4,986 matches
-
de studiu până în 1866 la Liceul regional, până în 1867 la Seminarul teologic și până în 1871 în școlile primare din teritoriu. După acest moment, studierea limbii române a fost interzisă prin lege. Perioada 1871-1905 a fost una de monoglotism oficial în rusă. Orice folosire publică a limbii române a fost înlocuită cu limba rusă. Româna a continuat să fie folosită doar în familie și între prieteni. Aceasta a fost una dintre perioadele cu cel mai înalt grad de asimilare din Imperiul Rus
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
Pornind de la asemenea concepții, L. A. Madan și susținătorii lui au încercat să găsească sau să creeze echivalente „mai pă înțăles” pentru neologisme sau pentru cuvinte prea românești, reușind astfel să „îmbogățească” fondul lexical al „limbii moldovenești” cu arhaisme, traduceri din rusă sau pur și simplu cu invenții lexicale precum: "lăbiuți" (ghilimele), "vărguliță" (virgulă), "nasnic" (nazal), "dentar" (dintic), "aeronăscător" (oxigen), "aeromăsurător" (barometru), "sîngurzburător" (avion), "mîncătorie" (sufragerie) și altele asemenea. Ca urmare, textele științifice, de exemplu din botanică sau fizică, au devenit de
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
ai României boierești” („Боярская Румыния”), iar cei din urmă datorită sabotării latinizării alfabetului. Pe 27 februarie 1938, Biroul Comitetului Regional din Moldova al Partidului Comunist (bolșevic) a pus în discuție „Hotărârea cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la grafia latină la cea rusă”. În luna mai a aceluiași an, conferința a XI-a regională de partid din Moldova a adoptat o rezoluție care condamna „dușmanii poporului” deoarece „înlocuiau limba moldovenească cu cea romînă, pe care populația moldovenească nu o cunoștea, ignorau și împiedicau
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
RSS Armenească (în limbile armeană: Հայկական Սովետական Սոցիալիստական Հանրապետություն; rusă: Армянская Советская Социалистическая Республика) și-a început existența când Partidul Comunist Armenesc și-a proclamat controlul asupra țării pe 29 noiembrie 1920. Pe 1 decembrie 1920, prim-ministrul Armeniei Simon Vratsian a renunțat la conducerea guvernului. Țara și-a schimbat
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
electrotehnică (V.E.F), alimentară, conducte pentru transportul țițeiului către portul Ventspils, ș.a. - toate prin investiții comandate de la Moscova. Deficitul de forță de muncă a fost eliminat prin colonizarea a numeroși cetățeni sovietici din restul republicilor unionale, în special din RSFS Rusă. RSS Letone și celorlalte republici baltice li s-a acordat o mai mare autonomie la sfârșitul deceniului al nouălea al secolului trecut. În 1988, steagul Letoniei independente a reînceput să fie folosit fără restricții, pentru ca, din 1990, acesta să fie
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
orașul rusesc Zelenogorsk, parte a zonei de recreere a orașului Sankt Petersburg). În timpul scurtei sale existențe, în fruntea republicii s-a aflat Otto Ville Kuusinen. Pe 12 martie 1940, Republica Democratică Finlandeză a fost unită cu RSSA Kareliană din cadrul RSFS Rusă pentru a forma republica unională RSS Karelo-Finnică (1940 - 1956).
Republica Democrată Finlandeză () [Corola-website/Science/303770_a_305099]
-
(în ucraineană "Ха́рків"), sau Harkov (în rusă, "") este al doilea oraș ca mărime din Ucraina. Este centrul administrativ al regiunii (oblastului) regiunii Harkov, ca și al raionului Harkov. Orașul este localizat în nord-estul țarii, la 50°0′16.11″N 36°13′53.21″E. În 2006
Harkiv () [Corola-website/Science/303837_a_305166]
-
IX-a legislatură din 7 octombrie 1977 a fost adoptată în unanimitate a patra și ultima dintre constituțiile sovietice, cunoscută și sub numele de „Constituția Brejnev”. Numele oficial al actului a fost Constituția (Legea Supremă) Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (în rusă: "Конститу́ция Основно́й Зако́н) Сою́за Сове́тских Социалисти́ческих Респу́блик") În preambul se afirma: „... obiectivele dictaturii proletariatului fiind îndeplinite, statul sovietic a devenit statul întregului popor.” Prin comparație cu
Constituția Uniunii Sovietice din 1977 () [Corola-website/Science/303834_a_305163]
-
au intrat în componența RSS Ucrainene, ci au fost anexate la Moldova Sovietică. Principalul oraș al guvernământului era Odesa. Populația era formată din ucraineni, români, ruși, germani, polonezi, evrei etc. În perioada administrației românești limbile oficiale au fost româna și rusa. În ianuarie 1944 Armata Roșie a reocupat Transnistria În decembrie 1941 autoritățile române au efectuat un recensământ general al populației ale cărui rezultate nu au fost însă publicate. Există însă o evaluare globală care prezintă următoarea structură etnică.
Transnistria în Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303864_a_305193]
-
la luptele din Galiția în funcția de comandant al Brigăzii a 4-a de pușcași. În 1916 a fost numit la comanda Corpului al VIII-lea și a condus acțiunile armatei imperiale pe frontul din România în timpul ultimei acțiuni importante ruse din război, ofensiva Brusilov. După Revoluția din Februarie, a fost șeful Statului Major al generalilor Mihail Alexseev, Alexei Brusilov și în cele din urmă Lavr Gheorghievici Kornilov. Denikin a sprijinit tentativa de lovitură de stat a comandantului lui din septembrie
Anton Ivanovici Denikin () [Corola-website/Science/304038_a_305367]
-
apariția "oligarhilor" și de uriașa putere cucerită de aceștia. Au existat voci care au numit acest val de îmbogățiți prin fraudă "capitalism nomenklaturist". Încă de la începutul reformelor lui Elțin, "capitaliștii nomenklaturiști" erau deja cei mai puternici jucători pe arena economică rusă. Privatizarea întreprinderilor de stat au oferit șansa celor care adunaseră mari averi imediat după dezmembrarea Uniunii Sovietice să transforme aceste avuții în acțiuni ale întreprinderilor privatizate. Guvernul rus sperase să folosească privatizarea în masă pentru a-și asigura baza politică
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
și mijloacelor de comunicare în masă, au devenit cunoscuți ca "oligarhii ruși". Alți reprezentanți ai acestei noi clase erau Mihail Hodorkovski, Roman Abramovici, Vladimir Potanin, Vladimir Bogdanov, Rem Viahirev, Vagit Alekperov, Victor Cernomîrdin, Victor Vekselberg și Mihail Fridman. Întreaga societate rusă a fost afectată de corupție. Dacă în vârful piramidei îmbogățiților se aflau oligarhii, la bază se aflau traficanții de droguri și liderii crimei organizate - puternica Mafie rusă. O mică clică și-a folosit din plin relațiile create în ultimii ani
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
legăturile cu Republica Populară Chineză prin semnarea Tratatului de bună vecinătate și cooperare mutuală dintre Republica Populară Chineză și Federația Rusă și prin acordul asupra construirii unui oleoduct transsiberian care să asigure aprovizionarea economiei chineze în continuă dezvoltare. Cultura contemporană rusă îșî are rădăcinile în istoria multiseculară ruso-țaristă și în cea a regimului sovietic. Uniunea Sovietică, ea înseși moștenitoare a statului țarist, care deținuse controlul asupra unei mai mari părți a teritoriul eurasiatic timp de mai multe sute de ani, prin intermediul
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
sprijinului statului. Unii au renunțat la cariere, alții au emigrat, iar câțiva s-au adaptat noilor realități. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a fost primit de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Alexei al II-lea. Spre deosebire de perioada comunistă, statul consideră Biserica Ortodoxă Rusă un aliat de nădejde în lupta pentru întărirea moralei publice. Puterea și influența Birericii Ortodoxă Ruse au crescut neîncetat, bisericile și mânăstirile s-au redeschis, de cele mai multe ori prin strădaniile enoriașilor. Au început să-și facă simțită prezența diferite secte
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
bine apărată de bateriile de tun ale portului. Pe de altă parte, flota rusă nu a părăsit portul, rămânând în rada bine apărată, moartea amiralului Stepan Osipovici Makarov de pe 13 aprilie contribuind la luarea acestei decizii. Însă atacurile asupra flotei ruse au asigurat acoperirea necesară debarcării infanteriei japoneze de la Incheon din Coreea. În scurtă vreme, japonezii au ocupat orașul Seul și cea mai mare parte a Coreii. Până la sfârșitul lunii aprilie, armata niponă condusă de Kuroki Itei era gata să forțeze
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
a fost prea mare pentru ca acțiune să fie un succes. O altă tentativă de blocare a portului prin scufundarea de vase în noaptea de 3 - 4 mai a eșuat, de asemenea. În martie, viceamiralul Makarov a preluat comanda Escadrei I Ruse din Pacific, având planuri concrete pentru spargerea blocadei nipone de la Port Arthur și ieșirea cu navele în larg. Din acel moment, fiecare parte a fost angajată în manevre ofensive tactice, minându-și reciproc porturile. Aceasta a fost prima dată când
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
să recucerească inițiativa pe mare prin trimiterea flotei Mării Baltice de sub comanda amiralului Zinovi Petrovici Rojdestvenski pe la Capul Bunei Speranțe către Asia. Pe 21 octombrie 1904, când trecea prin dreptul Regatului Unit, (aliat al Japoniei, dar neutru în acest război), flota rusă aproape că a provocat începerea unui nou război în așa numitul incident Dogger Bank, deschizând focul asupra pescadoarelor britanice, pe care le-au confundat cu vase torpiloare. Durata mare a călătoriei l-a ajutat pe amiralul Togo să fie la
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
deschizând focul asupra pescadoarelor britanice, pe care le-au confundat cu vase torpiloare. Durata mare a călătoriei l-a ajutat pe amiralul Togo să fie la curent cu poziția flotei baltice și să-și plănuiască atacul, astfel încât să intercepteze flota rusă mai înainte ca aceasta să ajungă la Vladivostok. Flotele s-au întâlnit în Strâmtoarea Tsushima și, în timpul bătăliei care a urmat (27 - 28 mai 1905), niponii, inferiori numeric, dar având vase superioare din punctul de vedere al vitezei de deplasare
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
rațiilor de alimente și a crescut salariile muncitorilor. Au fost luate de asemenea măsuri pentru limitarea influenței culturii ruse în țara: limba rusă a încetat să mai fie obiect obligatoriu de studiu în școlile de toate gradele, iar "editura „Cartea Rusă”" a fost închisă. Toate acestea, combinate cu resentimentele legate de ocuparea unor provincii istorice românești de sovietici (Bucovina de Nord, transformată în regiune a RSS Ucrainiană și Basarabia în RSS Moldovenească și regiune a RSS Ucraineană), au condus în mod
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
germană din mulți autori români, între care Panait Istrati ("Kyra Kyralina" și Ciulinii Bărăganului = "Die Disteln des Bărăgan"), Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Marin Sorescu, Urmuz, Gellu Naum și operele de tinerețe ale lui Tristan Tzara, dar și din rusă, opera lui Velimir Clebnikov. În anul 2006 a fost distins cu cel mai prestigios premiu german pentru literatură numit Premiul Georg Büchner, dar Pastior a murit cu două săptămâni înainte de festivitatea de premiere, care a avut loc post mortem, la
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
Iran și alfabetul latin - de asemenea, cu unele semne diacritice specifice - în Turcia, Siria, Liban. De asemenea, până nu demult, s-a folosit și alfabetul chirilic (cu unele semne preluate din alfabetul latin pentru notarea sunetelor kurde fără corespondent în rusă) în Armenia, Azerbaidjan și Georgia, însă a fost înlocuit cu cel latin. Câteva cuvinte în limaba kurdă(scriu cum se pronunță): az stă hazdekîm = te iubesc az= eu te= tu te ceaoaie= ce faci? az bășim= bine nave te ce
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
(1979) (rusă: Сталкер "Stalker") - film de Andrei Tarkovski. Într-un viitor nedefinit, în urma vizitei pe Pământ a unei civilizații extraterestre, spațiul din jurul impactului navei intergalactice prezintă proprietăți biofizice stranii și primejdioase; ca atare și, mai ales, datorită zvonului că în perimetru ar
Călăuza () [Corola-website/Science/304152_a_305481]
-
a angajat în mai multe acțiuni de apărare a victimelor războaielor din Cecenia. Vizitează spitale și campusuri de refugiați, intervievând militari ruși și civili ceceni. În articolele sale, aduce critici violente și bine documentate abuzurilor comise de forțele de intervenție ruse asupra populației civile și critică tăcerea ultimilor doi prim-miniștri ceceni, Ahmad Kadîrov și fiul său Ramzan, amândoi susținuți de Moscova. În septembrie 2004, în timp ce zbura spre Beslan pentru criza ostaticilor, își pierde pe neașteptate cunoștința. Avionul se întoarce imediat
Anna Politkovskaia () [Corola-website/Science/304164_a_305493]
-
II-a. În acei ani, după datele de arhivă, gospodăria mănăstirii era constituită din: 768 oi, 40 berbeci, 20 berbecuți, 242 mieluți mici, 22 boi, 39 vaci, 6 cai, 33 țapi. În anul 1819 este ales un stareț de origine rusă - Egumenul Sinisie. Sub conducerea sa Mănăstirea Hâncu devine prima așezare monahală din Basarabia unde s-a introdus oficial viața de obște. Mai apoi, în 1821 Mitropolitul Gavriil îl numește pe arhimandritul Sinisie supraveghetor asupra mănăstirilor și schiturilor, cu sarcina să
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
mănăstirile „viața de obște”. Ulterior el devine eclisiarhul Mitropoliei din Chișinău. În anul 1821 stareț al mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul Arsenie. Ieromonahul Arsenie, moldovean de origine, născut într-o familie de preot, a absolvit seminarul din Cernăuți cunoscînd limbile rusă, germană, română și poloneză. Pe parcursul stăreției acesta ocupă funția de protopop al mănăstirilor din Basarabia. Din 1827 pînă 1830 stareț al mănăstirii Hâncu este numit Egumenul Silvestru. El a fost rus de origine, dar se spune că, știa bine și
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]