3,750 matches
-
gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scăparea mea și izbăvitorul meu” - zice un psalm al acestei țări binecuvântate. Să ne încredem Lui! Povestitorul: Care credeți că este cadoul lui Isus pentru noi? O monedă din aur de suflet ! Cu nestemata iubirii, cu rubinul de jertfă, cu safirul speranței și cu mărgăritarele lacrimilor ! Colindătorii se aud din ce în ce mai aproape. In aer rămâne mireasmă de brad, mireasmă de sfântă lumină. Intr-o iesle, un Prunc drăgălaș surâde păstorilor, surâde soborului de îngerași, surâde Măicuței Lui Sfinte ! Bine ai venit, Doamne
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
inelul de logodnă pe care i-l cumpărase din Boston. Mai tot timpul liber ce-l avusese la dispoziție în America, umblase după un asemenea inel pe la diferite magazine de bijuterii. Era un inel de aur cu o piatră de safir natural, albastră ca ochii Ceciliei (de aceea îl și cumpărase) încadrată de jur împrejur cu bobițe fine de diamant într-o lucrătură de filigran, cunoscându-i gesturile. Îl costase o groază de dolari, dar s-a bucurat că i-l
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
drag! — Precum Eminescu Veronicăi Micle? -și mai mult fiindcă... N-o mai lasă să continue pecetluindu-i gura cu un sărut îndelungat după care îi recită versuri, adaptându-le la situația lor: ”Frumoasa mea cu ochi albaștri/ Ca două mistice safire!” Se întrec în a recita versuri din Eminescu, Topârceanu, Nichita Stănescu, Ion Minulescu. 235 —“Îmi învățam cuvintele să iubească,/ Le arătam inima mea,/ Și nu mă lăsam până când silabele lor/ Nu începeau să bată (...)”, recită Cecilia grozăvindu se. —Din “Ars
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plăcut impresionat văzând-o atât de frumoasă. S-a limitat doar să-i sărute mâna, restul alintărilor rezervându-le după cununia religioasă. Nu s-a stăpânit însă să-i spună: — Ești fermecătoare, frumoasa mea cu ochi albaștri ca două mistice safire. Și tu ești atât de distins, romanticul meu chirurg. În sunetele muzicii au fost serviți toți cu prăjituri, cozonac, băuturi, au încins o horă cu multe urale după care s-au îndreptat spre primărie pentru cununia civilă. În fața ofițerului stării
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
reflector, o secvență de film: Un văl format din femei târându-și blănurile. Senzația mătăsii i se așază pe față. În film, armura de bijuterii din aur și platină, avertizându-te cu scânteierile roșii ale rubinelor, galbene precum canarii ale safirelor. Lady Zdreanță spune: — Nu-i o plăcere să ai un geniu drept tată. Sau drept mamă, soț sau soție, întrebați pe oricine. Pe oricine cu bani. Și totuși, spune ea, nu-i nevoie decât de trei doctori... Mulțumită sanatoriului Think
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de conducere încă din timpul studenției și anumite cunoștiințe în ceea ce privește tehnica autovehicolelor, se aplecă asupra motorului mașinii, pentru a-i descoperi defecțiunea. El constată că este gripat. Fața Ramonei se însenină iar frumoșii ei ochi de culoarea safirului, nu se dezlipeau de pe chipul lui Radu, care din cauza timpului rece sau a emoției, căpătase o culoare plăcută. Acum i se părea mult mai frumos, față de atunci când ea îl văzuse pentru întâia oară într-o situație nefericită. Radu observă cum
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
adevăratul poem, așa cum cere adevărata durere. Te voi bate peste gură cu ierburi de mandragoră, te voi cerceta printr-o lungă tăietură de sărbătoare și-ți voi semăna-n măruntaie toată vrăjitoria și toată tehnica Încuibată-n aur și safire, te voi Învăța tehnica poemului adevărat pe care numai noi poetele bătrîne o cunoaștem pe de rost." Și-n patul de brocart bătrîna poetesă mi-a străpuns, cu gheara sa lungă, roza inimii, urinînd, mai apoi, Îndelung ca o iapă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Clara. Ți-ai cîștigat respectul lui. Oricine ar zice-o, am suspinat eu. Am observat cum Clara, atunci cînd zîmbea, Își Înclina capul Într-o parte și cum degetele ei se jucau cu un inel care părea o ghirlandă de safire. — CÎți ani ai? a Întrebat ea. — Aproape unsprezece, am răspuns. Dar dumneavoastră? Clara a rîs dinaintea insolentei mele inocențe. — Aproape de două ori pe atît, Însă nu-i totuși cazul să-mi spui dumneavoastră. — Păreți mai tînără, am remarcat eu, intuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mătase sau din lînă subțire. Avea o talie de manechin și umbla țeapănă ca un băț, plină de sine și crezîndu-se prințesa propriului său basm. Avea ochii de un albastru verzui, Însă ea insista că erau de culoare „smarald și safir“. Cu toate că petrecuse o grămadă de ani la tereziene, ori poate tocmai din acest motiv, atunci cînd taică-su nu era pe fază, ea bea anason În pahare Înalte, etala ciorapi de mătase Perla Gris și se machia precum vampele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
părăsit... Și-a mea serenadă s-a rătăcit În note grele, și blestemate... Noapte Se-ntind bulevarde-n noapte de vară, Pe arbori, electrică lumină - La gară zvâcnește o mașină Și-n gol, tresar signale de gară. Pe cer de safir, comori de avari... Tăcerea în gol vibrează cu zvon, - Orașul, cu-ncetul, pare-un salon, - Acuma, în somn, tresar fete mari. Strigoii Cu roșii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu Și câinii prin lanuri în noapte
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
însoțește, la fiecare înapoiere, pe Cristina, până în pragul vilei acesteia, cu portiță care se închide, scârțâind, în tonuri pițigăiate, ca al unor glasuri de bătrâne clevetitoare. După ce, încă o dată și încă o dată, îl plesnește cu cele două bile albastre de safir, fata dispare, ca și acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui secol expirat îngălbenesc tot mai tare, privind-o printre aburii mâncării și prin pulberea zidurilor, care se prăbușesc în orele de program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o noapte frenetică de iubire: își zise că e dispus să se istovească împreună cu ea, deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi rotunzi, ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în joacă cu buzele de sfârcurile maronii, morfolind sânii tari, plini și obraznici, depărtându-i violent picioarele desăvârșite, cu piele mătăsoasă... Cu toate că nici unul nu știa de teoretizările înțeleptului Shari Vatsyayana din Benares, alcătuiră un nou ghid amănunțit al practicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul smaraldului, o masă de clădiri de un alb-gri sub soare, ale căror detalii erau deja greu de distins. Păreau ireale. Nava urca pe un plan de aer înclinat. Viteza ei trebuia să fi fost mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Mai mult decât frumoși — absolut încântători. Vânzătoarea atinse cu mare grijă unul din ei cu o unghie perfect îngrijită și spuse: Sunt minunați, nu-i așa? Adriana respiră pentru prima dată după un minut întreg de uimire. — Sunt deosebiți. Cu safire, cum sunt cei pe care i-a purtat Salma Hayek la premiile Oscar, șopti ea. Femeia ridică iute capul și se uită surprinsă la Adriana. — Vai, dar văd că te pricepi la bijuterii, nu-i așa? Nu prea, spuse Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
toate astea — făcu o pauză pentru efect — acum sunt ai tăi. — Ohhhhhhh, făcu Adriana uitând încă o dată de ea și grăbindu-se să și-i pună ca să vadă cum îi stă. Cincisprezece minute mai târziu, având la urechi cerceii cu safire, demni numai de o celebritate, și o sticlă de apă Evian în mână, Adriana sări pe bancheta din spate a limuzinei. Era mulțumită de ea, nu numai pentru noua achiziție, dar și pentru ceea ce reprezenta aceasta: un prieten stabil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Sau, mai bine zis, de la Harry Winston. Amândouă fetele se aplecară să vadă minunații cercei. Sunt superbi, declară Leigh atingându-i cu venerație. Emmy nu putu să nu observe juxtapunerea inelului strălucitor de logodnă al lui Leigh cu cerceii cu safire ai Adrianei. În timp ce prietenele ei păreau înamorate de niște fleacuri, Emmy se întreba dacă măcar își dădeau seama cât de norocoase sunt să aibă în afara acestor bijuterii niște bărbați care le iubesc. Ea ar renunța bucuroasă la toate diamantele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale, din nailon, din pânză de păianjen, oale de noapte, de zi, de cer plumburiu, de strigăte de pescăruș, de guri de pește, de safir, agate, aur, argint granit, gresie și au așteptat. În case, pe străzi în parcuri și, mai ales, la geamuri. Întâi o lamă uriașă de buldozer venită dinspre nord-est a înaintat încet până aproape de intrarea în oraș, pe Calea Galați unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
putea fi perfectă. Și ceva trebuia oricum făcut și cu profesorii și Gardienii din cancelarie. Poate e mai bine că au dispărut. Dimineața parcă era prea bună ca să fie stricată de un asemenea eveniment. Cerul era de un albastru ca safirul, iar soarele nu ardea ca în zilele trecute. Acum era mai liniștit. Era, parcă, și mai mic pe cer. Nu erau prea mulți oameni pe stradă și nici mașini. Exact așa cum vroiam eu! O ultimă dimineață. O dimineață perfectă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un aspect neîngrijit și uitat grădinii. Zi-mi despre teoria timpului, spusei eu admirând culoarea unui trandafir mirositor ce era încă deschis și îmbătându-mă cu izul său. Alături de el erau lalele și crini. Le vedeam culorile. Trandafirul imita un safir închis la culoare, lalelele erau de un galben aprins, iar crinii îmbinau magnific albul pur cu un verde crud. Mă obișnuisem cu întunericul, credeam eu. De undeva, de departe, se auzea un tren, iar cea mai apropiată cale ferată era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că Timpul are sclipiri albe. Mii de fluvii se scurgeau de pe stânci imaginare și se prăbușeau în acest ocean de pretutindeni. În jurul lor, domnea întunericul, dar până și el își permitea să împrumute din când în când unele sclipiri de safir. Era un sunet în toată această dimensiune care îți mângâia auzul și îți înălța sufletul, făcându-te să stai acolo și să mai asculți. Și priveliștea era grozavă! Se deosebea de orice aș fi putut vedea pe acest pământ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu fruntea Înaltă, părul mare și coafat artistic, cele care confereau deopotrivă puritate, prestanță, delicatețe și senzualitate, iar gura sa neasemuită și greu de descris era piatra nestemată a acelei coroane de invidiat. Purta inele cu pietre prețioase, rubin și safire, ce exprimau echilibru și noblețe și nicidecum grandoare și opulență. Sâmbătă, la final de program, Rică primi cheia de la contabilă precum și o schiță cu blocul, scara, apartamentul și indicația verbală de lucru În liniște și cu oarece discreție. La orele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
noapte. Aurora este de preferat crepusculului? Dar oare lăsarea serii nu-și are și ea frumusețea ei ca și dimineața? Oare aceste nuanțe de roșu arămiu și de aurverzui, tonurile de albastru turcoaz ce se topesc Într-un albastru ca safirul, toate acele culori ce ard și se descompun Îm marile incendiu final, norii cu forme ciudate și monstruoase prin care pătrund jerbe de lumină și care seamănă cu prăbușirea gigantică a unui aerian turn Babel nu ne oferă tot atâta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu lacrimi de înger Și-n suflet simt cântecul mării, Eu las la o parte durere și temeri Și trec în regatul uitării. Dar iar răsăritul din plinu-i clondir Îi picură solului viață, Eu iar îmi desfac aripi largi de safir Să simt strălucirea măreață. Ești visul pierdut, închis în emoții, Eu sunt măruntul și trist cerșetor, Ce bate tăcut în lacătul porții De după care te-ascunzi zâmbitor.
ANTOLOGIE by Cherbel Lavinia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/249_a_525]
-
Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul smaraldului, o masă de clădiri de un alb-gri sub soare, ale căror detalii erau deja greu de distins. Păreau ireale. Nava urca pe un plan de aer înclinat. Viteza ei trebuia să fi fost mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]