4,629 matches
-
de vin ce sta plin dinaintea mea, îl dădui dușcă pe gât și cu un aer mânios răspunsei: Pentru Dumnezeu! Ce vreți, domnilor?... Să vă spun numaidecât că vulpea a fost bearcă 137, asta n-o pot face nici în ruptul capului, măcar de m-ați duce la spânzurătoare. Un strașnic hohot de râs peste care domnea, se înțelege, râsul lui Codreanu, întâmpină vorbele mele. Dânșii habar n-aveau că eu îi trăgeam pe sfoară cu povestea lui Odobescu. Dar culmea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
băiașul a umblat cu luntrea în toate părțile pe unde credea el să întâlnească pe nenorocitul înotător, nici zare de el nu s-a mai văzut. Era înțeles lucru. Îl înghițise adâncul. Ne-am întors cu toții în oraș cu inima ruptă și nu ne puteam esplica ce l-a apucat pe bietul om așa deodată, de bun cheful să se ducă la moarte sigură, căci nimene din câți au intrat în curentul cel periculos n-au mai revenit. Ceasul cel rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
motiv întemeiet; căci atât Negruzzi cât și eu eram foarte departe de a ne gândi să-i stricăm fericirea casnică. Dar această boală mai rea decât toate vine câteodată așa din senin. Astfel, dânsul n-a mai vroit nici în ruptul capului să călătorească mai departe în tovărășie cu noi după itinerarul ce ne propusesem. El a declarat că rămâne încă câteva zile la Chamonix, pentru ca femeia lui să-și recâștige puterile și că de acolo pleacă în Italia. Bietul om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
combustibilului, se ajunge la paradoxul ca jumătate din ogradă să fie folosită numai pentru prepararea hranei, nicidecum pentru producerea ei. Îi rog pe ai mei să nu se supere: nu critic, ci constat; poate că eu gândesc altfel decât ei, rupt fiind de tradițiile locului. În rezumat și În loc de concluzie, doresc să subliniez că, dacă În cazul poluării cu modificare de chimism, deci caracterizabilă prin potențialul redox, eu sunt deocamdată pesimist, știind că restabilirea potențialului redox normal necesită energie, În cazul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rupea crengi dintr un boschet înflorit. Neluțu s-a dus la el, și în loc să-l urecheze după cum mă așteptam eu, l-a luat de umeri și a început să-i explice despre frumusețea și gingășia florilor, despre faptul că florile rupte și culese în mod egoist, devin flori moarte și despre faptul că și alți oameni au dreptul să se bucure de frumusețea acestor flori. Nu era nimeni în jur, pornirea lui sinceră nu a putut fi admirată decât de mine
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nu era destul. La ora 7 fix, porțile marilor uzine se închideau și apărea un mare șef de la Serviciul Personal, care ținea o cuvântare tâmpită în fața unui grup mare de oameni necăjiți, cu haine mototolite, cu păr zburlit, cu nasturi rupți, transpirați și gâfăind, victime ale imperfecțiunilor serviciilor de transport public. Eu făceam parte dintr-o întreprinere de control a calității, aveam punct fix de lucru în uzină, dar nu depindeam de ea. Am permis colaboratorilor mei să vină cu o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mi-l mai amintesc. Eram în grădina din spatele casei, împreună cu tatăl meu. El avea treabă. Repara un gard sau ceva de genul ăsta. Sau făcea un foc mare. V-am mai zis că nu țin minte foarte bine. Aduna crengile rupte, ramurile de nuc, frunzele uscate. Uite, că dacă erau frunze uscate, asta însemna că era toamnă. Sau nu. Era o căldură blândă, un soare leneș, cam așa ceva. La patru ani vezi viața mai aproape de sol. Mai de jos. Altă perspectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cur niște capre. Așa trebuie. Dacă vrea. E mare islazul, are unde să se ducă. Mai ales de aici, de sus, lumea se vede cu totul altfel. România. Capeți dreptul să pronunți cuvântul. Se vede până departe. Un râu. Maluri rupte, călcate în picioare. O să înveți, o să mergi la facultate, undeva departe de aici, nici nu se vede locul acela. Unde oamenii se ocupă cu fututul caprelor în cur. Cică e o explicație. Că mâna de cioban, muncită, cu șanțuri, piei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
călcate în picioare. O să înveți, o să mergi la facultate, undeva departe de aici, nici nu se vede locul acela. Unde oamenii se ocupă cu fututul caprelor în cur. Cică e o explicație. Că mâna de cioban, muncită, cu șanțuri, piei rupte, bătucite de cine știe ce ciomag e mai puțin tentantă decât o capră. Să faci terenul. Să ocupi un teritoriu. Să te înstăpânești peste el. Al tău. Dreptul primului venit. Cândva am turnat rumeguș peste iarbă. Să stabilim unde e tușa. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
orașul lui natal. I. Bianu, profesor la Universitate de literatură veche româ nească, membru și secretar perpetuu al Academiei Române, a murit În credința că sub semnătura Ion Trivale se ascunde Însuși directorul Noii Reviste Române, nevrând să-l creadă În ruptul capului pe acesta că e vorba de un evreu, ba Încă acu zân du-l de șiretenie oltenească [atunci] când se deda la ase menea diversiuni absurde, dat fiind, spunea Bianu, caracte ris ticile prea româ nești de limbă și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întreagă, nu știa unde să pună mai Întâi mâna. Pacea adunase laolaltă câțiva prieteni și apropiase pe unii străini. Intelectuali toți, ei se simțeau răs punzători de orice clipă de inacțiune. Farurile se stinseseră de vreme rea și pe scările rupte trebuia să Îndrăznească cineva până sus cu făclia aprinsă. Gânditori sau literați, ei erau legați, peste gusturile și creațiile personale, de convingerea că inteligența trebuie, cu conștiință și entuziasm, cheltuită ca un bun social. Datoria dintâi era o curățire a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
această lume a prostituatelor, urgisite ca Într-un țarc, departe de scutul tuturor legilor sociale sau morale. M-am luptat, nene Beldie - pe vremea când eram sublocotenent și băteam pavajul ăsta Împuțit al Bucureștiului -, cu una care nu voia În ruptul capului să se culce cu mine În noaptea Vinerii Mari. Biruită de insistențele mele, s-a abandonat, În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu-s chiar bisericoase, sunt totuși mai toate ființe miloase, fiindcă dau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în aer cum ridici o găleată de apă de la fântână și apoi puși frumușel jos, pe pământ?!...). Iar oamenii care pleacă cu duba, de regulă, nu se mai întorc niciodată acasă. Repet, la început, mai ales, nu pricepeam nici în ruptul capului cum vine asta... Ei, dacă am stat și am numărat cu atenție, iată, au ieșit la numărătoare, totuși, destule mașini. Cert e că azi, în primazi a anului, nici una dintre toate aceste mașini nu se încumetă să iasă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și azvârlit aici, în lumea asta de o cruzime sălbatică, unde viața lui nu prețuia nici cât o ceapă degerată, unde în orice clipă era posibil să-și găsească sfârșitul, mai vulnerabil decât o gâză, dar nu putea accepta în ruptul capului că bruta aia îi spărsese ochelarii. Apoi frigul, mizeria fizică l-au doborât: inima și creierul parcă i-au amorțit, nu mai era capabil să se gândească la nimic, nu era preocupat decât de cum să scape de frig și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
e mut ca toți condorii, dar e chiar guraliv, palavragiu: îi place nemaipomenit să bată câmpii, să îndruge tot soiul de năzbâtii și de snoave la care el râde cu o poftă exagerată și cărora eu nu le descopăr în ruptul capului poanta. Dar n-am încotro, trebuie să-i suport poveștile, un prieten este de acceptat și cu scăderile lui, asta e și părerea lui Lazarus: îndestulat cu atâtea merite, cum să fi fost ocolit Truman chiar de toate defectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Rău, de cer este legată Bucovina și acolo-i mai aproape Dumnezeu. Ne amintim mai des de sora noastră răpită-n zi de pace, nu de luptă, când sângeră toți pomii sub fereastră, când țara ni-i precum o hartă ruptă. și-s tot mai trist, de câte ori mă-ntorc din Bucovina, unde mușchiul crește în schituri, văduvite de noroc, și Dumnezeu vorbește rutenește. Dar nu-i pierdut nimica, mai socot, cât cerul pestefagi s-a mai păstrat; ni s-a luat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mult deasupra noastră. La lumina zilei, am descoperit că sunetul infam fusese făcut de ruperea părții din față a șasiului. Pe moment trebuia s-o reparăm cît puteam de bine și apoi să găsim un oraș unde să sudăm bara ruptă. Prietena noastră, sîrma, a rezolvat provizoriu problema. Ne-am strîns lucrurile și am pornit, neștiind prea bine cît de departe ne aflam de cea mai apropiată zonă locuită. Mare ne-a fost mirarea cînd, după ce am ieșit din a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să ne povestească și nouă câte ceva din anii grei de închisoare. Atunci Pr. Mihai începea să ne spună, cum la Bacău a stat o iarnă la securitate fără foc, fără sticlă la geam și acoperindu-se numai cu o pătură ruptă. Cum de aici a fost dus în lanțuri la Jilava, unde a botezat pe un ateu care dorea să devină creștin și care la scurt timp a și murit împăcat cu Dumnezeu. Tot el mai povestea cum a fost bătut
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a tremura pentru o fericire precară, pentru o dragoste călduță; frica de a tăia în carne vie... și totuși, va veni momentul în care însăși forța și natura lu crurilor vor spune: „Nu se mai poate! În locul acesta firul trebuie rupt...“ și se va rupe de la sine... și vom rămâne suspendați în vid precum fantoșele, cu sentimentul că nous n’y sommes pour rien și că toate acestea s-au întâmplat independent de voia și dorința noastră. și abia atunci ne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Sicriul, intact, a fost scos pe marginea gropii și deschis ușor, capacul nefiind bătut în cuie. Iar înăuntru se afla trupul, tot intact și gol... „Împărțitu-și-au hainele mele loruși, iar pe cămașa mea au aruncat sorții! Cămășa mea - ruptă și murdară...“ Teama mea fusese lipsită de temei... Jur-împrejur nu se simțea nici un miros în afară de cel al pământului reavăn și al rădăcinilor de plante, pline de mustul primăverii. Un miros suav de violete... Iar trupul alb, intact după un an
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de frumos. Nu mai puțin frumos decât alte gânduri ale celui ce a ostenit asupra lor, gânduri păstrate cu evlavie de cei ce i-au dăruit viața...“ „...Nu, Mihai! Sufletul tău nu a fost «o vioară cu strune destinse și rupte». E drept, te-a durut «tăcerea mocnită», te-a durut «cântecul» tău, dar el a izvorât, așa cum ți-ai dorit tu, «clar ca izvorul de munte» în această carte încântătoare pe care ți-ai plecat ochii până în ultimele tale clipe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
numai cuvântul „allein“ șsingurț. Acesta se pronunța „alleenig“, ceea ce sună a „wenig“ șpuținț - și chiar așastăteau lucrurile. Tot așa stăteau lucrurile și în plină porumbiște. știuleții cu păr de moșneag, din care ai fi putut împleti cozi, și cu dinți rupți, galbeni - boabele de porumb. Trupul îți foșnea, însemna tot atât de puțin cât și vântul pustiu prin gunoaie. Gâtlejul ars de sete, pe dinăuntru, iar deasupra ta un soare străin ca o tipsie pe care persoanele distinse îi oferă oaspetelui un pahar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
erau deja năpădite de morcovi sălbatici ce-ți ajungeau până la șold. Florile lor erau ca niște umbrele albe filigranate. Ele îmi arătau primejdia în care trăia prietenulmeu și că picioarele mă purtaseră departe de-acolo. și-mi arătau o apropiere ruptă silnic, spontaneitatea confiscată a relației noastre, căci nu ne mai puteam scrie nimic fără înconjur și cercetam, recitind, ungherele fiecărui cuvânt pentru a descoperi ce vrea să spună. Acei morcovi sălbatici erau imaginea despărțirii noastre. Mi-am zis: poate că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fost destituit din istorie. Tatăl meu își îneca în beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am înțeles cu adevărat cât de tare se luptau cei din familia mea fiecare cu rănile sale, decât atunci când eu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-ar face va trebui să-i iei apărarea în fața celorlalți. Apoi directoarea a plecat, lăsându-mă singură cu grupa mea. Pe etajeră se găseau vreo zece bețe - crengi de grosimea unui creion și de lungimea unei rigle. Trei dintre ele, rupte. În acea zi a nins pentru prima oară anul acela cu fulgi mari, zdrențuiți, care s-au așternut pe jos fără să se mai topească. I-am întrebat pe copii ce cântec de iarnă le-ar plăcea să cântăm. „Cântec
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]