partea autorului (deși soțul nu lăsa să se vadă că ar fi deschis cartea). Henry Îi era recunoscător pentru răbdarea și umorul pe care le manifestase În perioada „tăieturilor“, iar personajul lui Claire Cintré Începuse să se contureze foarte frumos. Până acum, Compton Însuși se dovedea a fi o mică dezamăgire, dar nu Îi putea atrage atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iazurilor. Privind, Du Maurier Își aminti de o Întâmplare de demult, când un câine căzuse prin gheața de pe lacul Whitestone și Începuse să aibă probleme, iar el se aruncase În apa rece ca gheața, pentru a salva biata ființă. — Stăpânul, recunoscător, a Încercat să-mi dea o jumătate de coroană și, când am clătinat din cap, a ridicat la cinci șilingi, moment În care mă tem că m-am cam răstit la el. „Vă rog să mă iertați - i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Westminsterul era prea luxos și prea scump pentru ea, dar Henry știa că este conștientă că are să se simtă stânjenit să doarmă sub același acoperiș cu ea, să Își ia cheia de la aceeași recepție În văzul tuturor, și Îi fu recunoscător pentru această dovadă de tact. Sosi la Paris cu o zi Înaintea lui și Îi lăsă vorbă că o găsește la un hotel mult mai modest, nu departe, pe Rue des Capucines. El ajunse cu expresul de Geneva seara târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o expoziție controversată, iar la Comédie Française juca un Mizantrop excelent. Timp de câteva zile, În mod neobișnuit pentru el, Henry nu scrise nimic, nici măcar o scrisoare, abandonându-se complet plăcerii de a o distra pe Fenimore. Ea se arătă recunoscătoare și Încântată, lăudând tot ceea ce propunea sau aranja el, și Începu să arate mai bine, cu mai multă culoare În obraji și un pas mai săltăreț. Dar simțea o melancolie profundă și permanentă, care rămânea nclintită, netulburată de tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry, complimentul Îl făcu să roșească. — Zău așa, Fenimore, așa un... așa un gest de politețe banală nu merită atâta... atâta... — Nu mă refeream doar la bagaje. Ai fost tare drăguț, tare atent În zilele acestea din urmă. Îți sunt recunoscătoare. Am făcut-o cu plăcere, Fenimore dragă. — Detest despărțirile, zise ea. Gara era plină de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
moarte, prin care Îi spunea: nu ți-ai trăit viața din plin. Amintindu-și momentul În care citise adnotarea cu caligrafia ei frumoasă, simți deschizându-i-se la picioare prăpastia Întunecată a depresiei și disperării. Ceasul Începu să bată ora. Recunoscător pentru că Îi distrăgea atenția, Își Încordă auzul să numere bătăile. Una... două... trei... patru. Tăcerea reveni. Ora patru. Încă patru ceasuri mai trebuiau să treacă până când Smith avea să Îi bată la ușă. Șaisprezece până la ridicarea cortinei la Guy Domville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el. Vreau să știți că noi - adică mama, sora mea și eu - suntem pe deplin conștienți de credința cu care l-ați slujit pe unchiul meu timp de mulți ani și mai ales În lunile din urmă. Vă suntem extrem de recunoscători. Și ne-am bucura să rămâneți aici atâta timp cât mai este de lucru, În timp ce rezolvăm problema moștenirii și așa mai departe. Bineînțeles că sunteți liberi să plecați imediat, dacă doriți... — Eu, unul, domnule, nu am deloc o asemenea dorință, spune Burgess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unor Întrebări concrete. Alan Readman, de la Arhivele din West Sussex, mi-a oferit informații folositoare și documente fotocopiate privitoare la activitatea militară a lui Burgess Noakes. Kathy Chater a făcut cercetări În contul meu la Arhivele din East Sussex. Sunt recunoscător personalului de la London Library (o sursă neprețuită), British Library și Houghton Library, de la Universitatea Harvard - și mai cu seamă lui Jennie Rathbun, de la aceasta din urmă, pentru a mă fi ajutat să obțin fotocopii după corespondeța dintre Henry James și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asta, faptul că ea îl iubise pe Angi, fu ceva ce ne lega pe mine și pe ea. Ca și cum am fi fost cele mai bune prietene. Iar iubirea ce o avea Angi pentru ea mă făcea numai să-i fiu recunoscătoare. Iar Angi în mine vedea, sunt sigură de asta, mereu o a doua șansă. Cumva, nu mă privea ca pe fiica lui, ci mai curând ca pe fiica mamei mele, însă știu că pentru el eram tot timpul cineva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și sentimentele mele sunt la fel de puternice. Și Emilian? S-a cumințit. Pentru că soția sa este aici, Emilian îi este mai rar infidel. În vara aceea a trebuit să aibă grijă și de Alexandra. Chiar, ea ce mai face? Îți e recunoscătoare pentru cunoștințele pe care ai ajutat-o să și le facă. Ți-a scris de câteva ori însă, cum tu ai fost plecată... Ce-ai mai văzut prin țările prin care ai trecut? În străinătate totul este diferit. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]