11,108 matches
-
a morarului (Avesalon îi dedică serenade înfocate iubitei lui, Alison, sub fereastră) sau a negustorului (Damian suferă cumplit din dragoste pentru Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal vetust. Cele patru criterii caracteristice pentru l’amour courtois: vasalitatea umilă, eticheta, adulterul și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din întâmplare”149, „după ce se așezară în cerc și suspinară o vreme, lăsând deoparte rugile pe care le înălțau la ceruri, începură să vorbească între ele multe și mărunte despre vitregia acelor vremuri.”150 Așezarea în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante, numărul simbolizând perfecțiunea. Rugăciunile abandonate sugerează o rupere de elementul sacru și o orientare spre profan; în fața morții, personajele boccaccești nu-și descoperă evlavia sau pietismul Evului Mediu, ci omenescul și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 25. 160 Ibidem. 65 în plan metaforic, a unei înțelepciuni străvechi. Rolul acestor povestiri este de a salva o lume prin cuvânt, verbul a spune înglobează în el nu doar narația în sine, ci și convenția, codul, atmosfera și ritualul, cunoașterea vieții (acel savoir-vivre), arta conversației. Povestirile vor deveni o spovedanie despre o lume care își mărturisește cu o oarecare libertate carențele, le recunoaște, dar nu manifestă nicio dorință de penitență. În universul boccaccesc există ferma convingere că apreciind binele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în întreg Decameronul. Personajul feminin ce se remarcă în povestirea zilei a doua știe să-și apere cauza: deși la o vârstă fragedă, tânăra aristocrată se deghizează în abate, hotărăște să-și asculte inima în privința alegerii viitorului soț, oficiază un ritual 167 Ibidem. 168 Ibidem. 169 Ibidem. 170 Ibidem, p. 85. 171 Ibidem, p. 106. 69 particular al logodnei cu Alessandro, mirele iubit, dragostea fizică nu mai cunoaște tabu uri, pudibonderii sau timidități artificiale nici din partea eroilor care o trăiesc, nici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai presus de orice. Prologul descriptiv al Povestirilor din Canterbury constituie un „lux al narațiunii” (Roland Barthes), pe care însă autorul și-l permite din dorința de a ne face familiari cu lumea fictivă, dar păstreză și ceva dintr-un ritual ancestral al povestirii, care necesită o minimă prezentare, o captare a atenției, o pregătire pentru cele ce vor urma. Descriptivul este universal prezent, ca și narativul. „Nimeni nu a privit oamenii așa cum a făcut-o Chaucer; ochiul său a surprins
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe bărbați să progreseze pentru a le cuceri.430 Basmul târgoveței nu înfățișează o poveste de dragoste obișnuită: lipsesc aventurile cavalerești sau militare, apare un personaj feminin cu un rol decisiv, care deține tainele cunoașterii. Bătrâna oferă acele informații în legătură cu ritualul iubirii și necesitatea unei moralități care vor duce la schimbarea cavalerului în bine și îi vor dărui posibilitatea fericirii.431 Personajele feminine dominau în satire prin forța cuvântului și prin agresivitate, aveau indiscutabil o putere care le făcea remarcate, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
complex, portretul ei reprezintă cu siguranță unul dintre cele mai izbutite din istoria literaturii engleze.”489 Credința stareței, la fel ca cea prezentă la micul erou al isorioarei relatate auditoriului constituit din veselii pelerini, după cum vom sublinia imediat, ține de ritual, de o percepție rudimentară, de emoție, nu se cunosc de către personajul feminin fundamentele teoretice, doctrina, cum ar fi fost firesc pentru o față bisericească.490 Religiozitatea se baza mai mult pe afecțiunea manifestată față de realitățile înconjurătoare, față de lumea sensibilă a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
întreaga comunitate. Tot de ridicol ține și credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot, don Gianni din Barolo, de o viclenie aparte, ce pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
negru și a seraficei sale Blanche.” 634), dar nu uită cu toate acestea nici o clipă ironia, notele comice fiind des identificabile și constituind o trăsătură a stilului chaucerian.635 Visul naratorului devine o modalitate de a înfățișa viața curtenească și ritualul dragostei nobile. La început, acesta visează că se trezește într-o frumoasă dimineață de primăvară într-un splendid castel medieval și că participă la o vânătoare. Prin introducerea acestui cadru ne oferă imaginea unei civilizații perfecte, armonioase, în care orice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem din nou prefigurată imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii curtenești. O astfel de dragoste nu poate dura, de aceea cavalerul se simte neconsolat în ciuda intenției binevoitoare a naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lipsește eroul legendar și faptele vitejești mitice, dar și o poveste de dragoste cavalerească, deposedată de idealismul metafizic care ar fi trebuit să o inspire.748 Prezența elementelor păgâne aduce chiar o notă de burlesc. Cavalerul narator se amuză descriind ritualul pe care îl îndeplinește Emilia la templul Dianei. Scena în care nimfele și alte zeități ale pădurii sunt deposedate de casele lor și nevoite să fugă atunci când copacii sunt tăiați din dumbravă, pentru a se construi rugul destinat 746 Richard
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
427. 220 domn în căsnicie,/ Deci dar și șerb și domn avea să-i fie./ șerb zic? Ba domn întâi și mai cu seamă,/ Căci doamnă și iubită-avea, se cheamă.”820 Regulile iubirii curtenești nu sunt încălcate, se respectă întreg ritualul schimbului de roluri de la vasal la stăpân, însă dragostea este autentică, nu au încheiat o căsătorie bazată doar pe interese pecuniare. Cu toate acestea, personajele nu par veridice: relația dintre cavaler și doamna sa este denumită un acord („an humble
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Meridiane, București, 1994. 93. Wallace, David, 'If That Thou Live': Legends and Lives of Good Women, în Chaucerian Polity: Absolutist Lineages and Associational Forms in England and Italy, Stanford University Press, 1997, pp. 337-378. 94. Walter, Philippe, Mitologie creștină. Sărbători, ritualuri și mituri din Evul Mediu, traducere de Rodica Dumitrescu și Raluca Tulbure, Editura Artemis, București, 2005. 295 95. Webbe, William, A Discourse of English Poetrie, în Elizabethan Critical Essays, vol. I, edited by G. Gregory Smith, Oxford University Press, London
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vrei cu tot dinadinsul acest lucru și să nu te lași păgubaș. * A rezolva o problemă este greu. A o percepe este și mai greu. * Observă cu atenție mediul tău! El ascunde mii de probleme dar și mii de idei. * Ritualul de invocare a muzei inspiratoare este următorul: Pregătire serioasă; Efort intens și prelungit; Voința de a imagina. * Atacă cu încredere orice problemă! Nu există dificultate pe care să nu o poți depăși într-un fel. * Evită să cazi în automulțumire
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de a lupta împotriva morții". Situația din romanul lui Blecher Inimi cicatrizate este similară cu cea din romanul lui Mann, în ambele texte sanatoriul reprezintă un spațiu în care, ,,ca și în câmpul literar, indivizii construiesc o legătură socială prin ritualuri lipsite de sens pentru un străin"207. Nedumerirea pe care o are Hans Castorp, personajul lui Thomas Mann, în momentul în care ajunge pentru prima dată la sanatoriu: nu-și poate explica mersul șchiopătat al bărbatului în livrea, este uimit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
adâncă de respirație, ori de plânset"285. Într-o lume în care boala și moartea sunt locuri comune, iubirea se limitează la senzațiile plăcute ale unui om sănătos. E ca și cum erosul ar încerca disperat să scoată aceste personaje din monotonia ritualului lor zilnic care-i duce inevitabil spre o singură destinație. Thanatosul, ca și erosul este o asociere de senzații, ,,o senzație teribilă de abolire"286 a vieții pe care personajul și-o poate permite doar în vis. În realitate, personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
elementare pe care le învățase tot de la dânsul ca să-i placă. Într-adevăr, într-adevăr, ar fi vrut să nu se mai atingă de atâta perfecțiune. Ce-i folosea libertatea și curățenia altui trup?293. Până la acest moment, constatăm un ritual al iubirii pe care-l practică și naratorul-personaj al Întâmplărilor în irealitatea imediată, în povestea pe care o trăiește cu Clara: ,,... fără început aventura noastră nu putea avea loc" 294. Observăm astfel că, poveștile de iubire pe care le trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
practică și naratorul-personaj al Întâmplărilor în irealitatea imediată, în povestea pe care o trăiește cu Clara: ,,... fără început aventura noastră nu putea avea loc" 294. Observăm astfel că, poveștile de iubire pe care le trăiesc personajele lui Blecher urmează un ritual precis care presupune reluarea la nesfârșit, până la crearea unor deprinderi automatizate, a unor gesturi care circumscriu experiențele trăite. Involuntar, repetițiile acestea trimit la ritualul din mistica erotică indiană maithuna. În India, observa Mircea Eliade în cartea sa, Arta de a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
294. Observăm astfel că, poveștile de iubire pe care le trăiesc personajele lui Blecher urmează un ritual precis care presupune reluarea la nesfârșit, până la crearea unor deprinderi automatizate, a unor gesturi care circumscriu experiențele trăite. Involuntar, repetițiile acestea trimit la ritualul din mistica erotică indiană maithuna. În India, observa Mircea Eliade în cartea sa, Arta de a muri, toate riturile erotice au un scop bine delimitat: "unirea sufletului cu sufletul universal"295. Astfel, la indieni, ritualul erotic este constituit din două
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Involuntar, repetițiile acestea trimit la ritualul din mistica erotică indiană maithuna. În India, observa Mircea Eliade în cartea sa, Arta de a muri, toate riturile erotice au un scop bine delimitat: "unirea sufletului cu sufletul universal"295. Astfel, la indieni, ritualul erotic este constituit din două părți: ,,etapa exercițiilor pregătitoare" și ,,ritualul propriu-zis". Referitor la prima etapă a ritului erotic, Eliade amintește în cartea citată un manuscris al lui Bose care descrie practicile prin care ,,neofitul" poate ajunge ,,stăpânul simțurilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
În India, observa Mircea Eliade în cartea sa, Arta de a muri, toate riturile erotice au un scop bine delimitat: "unirea sufletului cu sufletul universal"295. Astfel, la indieni, ritualul erotic este constituit din două părți: ,,etapa exercițiilor pregătitoare" și ,,ritualul propriu-zis". Referitor la prima etapă a ritului erotic, Eliade amintește în cartea citată un manuscris al lui Bose care descrie practicile prin care ,,neofitul" poate ajunge ,,stăpânul simțurilor sale și poate exprima fără teamă jocul sexual". Conform textului lui Bose
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sale și poate exprima fără teamă jocul sexual". Conform textului lui Bose, în primele patru luni de zile, cel care se inițiază în eros trebuie să o slujească pe cea pe care și-a ales-o parteneră în "cultura spirituală". Ritualul presupune ca acesta să doarmă în aceeași cameră cu partenera, la picioarele ei, înfrângându-și orice dorință. După aceste patru luni, urmează încă patru, în care cel care experimentează iubirea trebuie să doarmă în pat cu femeia aleasă, în partea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scenariu continuă cu îngrijirea picioarelor femeii alese, după care bărbatul primește acceptul de a dormi cu iubita sa în brațe, stopându-și toate pornirile, până în momentul în care va reuși să-și controleze perfect imaginația și imboldul sexual, putând practica ritualul maithuna. Scopul acestor exerciții este de a transforma individul subjugat de simțuri într-un om liber, adică, conform concepției indiene, într-un zeu. Eliade vorbește, de asemena, de școala Sahajiya, care instruiește în această practică ceremonială. Se ajunge la zeu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Nirvanei, ele reprezentând o prefigurare a libertății și a beatitudinii sufletului mântuit, mukkha. Actul sexual nu este un impediment, ci singura posibilitate prin care se poate ajunge la libertatea concretă. Pentru împlinirea acestui deziderat, erosul trebuie transformat din instinct în ritual. După etapa exercițiilor pregătitoare urmează ritualul propriu-zis al iubirii mistice. Acest ritual, după cum susține tot Bose în cartea sa, Comentariu la disciplina spirituală în tovărășia femeii, evidențiază caracterul ceremonial al unirii sexuale între sadhana (cel care practică această disciplină) și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
libertății și a beatitudinii sufletului mântuit, mukkha. Actul sexual nu este un impediment, ci singura posibilitate prin care se poate ajunge la libertatea concretă. Pentru împlinirea acestui deziderat, erosul trebuie transformat din instinct în ritual. După etapa exercițiilor pregătitoare urmează ritualul propriu-zis al iubirii mistice. Acest ritual, după cum susține tot Bose în cartea sa, Comentariu la disciplina spirituală în tovărășia femeii, evidențiază caracterul ceremonial al unirii sexuale între sadhana (cel care practică această disciplină) și nayika (femeia indispensabilă practicii). Ceremonia propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]