6,309 matches
-
nu fac altceva decât să‑i dezamăgesc tot timpul. — Ba nu‑i dezamăgești! se oțărăște Suze la mine. N‑a fost vina ta că ăia de la Cafeaua de dimineață au avut o reacție exagerată. Și pun pariu că deja o regretă. Zău, uită‑te la ea! Dă volumul mai tare, iar vocea anostă a lui Clare plictisește până și pereții. — Cei care nu reușesc să‑și pună bani deoparte pentru pensie sunt niște lipitori care ne sug sângele celorlalți. — Ei, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fericirea lor și o obțin. Hotărăsc să mă fac actriță de operă, ca să pot trăi pe scenă o viață de eroină. Dar bunicul se opune acestei idei. Pentru el, actrițele și prostituatele sunt la fel. Nu mă dau bătută. Bunicul regretă că mi-a făcut cunoștință cu opera. Amenință să mă dezmoștenească. Însă e prea târziu. Fata nu este vândută trupei de operă, așa cum pretinde mai târziu. Fuge de acasă și se pune în slujba unei trupe locale. Imploră să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-mi răspunde la scisori. Nici măcar o singură dată. Se descurcă bine și a devenit puternic. Nu sunt surprinsă de realizările lui. El nu e ca Tang Nah. Tang Nah mă face să-l apreciez pe Yu Qiwei, mă face să regret ce i-am făcut. Ar fi trebuit să îndur singurătatea. Dar de unde era să știu eu că o să scape cu viață de la închisoare, când atâția alții ca el au fost omorâți? Sunt curioasă în legătură cu sentimentele lui Yu Qiwei. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nu știu la ce se referă Tan. Mao se scufundă în apă și apoi iese la suprafață. De ce nu citești scrisoarea lui, atunci? Renunță la calitatea de membru de partid. Și a făcut trei lucruri în viață pe care le regretă. Primul? Că trăiește în ziua de azi... Îi e rușine. Al doilea, regretă că te-a urmat și că a devenit un revoluționar; și al treilea... Regretă că s-a înscris în Partidul Comunist. Exact, tovarășe președinte. Mao se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
apoi iese la suprafață. De ce nu citești scrisoarea lui, atunci? Renunță la calitatea de membru de partid. Și a făcut trei lucruri în viață pe care le regretă. Primul? Că trăiește în ziua de azi... Îi e rușine. Al doilea, regretă că te-a urmat și că a devenit un revoluționar; și al treilea... Regretă că s-a înscris în Partidul Comunist. Exact, tovarășe președinte. Mao se întoarce pe spate și înoată cu burta în sus. Arată de parcă ar ține o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
membru de partid. Și a făcut trei lucruri în viață pe care le regretă. Primul? Că trăiește în ziua de azi... Îi e rușine. Al doilea, regretă că te-a urmat și că a devenit un revoluționar; și al treilea... Regretă că s-a înscris în Partidul Comunist. Exact, tovarășe președinte. Mao se întoarce pe spate și înoată cu burta în sus. Arată de parcă ar ține o minge. Își închide ochii și continuă să plutească. După un răstimp, înoată spre marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jumătate de oră, apare Yu Hui-yong. În clipa în care Doamna Mao Jiang Ching dă cu ochii de bărbatul pe jumătate fantomă, pe jumătate om, se ridică repede și se duce spre el. Își întinde ambele brațe, oferindu-i mâinile. Regret că nu te-am cunoscut mai demult, Yu. Compozitorul-dramaturg începe să tremure. Nu e în stare să scoată o vorbă. seamănă cu un bătrân bolnav, cu părul cărunt și barba încâlcită. Poartă un costum de împrumut. Cum pot să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dușman. Are nevoie de Chin-qiao și de Yu. Are nevoie, de asemenea, de oameni loiali în armată. Ține minte cum și-a eliminat Mao inamicii în Yenan. Unele execuții nedrepte, pe care le-a făcut și mai târziu le-a regretat. Însă el nu-și lasă niciodată sentimentele să-l otrăvească. Zice așa: Victoria nu se câștigă fără costuri. Acum, este rândul ei. Ea repetă fraza lui. * Încerc să fac filme. Operele și baletele. Am opt dintre ele aliniate și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în sinea ei că o admiră pe Wang Guang-mei, cu toate acestea. Doamna Mao e aproape emoționată de Wang Guang-mei. Îl aud pe soțul meu oftând noaptea, mărturisește mulțimii Wang Guang-mei. Nu l-am mai văzut niciodată atât de trist. Regret că închide ochi în fața realității. Iubirea lui pentru China și tovarășul președinte Mao este oarbă. Și îl înțeleg. Nu poate să nu slujească China în continuare. Este credința lui, scopul existenței lui. Ca soție, accept soarta soțului meu. Îmi accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Crede că asta e ultima ei zi pe pământ. Varsă lacrimi fără să se poată controla și începe să strige numele lui Mao. Își strigă povestea cu el. Un gardian vine și o leagă la ochi cu o cârpă. Fairlynn regretă că s-a deranjat să-i scrie lui Mao. Lui nu-i pasă de ea, nu-i mai pasă. Cu toate astea, Fairlynn nu se poate abține să nu se gândească la el. Îi este foarte greu să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ea citește dorința din ochii mei și nu i se poate opune, Sè plecèm de aici, o rog fierbinte, A mai trecut un timp pânè am reusit sè ne sustragem cu diplomație protestelor celorlalți invitați, mai ales pe ea o regretau, domnul procuror și-a pus în joc tot farmecul viril pentru a reuși sè o convingè sè mai rèmânè, se trèseserè și scaunele pentru dans și cum toți o știau o bunè dansatoare insistau sè le facè plècerea, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în joc tot farmecul viril pentru a reuși sè o convingè sè mai rèmânè, se trèseserè și scaunele pentru dans și cum toți o știau o bunè dansatoare insistau sè le facè plècerea, pe mine nu avea cine sè mè regrete, Ioana s-a retras înaintea mea cu discreție, și-a dat seama oare cè nu sunt cel așteptat și cè nu avea rost sè mai rèmânè pânè la capèt?! Când i-am spus directorului meu cè ar trebui sè plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ce sè înțeleg eu din asta? Dar eu, vine replică mea, ce mai puteam spune dupè ar fi mai bine sè nu ne mai vedem, sè mè jelesc că un copil?! sè te jignesc cu cuvinte pe care sè le regret apoi toatè viața?! sè-ți cer imposibilul?! Ce sè fi spus când totul pèrea încheiat? Ai spus bine, Matei! Da, am spus bine! învèluindu-mè în privirea ei, Binele tèu a însemnat pentru mine mai mult decât o declarație de dragoste, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sfântă searè, toți românii creștini stau pe la casele lor, Numai noi, desigur plutonierul se referè exclusiv la cei aflați acolo din datorie, nu și la Matei, a cèrui prezențè la secție nu servește nici unei datorii, numai noi suntem de servici! Regretând cè nevastè-sa face bradul singurè, cu fetițele, informându-ne apoi cè aia micè mai crede și acum în moș Crèciun, e abia în clasa a doua, dar cè cea mare, care e într-a cincea, e mai știutoare, De Revelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi martora acestor momente de nelealitate. Se așază mai drept În scaun. * — Eu nu te rețin aici! Nici nu aș avea cum! Dar simt că e de datoria mea să te avertizez că este un gest pe care Îl vei regreta... Nu Îi place s-o vadă nervoasă la volan, de aceea Încearcă să-i descrețească fruntea Încruntată. Ghemuit În scaun, recită: — Așadar, vrei acum să pleci acasă, În țara ta? Mergi cu bine! De-ai ști tu Însă cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
portarul peste tine, În halul În care ești, ăia suntem! — Ce treabă am eu cu portarul? Eu o să merg din balcon În balcon, n-ați văzut ce lată e balustrada? Lacună În text. În repriza următoare, Mihnea privește cu nespus regret cutia de carton goală În care s-a aflat mâncarea trimisă de grijuliii lui părinți: cojile de toate felurile, de plastic, de la salamul de vară, de ouă, de la ouă, de rumeguș, de la pâinea veche de alaltăieri. La sigur se zgâria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
profesorul insistă. Știe că pentru el vor rămâne copiii pe care nu s-a Întâmplat să-i aibă, nu știe Însă cât timp vor mai vrea ei să investească atenție și energie În relația cu el. — ...Credeți-mă că Îmi regret absența cu atât mai mult cu cât călătoriile Îmi aduc de la un timp, dragii mei, tot mai puține surprize plăcute și tot mai multe neplăceri cu sănătatea. La așa ceva nu există un medicament mai bun decât renunțarea și În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Manu se uită cu tristețe la Giulia Mazzoni, studenta lui favorită, care a ales singură să plimbe farfurii de plastic și el nu va avea cum s-o mai ajute. Știe de-acum și clipa când, prea târziu, ea are să regrete că și-a ascuns strălucirea minții pentru bucuriile Înșelătoare ale unei vieți mediocre. I se strânge inima atât de tare pentru că se gândește la Ana Maria, care, probabil, nici nu a avut de ales? — ...Anton era vărul fetei de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
numai, În ce tensiune am putut să fiu, draga mea, știind că tu faci sute de kilometri ca să mă aștepți În aeroport și eu neavând nici o posibilitate să te anunț de Întârziere... Mi-am amintit toate avertismentele tale și am regretat că nu te ascultasem! Mutra lui penitentă Îi face pe tineri să râdă, dar Christa dă nepăsătoare din mână, lasă clovneriile, te știu eu prea bine, și Întinde mâna după scrumieră, doar n-o să scuture scrumul ca prost crescutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aștepta cu atâta nerăbdare. Înainta sigură pe sine și pe arta sa. Prin aburirea luminoasă a lumânărilor zări, desigur, sclipirea diamantelor din decorațiile Marelui Komandir, dar și nestematele negre, mistuitoare, din spatele acestuia. Frisonă de plăcere, simțind deja adierea pasiunii și regretând că nici un bărbat nu putea vedea ce alchimie subtilă se punea chiar atunci în reacție sub pielea ei. Și, cu aceste gânduri, Nanone începu să cânte o arie din opera Răpirea din serai. Din când în când, sub poala rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îi cerea slugii o supă venețiană de pește, în nota vizitatorului, tetmagiaur pentru el și vin. Cunoștea deja scopul acestei vizite: o nouă invitație de a participa la deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta. De altfel, nici prietenul meu, pictorul Dante Negro, nu a mai avut plăcerea să vă revadă în ultima vreme pentru a vă putea termina portretul. Dezamăgirea lui este cu atât mai mare cu cât știe deja că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în picioare, câte trei pentru trei din cele patru laturi ale careului din jurul altarului. Și ceremonia continuă în acest fel. Venerabilul enunța o formulă repetată de Supraveghetori și întărită de ceilalți masoni prin monotonul așa să fie. Prințul începea să regrete că acceptase invitația de a asista la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare. Totul semăna cu o clovnerie de doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în aceeași farfurioară pentru resturi. În restaurantul hanului, Marele Komandir cina singur. De obicei lua masa în compania prințului. Manuc, însă, lipsea de aproape o săptămână din București. Îi lăsase vorbă că are o treabă la una din moșii. Generalul regreta că nu-și putea vedea prietenul, dar, în același timp, aprecia singurătatea. Îl ajuta să-și savureze pe îndelete victoria. Un ospătar înlemnise aproape de masa lui într-o poziție de așteptare, cu sticla de Cotnar într-o mână. Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
locuitorii orașului nu prea înțelegeau ce li se pregătea. Nu cunoșteau ce anume hotărâseră părțile. Unii respirau ușurați. Încetau, în sfârșit, suferințele și lipsurile generate de război. Puteau spera la vremuri mai bune. Alții se scărpinau a pagubă în cap. Regretau imensele profituri din comerțul cu armata rusă. Chiar și femeile tinere aveau ceva probleme. Oftau adânc după strălucitoarele baluri ale ofițerilor ruși. Tropăind ritmic, având cârduri întregi de copii și gură-cască pe urmele ei, o strălucitoare gardă militară sosi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și nerezolvate. „Ia-le, ia-le! Nu pot să mai sufăr asemenea grozăvii.” Singur, în noua lui reședință care i se pusese la dispoziție, pentru că refuzase categoric odaia din hanul în care se desfășura acum toată mascarada semnării tratatului, amiralul regreta că nu ajunsese ceva mai devreme. Dar cine și-ar fi putut imagina că Marele Komandir va afla despre sosirea lui și va încheia pacea într-o grabă bezmetică doar ca să-i facă lui, amiralului Ciciagov, și împăratului în ciudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]