3,827 matches
-
Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. Revolte au avut loc în toamna anului 1900 și în 1906, când locuitorii din Necrasovca-Nouă, înarmați cu furci, topoare și pietre, i-au alungat pe colectorii de impozite veniți în sat pentru a lua bani de la țărani cu forța. În decembrie
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
Bruș este, într-adevăr, Ladko, dar că nu e nici pe departe tâlharul pe care îl căuta. De fapt, Ladko vrea să ajungă la Rusciuc pentru a-și revedea soția, aflată în mare pericol deoarece țările balcanice încep să se revolte împotriva Imperiului Otoman. Deoarece Ladko este cunoscut de autoritățile turcești ca fiind un revoluționar care luptă pentru țara sa, a fost nevoit să își asume un alt chip și o altă identitate, ca să poată reveni acasă. Evenimentele se precipită când
Pilotul de pe Dunăre () [Corola-website/Science/319518_a_320847]
-
face parte dintr-o serie de nemulțumiri și manifestații ale populației din Kârgâzstan. Revoltă se datoreaza creșterii furiei împotriva guvernului președintelui Kurmanbek Bakiyev, a politicii sale economice și sociale. Revoltă civilă populară a început după închiderea mai multor organizații mass-media de către guvern. Protestatarii au preluat controlul asupra unui birou guvernamental din Talaș pe 6
Revolta din Kârgâzstan din 2010 () [Corola-website/Science/319660_a_320989]
-
Herman van Woerden. Inițial au fost administratorii castelului pentru episcop, dar cu timpul au încercat să devină independenți. În 1274 Herman al VI-lea van Woerden a format o alianță cu Gijsbrecht al IV-lea van Amstel, și s-au revoltat împotriva episcopului ales Ioan de Nassau. În 1278 Floris V, Conte de Olanda a intervenit pe partea mult slăbită a episcopului, si a învins căpeteniile rebele. Gijsbrecht a fost luat prizonier și Herman a plecat în exil. În 1281 lui
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
o victorie clară împotriva germanilor din Italia până în primăvara anului 1945, când s-a reușit străpungerea Liniei Gotice, ceea ce a dus la capitularea forțelor germane din regiune, cu puțin timp înaintea capitulării finale a Germaniei. Japonia a fost șocată și revoltată la aflarea veștii capitulării Italiei în fața puterilor aliate în septembrie 1943. Cetățenii italieni residenți în Japonia sau în Manchukuo au fost adunați și interogați cu privire la liderul căruia îi sunt loiali: regele Italiei, care își dezonorase țara predându-se inamicului, sau
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
în Palestina, („aliaua a patra”), au ajuns și la Acra câteva grupuri de imigranți evrei, ca de exemplu grupul Zifzif, pescari evrei din Salonic și de la Marea Neagră. În anii 1925-1929 numărul evreilor a crescut cu câteva sute de procente. Însă revoltă arabă din 1929 a făcut guvernământul britanic să hotărască evacuarea evreilor din Acra. Între evreii care au trăit la Acra se numără Yehiel Weizmann, tatăl viitorului general Ezer Weizmann, mai tarziu președinte al Israelului, părinții scriitoarei Lea Naor și alții
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
latină și, prin intermediul menținerii în posesie a vechilor sale proprietăți și pronoia, se punea în serviciul noilor stăpâni. Latinii respinseseră propunerile aristocrației grecești, dispusă la împăcare, crezând că pot forța dispozițiile tratate cu puternicul țar al bulgarilor. Aristocrația grecească se revolta împotriva dominației latine și apela la ajutorul țarului Kaloian, promițându-i serviciile sale și propunându-i coroana imperială. Revolta se întindea rapid. În orașul imperial Didymoteichos, apoi în orașul venețian Adrianopol și în numeroase alte orașe din Tracia, garnizoanele latine
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
1023 duce de Lotharingia Inferioară iar în 1033 Duce de Lotharingia superioară. La moartea acestuia în 1044, fiul său Godefroy al III-lea "cel Bărbos" îi succede în Lotharingia superioară dar nu și în Lotharingia inferioară. Iritat de aceasta, se revoltă, dar este învins și pierde ducatul. Împăratul Henric al III-lea îl numește duce pe contele de Malmedy, Frederic. Titlul își pierde treptat din importanță și intră în posesia conților de Bouillon. În 1096 Godefroy de Bouillon vinde titlul Episcopilor
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
îi revine astfel lui Gothelon I, care era deja duce de Lotharingia Inferioară. La moartea acestuia în 1044, fiul său Godefroy al II-lea Bărbosul îi succedp în Lotharingia superioară dar nu și în Lotharingia inferioară. Iritat de aceasta, se revoltă, dar este învins și pierde ducatul. Împăratul Henric al III-lea îl numește duce pe contele de Metz, Adalbert. Adalbert este considerat primul duce de Lorena dar moare un an mai târziu în 1048 iar ducatul îi revine fratelui său
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
986 Otte-Guillaume, fiul regelui Aubert I de Italia, devine conte de Burgundia, sub suzeranitatea regelui de Burgundia, dar vasal al Ducelui de Burgundia. În urma acțiunilor lui Rudolf al III-lea de apropiere de Imperiu, Otte-Guillaume și fiul acestuia Renaud se revoltă, dar în 1034, Renaud este obligat să se declare vasal al împăratului Conrad al II-lea în detrimentul Ducatului Burgundia și implicit al Regatului Francez. În 1037 Renaud primește titlul de Conte palatin, însărcinat cu administrația domeniilor imperiului și cu drept
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
Kosovo a fost eliberat în vara anului 1944, de către partizanii iugoslavi, cu ajutorul partizanilor albanezi ai Cominternului, si a devenit o provincie a Șerbiei în Federația Democratică Iugoslavia. Albanezii din Kosovo, care au promis auto-determinare dacă se alătură partizanilor, s-au revoltat declarând legea marțială. A fost nevoie de aproximativ șase luni pentru că zona să fie pacificata după ce 20.000 de albanezi din Shaban Polluza s-au opus integrării Kosovo în cadrul Iugoslaviei. Provincia a fost formată prima dată în 1945 că Regiunea
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
lucrările copiilor. În Anglia, figurile agonizante ale lui Francis Bacon (1909-1992) și imaginile lirice, de inspirație citadină ale lui David Hockney (n. 1937) demonstrează vitalitatea picturii figurative engleze. În anii '80, un grup de tineri artiști europeni și americani se revoltă împotriva stilului auster, impersonal, formalist al artei abstracte. Rezultatul constă într-o renaștere a picturii figurative și narative, numită "neoexpresionism". Printre cei mai cunoscuți reprezentanți ai noului stil putem menționa: Anselm Kiefer (n. 1945), Georg Baselitz (n. 1938), Sandro Chia
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
istorice și portretist iscusit, este un conservator și adversar al artei moderne. În acest timp însă, Schiele este fascinat de lucrările lui Gustav Klimt și ale altor artiști care formează Secesiunea vieneză. Cu trecerea timpului, tânărul artist începe să se revolte, comportamentul său devine impertinent. Este în relații din ce în ce mai încordate cu profesorul său. Pe Egon Schiele îl frământă un singur gând: să părăsească Academia. Până la urmă, Griepenkerl este de acord și îi semnează diploma. Când în anul 1909 părăsește Academia, Egon
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Deasupra orașului a căzut o funingine neagră, probabil rezultat al unei explozii aeriene la mare altitudine, sau un transport de funingine vulcanică. Fenomenul a fost atestat de Procopios, Ammianus Marcellinus, Theophanos și alții. In anul 439 e.A, cetatea se revoltă alături de Samos împotriva Atenei pentru perceperea unor contribuții grele în Liga de la Delos. A recăzut în puterea atenienilor după numai nouă luni. Pe timpul Războiului Peloponeziac, Byzantion a fost supus succesiv de Atena sau Sparta. La început a a fost subjugat
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Filangieri, care conștient de importanța victoriei franco-piemonteze din Lombardia l-a sfătuit pe Francisc al II-lea să accepte alianța cu regatul Sardiniei propusă de Camillo Benso, conte di Cavour. La 7 iunie, o parte din Garda Elvețiană s-a revoltat, și în timp ce regele le-a promis că se va gândi la plângerile lor, generalul Alessandro Nunziante și-a adunat trupele i-a înconjurat pe rebeli și i-a împușcat. Incidentul a dus la desființarea întregii Gărzii elvețiene. Cavour a propus
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
violente împotriva britanicilor și sioniștilor. Numeroase acțiuni antibritanice au fost zădărnicite de liderii arabi aflați în slujba administrației mandatare, în special de muftiul Palestinei și vărul acestuia Jamal al-Husayni. Greva generală de șase luni din 1936 a marcat începutul marii revolte palestiniene- Intifada din anii 1936-1938. Comisia britanică Peel împărțirea Palestinei în două state, unul arab și altul evreiesc. În Cartea Albă din 1939 a guvernului britanic, acesta și-a schimbat poziția și a încercat să limiteze emigrația evreiască. Această acțiune
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Otoman ca un Imperiu Islamic renăscut. Cu toate aceste, în ciuda faptului că sus-numitul califat a jucat un rol foarte important în istorie, existența reală a acestor sentimente ale arabilor poate fi pusă la îndoială cu mult timp mai înainte de izbucnirea Revoltă Arabă și de disoluția Imperiului Otoman de la începutul secolului al XX-lea. În secolul al XVII-lea, micile regate din Maghreb se aflau doar din punct de vede nominal sub controlul otoman, iar Egiptul a fost practic independent încă de la
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
el a ocupat-o în anii 1860 , când colaborase cu împăratul (Negusse Negest) Tewodros al II-lea în pacificarea regiunii Tigray, și drept urmare a fost numit guvernatorul acesteia. Cu timpul, el s-a distanțat de împărat, iar apoi s-a revoltat pe față împotriva acestuia la finele anilor 1860. Kassay a cooperat cu britanicii în cursul expediției militare a acestora care a dus la detronarea împăratului în 1868. În acelaș an, el a început să-și pregătească oastea pentru a-l
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
În 1279 Ordinul a atacat din nou teritoriul lituanian, ajungând până în Kernavė, dar pe drumul de întoarcere au suferit o mare înfrângere în bătălia de la Aizkraukle. Mastrul Ordinului, Ernst von Rassburg, a murit în luptă, iar semigalii cuceriți s-au revoltat, fiind acum dispuși să recunoască superioritatea Lituaniei, și cerându-i ajutor lui Traidenis. Cu toate acestea, Traidenis a murit la scurt timp după aceasta, iar revolta nu a avut succes. Domnia lui Traidenis a fost cel mai lung și mai
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
membrilor dinastiei domnitoare nu au format o provincie separată în cadrul regatului, ci au fost organizate în două sau trei centre . Ducii care guvernau "tercia pars regni" au acceptat supremația regelui, dar unii dintre ei (Béla, Géza și Álmos) s-au revoltat, pentru a obține coroana și s-au aliat cu conducători ai statelor vecine. Regele Andrei I a fost primul rege care și-a încoronat fiul, Solomon, în timpul vieții pentru a-i asigura succesiunea (1057). Principiul primogeniturii nu a reușit să
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
a fost preluat de fratele acestuia, regele Béla I (1060-1063), în defavoarea tânărului Solomon. Perioada 1063-1080 s-a caracterizat prin conflicte între regele Solomon (1057-1080) și verii lui, Géza, Ladislaus și Lampert, care guvernau "tercia pars regni". Ducele Géza s-a revoltat în 1074 împotriva verilor lui, iar partizanii săi l-au proclamat rege în conformitate cu principiul moștenirii după frați. La moartea regelui Géza I (25 aprilie 1077), partizanii acestuia, ignorându-i pe fiii săi, l-au proclamat rege pe Ladislau. Regele Ladislau
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
Oradea, devenind al treilea rege sfânt. Regele Béla al III-lea a lăsat moștenire regatul neatins fiului său mai mare Emeric (Imre) (1196-1204), dar noul rege a trebuit să cedeze Croația și Dalmația ca apanaj fratelui său Andrei, care se revoltase împotriva sa. Regele Emeric s-a căsătorit cu Constanța a Aragonului, din casa de Barcelona, care l-a influențat la alegerea stemei a familiei Árpád (scut cu opt dungi roșii și albe). Fiul și succesorul său, regele Ladislau al III
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
a rămas până în 1914. La 1 noiembrie 1911 a fost înaintat la gradul de general de infanterie. În calitate de comandant al Corpului al 12 -lea a avut necazuri în urma unui incident din anul 1912, în care 400 germani catolici din oraș, revoltați împotriva capului bisericii romano-catolice din Sibiu, prințul Egon von Hohenlohe, au hotărât să se convertească la luteranism. Prințul Egon von Hohenlohe s-a plâns la curtea imperială, învinuindu-l pe Kövess că nu ar fi încercat să împiedice aceste fapte
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
1890 a publicat un apel impotriva asimilaționismului, Meir Ebner a înființat la 14 iulie 1891, împreună cu Filip Menczel, Isaak Schmierer și Josef Bierer, asociația studențească evreiască "Hasmonaea", după modelul mișcării "Kadima" a tinerilor evrei din Viena. În același an (1891), revoltat de cazul unui confrate evreu care preferase să se inscrie cu tot dinadinsul în asociația studențească naționalistă germană "Alemannia", Ebner a reacționat cu vehemență, l-a acuzat de neloialitate și între cei doi s-a organizat, după cum era moda, un
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
și și-au extins gradual controlul asupra unor părți din regiune. Moartea lui Llywelyn Cel din Urmă, în 1282, a condus la cucerirea ultimului regat galez independent de către Eduard I al Angliei. De-a lungul anilor următori, galezii s-au revoltat de câteva ori împotriva stăpânirii engleze, ultima încercare importantă fiind Răscoala lui Glyndŵr, între 1400-1415. În secolul al XVI-lea, Henric al VIII-lea, el însuși de origine galeză, a promulgat documentul "Legile în Țara Galilor", care avea drept scop încorporarea
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]