5,495 matches
-
își recunoaște aderența la o formulă unică de lirism în care forma și conținutul au o egală pondere, iar oniricul coexistă firesc cu orfismul, dar nu în planul existenței concrete, ci în transcendent. Lipsa de conținut, pe care i-o reproșează Autorul, poate fi suplinită de o metarealitate: "Conveneam numaidecât, nu fără ipocrizie: Acum te înțeleg. Ești un adept al onirismului... E un punct de vedere care se poate susține. Oniricul și orficul au fost delimitate de multă vreme ca perimetre
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și inspirație pentru a deveni creator de roman: Știi că a început să-mi placă să scriu ?"îi mărturisește la un moment dat autorului. Or, în ansamblul acestei componente mitice, un lector avizat și adept al gândirii pozitiviste ne-ar reproșa că Fred începe redactarea capitolului Într-o după-amiază de august după ce sciziunea cuplului fusese săvârșită. Să ne amintim că Mircea Eliade constată, atât în Aspecte ale mitului 164 cât și în alte lucrări, că actualizarea unui mit într-o creație
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
că: „...moartea numitului B.D. s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unui șoc toxico-septic, cel mai probabil cu punct de plecare pancreatic (abces pancreatic)...“ Familia pacientului B.D. s-a declarat total nemulțumită de modul în care a acționat dr. C., reproșându-i, așa cum rezultă din declarațiile din dosar, că, deși starea pacientului se înrăutățea, acesta „...nu decidea nici o investigație [...], nu lua nici o măsură în ceea ce privea starea de sănătate a bolnavului“. Familia îl acuză pe dr. C. de indiferență și incompetență
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
echipă: defectolog, medici, cadre didactice, personalul TESA și auxiliar din școală, colegii, și, în primul rând, familia. Toți vor trebui să cunoască regulile impuse de logoped, să realizeze întocmai programul propus, să nu aibă "inițiative logopedice" proprii, să nu-i reproșeze niciodată subiectului greșelile de pronunție, de ritm, de voce etc. pe care le face. Munca logopedică poate fi de foarte lungă durată și copilului trebuie să i se mențină colaborarea în tot acel timp, fapt ce constituie piatra de încercare
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
apoi Bruno Bettelheim, profesor în dezvoltarea copilului, au considerat că tulburarea este determinată de mamele reci, lipsite de afecțiune față de copii. Promovarea acestei false teorii a făcut însă ca generații de părinți să sufere din cauza vinei pe care și-au reproșat-o pentru dizabilitatea copiilor lor. În anii '60 și '70, Dr. Bernard Rimland, tatăl unui copil cu autism, unul dintre cele mai importante personalități în domeniu, care a fondat Autism Society of America și Autism Research Institute, a demonstrat prin
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ploioasa Padova, unde este vizitat de literați, amici, admiratori (tip Boccaccio) și ierarhi ai puterii veniți să-i prezinte omagiul lor. Certitudinea faimei la care a ajuns nu are totuși darul de a-i eclipsa conștiința artistică și critică. Își reproșează o seamă de compromisuri și puseurile de vanitate. Departe de a se complace în acea seninătate apollinică ce-i era atribuită de apologeți inabili sau interesați, poetul este silit să se confrunte cu multele dolii care i-au bântuit viața
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
natural al lui Petrarca făcut la tinerețe cu o aristocrată din Parma, pe care însă, în mod paradoxal, poetul refuză să-l recunoască ca atare, ceea ce determină plecarea definitivă a aceluia din casa de la Arquà, nu înainte de a-i fi reproșat "tatălui" egoismul, nerușinarea, îngâmfarea etc. Să-i fi fost oare teamă autorului celebrului "Canzoniere" de un eventual rival uzurpator al gloriei posterității sale literare? Oricum, își dă seama că a plătit cu vârf și îndesat prețul poeziei și al libertății
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care nu se justifică decât în ființa lui bolnavă de afecțiune și de comunicare. Fred Clegg nu ezită să transfere propriul infern silențios în viața celuilalt, în cazul de față, a Mirandei. Care, la rândul ei, nu pregetă să-i reproșeze hramul necrofil, vocația de a desînsufleți tot ce atinge. Prizoniera va încerca toate formele omenești de a-l convinge s-o elibereze, de la implorare la isterie furibundă, de la greva foamei până la muțenie. Toate formele de evadare vor eșua, inclusiv încercarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
obiectul dorinței, care, fiindcă i se refuzase, devine tot mai jenant și inutilizabil. Condamnându-l la moarte, îl va îngropa în grădina casei. Terorismul psihic, asociat fetișismului, dau naștere unui serial killer, cum se va vedea la sfârșitul cărții. Își reproșează doar faptul că țintise prea sus cu Miranda, un spirit prea liber, inflexibil vs dresajul său calibanic, o aleasă, de vreme ce, în plin coșmar, ea are tăria să-l facă "vierme murdar și onanist". În rest, are accese de autocompasiune și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
naturii și a roadelor pământului. La polul opus, al ironiei vitriolante, se află elita celor ce profesează disprețul de clasă, aproape rasist, față de sărăcime și tentativele ei de revoltă, dar și categoria de parveniți-colaboraționiști ce nu vor ezita să-i reproșeze lui Salazar greșeala de deschidere "pluralistă". Tehnicile și structurile artistice ale lui Lobo Antunes sunt oricum mai blânde, mai latine (în sensul echilibrului muzical) decât cele ale lui Faulkner, să zicem, și mai suple, mai credibile ca dicțiune decât cele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe zidurile orașului, Jean Ange se decide să se boteze în credința strămoșilor lui greci, să se întoarcă deci la Biserica dintâi a lui Hristos. Făgăduință ce, tam-nisam, îi va părea Annei numai bună pentru a o seduce; drept care îi reproșează de data asta patima oarbă. Aproape scos din minți în fața acestor capricii (orgoliu plus feminitate sau fragilitate), Jean Ange se lasă pradă instinctului, împlinind atât de mult amânata împerechere trupească, spre fericirea uluită a Annei. Vor fi uniți în căsătorie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Wittgenstein a reacționat cu sentimente contradictorii. Exigențele înalte față de sine îl făceau să se acuze că dorește uneori să impresioneze pe cei din jurul său mai mult decât dorește să respecte în modul cel mai strict adevărul. În jurnalul său își reproșa această înclinație în termenii următori: „Ceea ce cred alții despre mine mă preocupă deosebit de mult. Foarte adesea mi se întâmplă să mă port într-un anumit fel pentru a face o impresie bună. Cu alte cuvinte, gândesc foarte des asupra impresiei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a recâștigat astfel acea liniște de care avea neapărată nevoie pentru a și urmări mai departe, netulburat, gândurile. 3 Ca student la Cambridge, Wittgenstein a asistat la cursuri ale filozofului George Moore. El a încetat în curând să le frecventeze, reproșându-i profesorului că prezenta și discuta ideile altora, în loc de a înfățișa gânduri proprii. Mai târziu, autorul Tractatus-ului a fost tolerat, la aceeași universitate, ca un profesor cu totul neconvențional. (S-a observat, pe bună dreptate, că nici o altă universitate nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
453.) 104 Vezi R. Monk, op. cit., pp. 458-459. 105 W. G. Tilman, „Ludwig Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 3, p. 156. Și la urechile lui Tilman ajunsese legenda despre originea aristocratică a lui Wittgenstein. Se știe că Wittgenstein își reproșa, între altele, că nu dezmințise cu energie această legendă, care circula la Cambridge. 106 După R. Monk, op. cit., p. 468. 107 Ibidem, p. 481. 108 Ibidem, p. 295. 109 În august 1945, îi scria lui Malcolm: „Cartea mea se apropie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
posesia unei copii a Tractatus-ului, iar Wittgenstein primește cartea lui Russell Introducere în filozofia matematică. Deja citirea acestei cărți a zdruncinat, cel puțin în parte, încrederea lui Wittgenstein în posibilitatea unei bune comunicări cu Russell. Într-o scrisoare, el îi reproșează lui Russell că nu a acordat atenția cuvenită unei observații cuprinse în notele dictate lui Moore, anume aceea că orice încercare de a enunța ceva despre limbaj reprezintă un nonsens. Fără a încerca să răspundă acestei observații, Russell a scris
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la fel de lucid lipsa de consistență, scăderile de ritm, gratuitatea (înțeleasă à la Mihai Ursachi) ca elemente inerente propriului proces creator. Desigur că, la un inventar cu cărțile pe masă, acestui autor prolific mai peste limitele îngăduite i s-ar putea reproșa în primul rând faptul că producția editorială îi este redundantă și, în consecință, reductibilă. Într-adevăr, chiar dacă la o primă lectură poezia lui Adi Cristi pare variată atitudinal și înclinată spre impulsul metamorfotic, ea dovedește ulterior că nu face altceva
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Vom constata în literatura perioadei cercetate o individualizare mult mai nuanțată a personajelor, acestea nu mai sunt personaje-tip76 în sensul strict al termenului. Explicația rezidă în caracterul epocii, măi ambigua, cu valori mai confuze de sfârșit de secol. Zola îi reproșează lui Balzac caracterul hiperbolic, iar lui Stendhal caracterul genial al personajelor lor. În această ordine de idei, pertinenta ne pare observația Ninei Melic-Sarkisova că pozitivismul nu l-a împiedicat pe Zola să recunoască "excepționalitatea" [ p.66] că una dintre tendințele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de libertate 96, întrebuințate cu sens favorabil și defavorabil. Frivolitatea pariziana este, califica J.Roger [ț.2, p.797], geniul epocii lui Napoleon al III-lea și frivolitatea pariziana este o forță creatoare [Král, p.114]. Chiar cercetătorii francezi le reproșează parizienilor lipsa de seriozitate, faptul ca locuiesc într-un univers în care cuvintele "datorie" și "responsabilitate" au o valoare secundară [Hoffet, p.62]. O caracteristică a parizienilor din toate timpurile, indiferent de spațiul real sau fictiv în care îi întâlnim
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cere un spectacol reușit și amuzant al propriei condiții. Pe masura trecerii timpului, comedia de moravuri cedează locul comediilor vesele, publicul vrea să râdă fără a reflecta prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura: teatrul burghez se inspiră din românul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de la mort d'un poète et des dernières courses d'automne" [Zola, La Curée, p.47]; " Le dîner fut banal et gai, un de ces dîners où l'on parle de tout et de rien" [Maupassant, Bel-Ami, p.73]. Străinii reproșează în mod curent francezilor că vorbesc mult pentru a spune lucruri puține. Locurile comune ale limbajului simbolizează în contextul sfârșitului secolului al XIX-lea "le vide de l'existence" [Bancquart, p.219]. Limbajul de salon poate fi definit că o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Cu toate ca interpretarea lui Lukàcs la operă lui Zola nu este acceptată în totalitatea să de specialiști, unele dintre observațiile sale sunt interesante din perspectiva unui studiu comparativ. Astfel, judecându-l pe Zola în numele unei anumite concepții a realismului, el îi reproșează faptul de a nu fi creat tipuri, de a fi diminuat personajul în folosul decorului, cu alte cuvinte de a nu fi scris românele lui Balzac. 77 Analiza determinărilor recomandate de Taine pentru aprecierea autorului: biologice (rasă), istorice (momentul) și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
doctrinare, putem să nu fim de acord cu viziunea și modalitățile sale de studiu, care, de altminteri, nu sunt exonerate de riscuri în termenii cunoașterii problemelor economice și mai cu seamă în cei ai soluțiilor oferite. Adesea i s-au reproșat holismului predilecția pentru gîndirea socială ca un dat omogen și absolut și soluții colectiviste generatoare de intervenționism statal și intruziuni politice în viața privată. Însă, fapt meritoriu, cercetările colegului nostru evită capcana colectivismului. Perspectiva sa nu exclude metoda analitică, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
operă a geniului mînios german este o reacție împotriva gîndirii economice dominante din epoca sa. Dar această operă conține, de asemenea, diverse omagii și împrumuturi din marii clasici, mai ales din Ricardo (valoarea muncă, scăderea ratei profiturilor ș.a.). Marx le reproșează acestor economiști faptul de a fi redus gîndirea economică la ideologia capitalistă, de a transforma în fenomen universal și în legi naturale particularități a ceea ce el numește mod de producție capitalist. După Marx, acest mod de producție nu este decît
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în deplină suveranitate. E tot mai limpede că o astfel de societate devine iluzorie, chiar acasă la promotorii săi cei mai fervenți. Fundamentaliștii, de orice coloratură ar fi, constituie mișcări politico-religioase tot mai îndepărtate de idealul societății deschise, căreia îi reproșează autismul generat de părăsirea cauzelor transcendentale, a imaginarului metafizic și îmbrățișarea valorilor mundane, degenerate, în varianta islamismului radical înlocuirea sacrificiului de sine, cu tot ce are acesta mai sublim, cu banala dorință de a trăi. Cum spunea Bin Laden într-
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și religioși. Dar lucrurile sunt mult mai complicate și au, așa cum spuneam, un caracter preponderent politic. Iar forțele politice sunt extrem de fragmentate. Pentru prima dată, la alegerile actuale au participat nu mai puțin de 30 de partide. I s-a reproșat lui Bibi Netanyahu, ca reprezentant mai curînd al celei de-a doua tabere, că nu a adus nici pacea, nici securitatea promise, afectînd în schimb serios economia. Victoria stîngii din 1999 și revenirea la putere a Partidului Muncii, cu noul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]