3,881 matches
-
și ți-ar fi mult mai bine fără ea“. Dar pe urmă îmi vine în minte un lucru pe care mi l-a spus mama lui vitregă, Annabel - acum multe luni, când am avut discuția aia. În timp ce ne luam la revedere, mi-a zis: „Oricât de greu ar fi de crezut, Luke are nevoie de Elinor“. — Ba n-are nevoie deloc! i-am răspuns eu indignată. Te are pe tine, îl are pe tatăl lui, mă are pe mine... Însă Annabel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îmi ia ceva timp până dau de Luke. A fost înghesuit într-un colț de doi directori de corporații financiare, și în clipa în care apar, sare repede în picioare, recunoscător. Facem turul sălii pline de oameni, luându-ne la revedere și mulțumindu-le că au venit tuturor invitaților pe care îi cunoaștem. Adică destul de rapid. În cele din urmă, ne apropiem de masa din capătul sălii și o întrerupem pe Elinor cât putem de discret. — Mamă, trebuie să plecăm, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
discret. — Mamă, trebuie să plecăm, zice Luke. — Acum? Elinor se încruntă. E prea devreme. — Ei... noi plecăm. — Îți mulțumim pentru o nuntă minunată, spun extrem de sinceră. A fost nemaipomenit. Toată lumea mi-a zis asta. Mă aplec și o sărut. La revedere. De ce oare am sentimentul straniu că n-am s-o mai văd în viața mea pe Elinor? — La revedere, Becky, zice, pe tonul ei formal dintotdeauna. La revedere, Luke. — La revedere, mamă. Se privesc unul pe celălalt și preț de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pentru o nuntă minunată, spun extrem de sinceră. A fost nemaipomenit. Toată lumea mi-a zis asta. Mă aplec și o sărut. La revedere. De ce oare am sentimentul straniu că n-am s-o mai văd în viața mea pe Elinor? — La revedere, Becky, zice, pe tonul ei formal dintotdeauna. La revedere, Luke. — La revedere, mamă. Se privesc unul pe celălalt și preț de o clipă am senzația că Elinor are de gând să mai spună ceva. Însă ea se mulțumește să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nemaipomenit. Toată lumea mi-a zis asta. Mă aplec și o sărut. La revedere. De ce oare am sentimentul straniu că n-am s-o mai văd în viața mea pe Elinor? — La revedere, Becky, zice, pe tonul ei formal dintotdeauna. La revedere, Luke. — La revedere, mamă. Se privesc unul pe celălalt și preț de o clipă am senzația că Elinor are de gând să mai spună ceva. Însă ea se mulțumește să se aplece spre noi rigid și să îl sărute pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a zis asta. Mă aplec și o sărut. La revedere. De ce oare am sentimentul straniu că n-am s-o mai văd în viața mea pe Elinor? — La revedere, Becky, zice, pe tonul ei formal dintotdeauna. La revedere, Luke. — La revedere, mamă. Se privesc unul pe celălalt și preț de o clipă am senzația că Elinor are de gând să mai spună ceva. Însă ea se mulțumește să se aplece spre noi rigid și să îl sărute pe Luke pe obraz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prevăzut absolut orice eventualitate. Îmi face cu ochiul. De-asta îți angajezi o firmă care să-ți organizeze nunta! — Robyn, spun cu toată sinceritatea. Meriți cu prisosință fiecare bănuț. Îi înconjor umerii cu brațul și o sărut. Pa. Și la revedere, din nou, Elinor. Muzica umple iar încăperea și noi pornim din nou, și din tavan încep să fulguiască iar petale de trandafiri. Robyn e tare de tot, ce-i al ei e-al ei. Oamenii se înghesuie să ne vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a lua masa și a ciocni un pahar cu prietenul și consăteanul meu Călin! Însă, cum bine se știe, D-zeu nu bagă zilele în sac, ci, cu generozitatea-i cunoscută încă de la începutul lumii, mai lasă zile și pentru revederile dintre oameni... Cred că peste cîteva zile am să mă duc acasă. Mi-i grozav de dor. Aș vrea să stau măcar o săptămînă, numai în tovărășia focului din sobă, să scriu o carte frumoasă... E vorba de noua versiune
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
face stagiul udeștean pe Ianuarie. Stau o săptămînă. Pe urmă, la stagiul pe Februarie, poate ne întîlnim. Mi-i dor să mai stăm de vorbă, mai ales despre marile planuri literare, ale d-tale, căci trebuie să fie mari! La revedere, Eusebiu Camilar </citation> (10) (11) (12) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”26. IV. [1]963 ”> Dragă Căline, în speranța că n-am lăsat o coadă prea lungă în urma mea, - aș vrea să trec din nou prin Iași, Joi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
post. Eu revin în ziua de 29 crt. cu autorapidul, la 1 [13] și ceva. Te rog anunț-o și pe soră-mea . Mi-i foarte dor de liniște. Epistolele „Ex Ponto” vin cu toată viteza în limba geților... La revedere, E. Camilar </citation> (14) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="Mamaia" data =”18. VIII. [1]963” desc=”[Vedere: Constanța - Cazinoul]”> Mamaia, Te rog primește salutări ex Ponto . E. Camilar Hotel Central Mamaia </citation> (15) (16) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
IX! Eusebiu Camilar </citation> (20) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”6 octomvrie 1964”> Dragă Căline, Duminică dimineața, cu autorapidul, trec spre Oadeci . îți aduc și un exemplar din roman . Nu poți merge nici de data asta acasă? La revedere și multe închinăciuni cui trebuie, de la Nadir pînă la Zenit. Eusebiu Camilar </citation> (21) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”25. X. [1]964” desc=”[Carte poștală]”> Dragă Căline, Începînd de Vinerea asta, mă reîntorc acasă la Udești, să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
inedit despre Slavici țin să apară neapărat în numărul pe august (de altfel e prea interesant ca să nu-l mîni imediat la tipar). Poți da la Breviar și scrisoarea inedită , dar dacă nu merge, las-o pentru septembrie. În așteptarea revederii (pe care o vreau cît mai repede) te îmbrățișez cu toată prietenia, Mihai Drăgan </citation> (51) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”29 septembrie 1970”> Dragă Costică, La interval de patru zile am primit două epistole de la tine (una
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
parte dintr-o comisie de doctorat. Cine știe! Azi, începe școala. Cum Ducu pășește prima dată pragul școlii, noi îi urăm cu toții să fie un elev destoinic și viteaz (l-am văzut că se cam bate cu băieții!). în așteptarea revederii, fiți sănătoși și fericiți. Mihai Drăgan P.S. Dacă ai Ramuri din 1969 (cred!), decupează traducerile filosofice ale lui Maiorescu, cîte s au publicat. Mi-au scăpat! Telefonul l-ați instalat? Dispariția atît de neașteptată a lui Mișu m-a impresionat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Lucrul cel mai important este să fim sănătoși că le vom duce cu bucurie pe toate. Chiar și politehnizarea învățămîntului de științe sociale[!] Cînd am fost la voi timpul a fost scurt pentru discuții mai largi și mai adînci. Bucuria revederii a fost mai puternică decît apetitul discuțiilor literare, ceea ce, cred eu, a fost important. O problemă ar fi trebuit s-o discutăm, mai ales că impresia mea este că poți crede că articolul tău despre cartea mea m-ar fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
regula. </citation> (154) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”8 iunie 1991”> Dragă Costică, Aseară, cînd am discutat la telefon, nu mi-am amintit că aveam gata, încă din iarnă, un mic articol despre Eminescu (o analiză a poeziei Revedere, însoțită de cîteva generalizări critice), destinat unei reviste, fără să știu care... în consecință, nu l-am mai trimis. Ți-l trimit ție acum pentru ziar. Cred că titlul nu este prea inspirat. Îl poți lăsa așa sau, dacă îți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ierți și cu teama că vor fi poate iarăși luni, cînd nu voi putea scrie la voi, îți mulțumesc pentru deferența cu care priviți numele meu. Salut pe tov[arășul] Bălăiță și pe tov[arășul] Cârneci, și în speranța unei revederi pe curînd, vă strîng cu drag mîinile anticipat. Cu cele mi bune urări de succes, Al D-voastre coleg, Al. Husar </citation> (4) <citation author=”Al. Husar” loc="Iași" data =”26 dec[embrie] 1966” desc =”[Carte poștală/Felicitare]”> Dragă maestre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
România literară” și altele, nu fusese lăsată de izbeliște. Ca un bun robot programat la secundă ce să facă și ce nu, Necula recunoscuse că a dat o mare importanță „...cunoașterii perfecte, În amănunt, În nuanțe, a dispozițiilor de muncă, revederii și reîmprospătării lor periodice În timpul schimbului de experiență făcut cu colectivul de la Iași”. Din frazele următoare reiese că Petru (Petrache) Necula nu era vasluian ci venetic ca mulți alții vărsați de partid pe aceste meleaguri pentru a-i Învăța pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Odată ajunși, povestim aventurile, mâncăm, apoi fetele încep să se pregătească pentru plecarea plănuită pentru dimineața următoare. Ne-am împrietenit la cataramă săptămâna asta și plănuim să ne reîntâlnim în Londra când ne vom termina cu toatele periplul prin lume. Perspectiva revederii în mijlocul unei Londre hipertehnologizate, după ce ne-am cunoscut în pădurea amazoniană și am dormit claie peste grămadă pe malul unui râu, pare aproape ireală. Terminăm cu povestirile târziu în noapte și mergem să dormim măcar câteva ore înainte de plecarea aranjată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
peste grămadă pe malul unui râu, pare aproape ireală. Terminăm cu povestirile târziu în noapte și mergem să dormim măcar câteva ore înainte de plecarea aranjată pentru ora șapte. Noaptea trece rapid, dimineață mâncăm ceva și pe la nouă-zece fluturam mâinile de la revedere către camioneta lui Pere care va transporta englezoaicele la autobuz (au cursa la 12, deci sunt în cunoștință de cauză apropo de măsura timpului în America Latină). Cu toată agitația plecării, încă nu am reușit să revăd filmul mental a ceea ce
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ceremoniei și nici nu am avut timp să-mi studiez propriile simțiri. Chiar și fără analiză, simt că a venit timpul să-mi închei ucenicia ad-hoc și să mă întorc în Quito pentru a-mi continua călătoria către sud. La revedere, Chiguilpe! Lucrurile intră parcă pe un făgaș mai liniștit după plecarea fetelor. Nici nu se pune problema să mă mut înapoi în coliba de oaspeți, acum mă simt de-a dreptul acasă în căsuța cu spirite. Viața în colibă este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu ceva ce Mario identifica drept mâncărica de pui (într adevăr pot simți un miros de pui răspândindu-se timid prin cameră). Toată lumea este încântată și cutia merge la grămada de nepoți și strănepoți îngrămădiți în fața ferestrei. Ne luăm la revedere de la Don Julio și ne urcăm în canoe pentru a ne întoarce la școala sătească. Eu voi reveni a doua zi și sunt foarte mulțumită de rezultatul vizitei, abia aștept să fac o ceremonie cu Don Julio. În ciuda conversației dificile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu mine. Îi mulțumesc, îi spun că am nevoie până una-alta să-mi adun gândurile și, mai important, Guillermo și familia lui știu că voi pleca a doua zi. Rămâne să mă gândesc ce voi face, îmi iau la revedere de la toată lumea, de data asta la plecare surprind fața contrariată a lui Don Julio, apoi o sclipire ciudată în ochii Eliei, decid să analizez lucrurile mai târziu, dacă va fi cazul și plec spre malul râului să fac autostopul la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
decid că nu am ce să lămuresc și că eu am greșit dându-i ei banii ce să lămuresc, că trebuie să-mi dea 30 de dolari??!! Îi mulțumesc, simt același curent rece de-a lungul șirei spinării, zic la revedere și plec. Merg la Don Julio urmărită de pala rece a Eliei, îi dau banii cerându-mi scuze pentru ignoranță și confuzie, merg la râu, apare o canoe, urc ușurată și știu că nu am să mă mai întorc niciodată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
destule, am să mai investighez situația dacă o fi cazul în restul călătoriei și mai ales am să studiez teorie despre șamani ca să nu mai pic ca din lună în următoarea experiență. A doua zi în zori îmi iau la revedere de la restul familiei și mă urc cu Guillermo, care are treburi la școală, în canoe. Ne îmbrățișăm cu caldură m-am simțit excelent în familia lui Guillermo și este impresionant cât sunt de uniți și apropiați unii de alții și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prea coerentă dar îmi răspunde cu aceeași voce caldă și zâmbet liniștitor. După o vreme în care nu am idee de trecerea timpului, mai apar lângă noi câteva persoane care încep să pună tot felul de întrebări. Îmi iau la revedere și plec, simțind că am trecut printr una din experiențele magice ale vieții mele. Într-un fel sau altul, mi-a dat răspunsul la multe întrebări fără însă să-mi explice prea mult, cuvânt cu cuvânt. Merg lângă Chris și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]