4,056 matches
-
identificare de actriță dusă la extrem. La fel stau lucrurile cu Andromaca lui Racine tradusă în act și în corp sub influența violenței originar japoneze. Fiindcă, dacă imperiul semnelor știe mai bine decât oricare altul să păstreze puritatea și forța romantismului prusian, la fel stau lucrurile cu Racine despre care toată lumea știe câ era mult prețuit de Mishima. Marguerite Yourcenar 268 notează că, puțin înaintea morții, Mishima supervizase el însuși o traducere din Britannicus și că a participat ca figurant la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la interogația asupra ospitalității lui Iulian, într-o poveste care, sub culoarea simplității legendare, este una dintre cele mai tulburi. Flaubert o ține la distanță multiplicând, într- adevăr, medierile: este vorba de un Ev Mediu revăzut și regândit de către un romantism, el însuși obiect de ironie din partea lui Flaubert 341. Recursul la inspirația catolică nu se face, de altfel, fără un anumit amuzament: "cred că dacă voi continua, voi avea un loc asigurat în luminile Bisericii. Voi fi una dintre coloanele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de Toro (ed.), Gustave Flaubert, Tubingen, Gunter Narr Verlag, 1987, pp. 173-202. 346 Vezi pe această temă Piere -Marc de Biasi, "Un Conte à l'orientale. La tentation de l'Orient dans La Légende de Saint Julien l'Hospitalier", în Romantisme, 34, 1981, p. 51 nota 7. 347 Cf. Karl Alfred Blüher, op. cit., p. 191. 348 Flaubert, Correspondance, Bibliothèque de la Pleiade, t. 2, p. 172. El scrie, pe de altă parte, referitor la O inimă curată că nu e "deloc ironică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unui model de civilizație universal prin excelență. Atenția la con text este irelevantă, de vreme ce viitorul aparține unei noi specii antropologice, lipsită de rădăcini și capabilă de a întemeia comunități în afara oricărei memorii a locului. Timbrul lui Rosetti este cel al romantismului conservator, iar afinitatea cu filipicele lui Iorga de mai târziu nu poate fi negată. Nașterea formelor fără fond este opera unei generații europene ce ignoră datoria de solidaritate cu înaintașii. Ea este, în linie burkeană, o generație prometeică ce întoarce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
concrete și mai ritos formulate ale părții americane, Kirk și Răceanu creionează tabloul apogeului unei dictaturi din care lipsește farmecul marquezian. Patriarhul însingurat, înconjurat doar de soție și de câțiva fideli care îi ascund realitatea, se îndreaptă, fără grație sau romantism, spre distrugere. Faptele sunt simple: dacă administrația Carter, care în mod obișnuit acorda o atenție deosebită drepturilor omului, nu a pus piedici în calea prelungirii clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România - atitudine datorată în principal intrării într-o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
limbaj și formele și manifestările culturii este tradițională și aproape un loc comun. într-adevăr, ideea că operele culturale ne spun ceva, ne vorbesc, este la fel de veche ca și textul scris. Mai mult, de la Renaștere încoace și mai ales în cadrul Romantismului, s-a spus că ele exprimă pe creatorul lor și lumea acestuia. Această linie teoretică continuă tradiția oralității, care personifică textul, făcîndu-l să ni se adreseze și să ne vorbească așa cum ar face o persoană. In consecință, interesul teoretic și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
bazează pe principiul filosofiei moderne potrivit căruia subiectul este cel care construiește lumea în cunoaștere. Noua etapă a hermeneuticii este posibilă datorită criticismului kantian. într-adevăr, Kant este cel care afirmă că subiectul produce lumea în cunoaștere, susținând teoretic intuițiile romantismului. O dată cu criticismul, lumea nu se mai poate raporta la principiul ontologic al vechii filosofii - formă, materie -, ci este produsul gnoseologic al subiectului. Succedând lui Kant, Hegel nu-l contrazice decât pentru a adăuga cunoașterii o dimensiune istorică: cunoașterea nu rămâne
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
iar în anul 13800. rolul îi va reveni luminoasei stele Vega din constelația Lirei. LUNA Iat-o ! Plină despre munte Iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet Gânditoare ca o frunte. Luna, preaslăvită în poeziile poeților și motiv de romantism tineresc în nopțile senine pline de farmecul razelor ce se strecoară printre frunzele copacilor. Cu toate progresele cosmonauticii, Luna rămâne ascunsă, cu încă multe secrete nedezvăluite încă. Sateliții artificiali lunari, au scos în evidență că Luna nu este un corp
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
fiu - jonglează cu frustrările lor până când moartea băiatului (singurul care spune lucrurilor pe nume) și fuga îi salvează. Fata cea mică - Maria (jucată cu o sensibilitate foarte atent controlată de Mălina Manovici, nici o secundă patetică) - e nemulțumită de lipsa de romantism a iubitului ei (Victor Manovici e detașat și sigur pe el), care, atunci când o pierde, o dorește mai mult decât oricând, și începe o relație cu cel mai bun prieten al acestuia. Noul iubit (Colin Buzoianu păstrează echilibrul între agitație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
certuri pentru zestre, familiile nevestei, ale soțului se ceartă pentru zestre, vecinii au și ei ceva de spus. De ce această concentrare pe zestre și cât de mult erau focalizați acei oameni pe problema zestrei? Adică, oare nu e pic de romantism la urma urmei în familie? Constanța Ghițulescu: La 1800 nu prea. Dragostea este mai degrabă în afara familiei. După părerea mea. Și... Cătălin Avramescu: La 1800, să înțeleg. Constanța Ghițulescu: La 1800. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu scrie în carte așa ceva. Constanța Ghițulescu
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
curtea boierească sau de către stăpâni, iar lucrurile vor derapa un pic. Cătălin Avramescu: Aș vrea să găsim o clipă și să lămurim această chestiune a seducției, care este absolut minunată, dar rămânând puțin în zona aceasta a zestrei, zestre versus romantism. Când se schimbă lucrurile, sunt evoluții economice sau e vorba mai curând de o schimbare de mentalitate? Și, dacă este o schimbare, fie economică, fie de mentalitate, când se petrece? Mihai-Răzvan Ungureanu: E o grea întrebare, pentru că n-am cum
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
să-și arate rănile, și ele nu se înfioară... și tot ele duc de mâncare ostașilor și-i îmbărbătează... Ba germanii cred că femeile au în ele ceva sfânt și profetic și nici nu le disprețuiesc, nici le nesocotesc sfaturile... Romantismul german de aici se trage. Ca și întreg umanismul... Scrisul tipografic... Gutenberg... Vorbirea la apogeu a Muzicii... Mozart... Beethoven... acțiunea faustică... Goethe... definiția umană cea mai înaltă a lui Kant...
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
Columna lui Traian o bibliografie a scrierilor referitoare la geto-daci. Prima sinteză asupra Daciei preromane îi aparține lui Tocilescu. Tracologia a devenit la noi definitiv o știință datorită lui Vasile Pârvan. Paralel s-a dezvoltat în literatura română sub influența romantismului european toposul dacic. Romanticii cultivă cu precădere perioadele obscure ale istoriei, Preistoria și Evul Mediu timpuriu, epocile când se constituie primele coagulări statale. Englezii își îndreaptă privirile spre lumea celtică, de unde succesul extraordinar al Poemelor osianice, falsul săvârșit de MacPherson
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
așeza un strat de cultură omenească la gurile Dunării" (Misiunea noastră istorică). De atunci și până în zilele noastre românii încearcă să împlinească gândul împăratului de la Roma. Astfel, Sarmis, Burebista, Decebal sunt personaje legendare populând universul poeziei lui Eminescu în spiritul romantismului ale cărui idealuri și poetică le cultiva; în schimb, împăratul Traian aparține lumii reale, istoriei, întemeind prin fapta-i un popor și determinând o tradiție care este dominantă și în zilele noastre. Tracismul, protocronismul sunt expresia antieuropenismului; originea romană este
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
Dl Nicolae Manolescu îmi predase primul volum al operei sale Istoria critică a literaturii române. Era consacrat începuturilor literaturii noastre și prozei romantice din al XIX-lea veac. Se folosise de o tipologie propusă de dlVirgil Nemoianu în cartea sa Romantismul îmblînzit (am dat-o la tradus, apărînd în BPT, prin 1996). Ori dl Nemoianu avea statut de azilant politic și, deci, la noi, atunci, necitabil. Șase luni aproape ne-am ciorovăit cu cenzura. Răspunsul era invariabil negativ. Pînă la urmă
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
derivatelor și surogatelor lui din secolul nostru. Naționalismului i-a opus același zîmbet dizolvant, indiferent de varianta în care s-ar fi înfățișat. Criticul și-a dovedit competența în domenii diferite. Mihai Zamfir a scris cîteva dintre studiile fundamentale despre romantismul românesc. Am înțeles eu însumi mai bine, lucrînd la Istoria critică, atît poezia, cît și proza generației de la 1848. Dar Zamfir nu s-a oprit acolo: Macedonsky și sfîrșitul de secol XIX îi sînt deopotrivă de familiare, cu formele lor
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
chiar a cam exagerat. Omul gândește prin salturi, sclipiri și intermitențe. Este atât de fascinant ! De aceea, în baia de pesimism și de decepție universală în care mă scald, am insulele mele foarte ferme de bucurie, de exaltare și de romantism. Pentru că, la urma urmei, sunt un romantic. Am credințele mele, care sunt multe, complicate și, de multe ori, contradictorii. Despre Credința cu majusculă, eu nu mă pronunț și nu fac niciodată publice convingerile mele, pentru că prea se face caz de
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
-lea? - NM) și, prin extensie, a României și românismului ș...ț. În consecință [...], politica a devenit obligatoriu politicianism, trăirea - existență derizorie, ideologia - demagogie, democrația - falsă democrație, dragostea - amor (cu conotația depreciativă aferentă) (conotație care nu exista cînd scria Caragiale - NM), romantismul - romanțiozitate, psihologia - lipsa de psihologie ș...ț, devotamentul - slugărnicie, atașamentul - obediență...”. Și, aș adăuga, Caragiale, autorul de comedii, - „scriitor satiric” par excellence. Dracul, acela ascuns în detaliile textului, nu e așadar chiar atît de negru. Înfrîngîndu-ne rutina lecturii, vom observa
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
publicul lor select, de iubitori ai genului pentru a se adresa unui auditoriu incomparabil mai vast. Este bine sau este o disimulare a valorilor tradiționale? Dacă astfel, înregistrările de muzică "clasică" apar pentru prima oara în topuri, daca opera oferă romantism și mister unor tineri care nu știau ce înseamnă, dacă "cea mai frumoasă voce a secolului" nu și-a degradat vocația, atunci este bine. Oricum din acest face à face cu Pavarotti rămâi cu impresia că el ți-a dăruit
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
mă apuc de scris la propriu, însăilînd lumea din fraze, o muncă mult mai grea decît manevrarea butoaielor. Aveau totodată să treacă mai bine de douăzeci de ani pînă să public prima carte, însă uite că literatura mea de un romantism greoi, frizînd absurdul, cu tente naturaliste de un prost gust strigător la cer, îi stricase vînzătoarei dispoziția de la prima oră a dimineții. I-o băgasem pe gît cu forța insinuîndu-mă pe domeniul ei, locul ei curat și bine luminat îngrijit
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
sculptura lui Petru Alexandru Galai este un strigăt, un protest și un recviem. La celălalt capăt, al rigorilor geometrice și al visului abstract, acolo unde forma încearcă să se detașeze de substanță, Paul Vasilescu își abandonează senzualitățile de modelator și romantismul acrobațiilor spațiale pentru a se lăsa în voia contemplațiilor clasice. De la materialele autoritare, cum ar fi gipsul, marmora și bronzul, sau de la tehnicile imemoriale - cioplire, modelaj turnare -, el trece la materiale anodine și la tehnici tîrzii, cum ar fi bara
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
căruia îi este menționată doar traducerea micului său compendiu de literatură română, din 1998, la Virgil Nemoianu (Micro-armonia este traducerea unui eseu apărut inițial la Peter Lang; în schimb nu e menționată traducerea celei mai celebre dintre cărțile sale, Îmblânzirea romantismului) etc. Dar rămân pe dinafară autori foarte importanți din exil, precum Claudiu Isopescu (foarte activ în anii cincizeci în revistele exilului), Basil Munteanu (!), Emil Turdeanu, Petru Iroaie, Ioan Guția (autor al unei cărți despre Eminescu și al unei istorii a
Criticii români de azi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/15555_a_16880]
-
heliadiene "mărgăritarele". Nici unul nu s-a întors din temerara expediție axiologică fără un crîmpei din cu temei bănuita comoară. Ov. Densusianu descoperă cu entuziasm, ca și cum ar fi fost întîiul, acea "floare de lumină" care este balada Zburătorul, "fericită îmbinare a romantismului cu realismul". D. Popovici amintește înclinația veacului spre Utopie și nu omite făgăduiala lui Eliade însuși de a cuprinde în proiectata lui "Bibliotecă universală" cele mai valoroase opere, de la Divina Comedie a lui Dante pînă la Thomas Morus, Bacon și
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
secolului XX, Eminescu a fost mereu un anumit Eminescu. Fiecare interpret major al operei sale poetice a văzut în el altceva decît precursorii săi: un Eminescu diferit de cel dinainte. Mai mult: diferența, care consta în privilegierea altei laturi a romantismului eminescian, a altei viziuni despre lume și poezie decît aceea anterioară, s-a bazat, de fiecare dată, pe o incompatibilitate; între cei doi Eminescu succesivi nu era nici o punte, ei se opuneau unul altuia ca doi poeți care se deosebesc
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
Eminescu, nici acela maiorescian (deși o revenire la splendoarea formală a antumelor pare a-i atrage pe unii comentatori), nici acela călinescian, împins la limită de Negoițescu (deși nu pare să se fi stins de tot focul din măruntaiele marelui romantism eminescian). Va fi, după cît ne este omenește cu putință a ghici, un Eminescu întreg și plural, capabil a ne surprinde prin laturi ignorate ale poeziei, nu doar majestuos sau emfatic, dar și ludic sau bîntuit de jocurile unei fantezii
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]