4,384 matches
-
cerul bărăgan Plimbă-se prin iarba-albastră Luna, bucălat cârlan." (Serghei Esenin) Esenin, care-și încropise un prepeleac acolo "sus pe cerul bărăgan", văzându-mă atât de singur, trist și abandonat, a coborât un moment lângă mine, pe băncuța unde stăteam. Salut, Titi! Ce faci? Ascult greierii, Serioja. Te-ai lovit rău, așa-i? Da, cam rău... Ți-a căzut vreun dinte? Deocamdată nu, dar se clatină... Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În câteva zile te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Du-te, Mircea, și vezi cine este. După o așteptare de câteva momente, ușa s-a deschis și o doamnă de o uimitoare alură a pășit pragul încăperii noastre. Vă spun bună ziua la toți și bine v-am găsit! La salutul doamnei am zvâcnit în picioare ca la comanda șefului Marelui Stat Major, de parc-am fi fost prevăzuți din naștere cu arcuri pneumatice la membrele inferioare, răspunzând automat într-o perfectă și halucinantă omofonie: Sărut mâinile, doamnă!... După care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și transpirat, m-am oprit în fața pridvorului casei unde, stând comod pe un fotoliu, bătrâna moașă asculta într-o acaparatoare transă teologicală, ecteniile transcendentale din cadrul sfintei slujbe duminicale de Florii. Dată fiind situația excepțională, am sărit peste formula obligatorie a salutului, gest minim de politețe caracterizând conduita unui om civilizat, intrând direct în subiect. Doamna moașă, vă roagă mama să veniți repede că fată Miți! Doamna moașă, întreruptă brusc din starea de acalmie hipnotico-purificatoare, plutind pe valurile adormitoare ale muzicii ecleziastice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
negre și ciorapi negri, îl trăgeam după noi pe bietul tata, să ne înso țească la o plimbare pe strada mare. De fiecare dată ne intersectam, exact în aceleași locuri, cu băieții de la Liceul Roman Vodă, și schimbam priviri, zâmbete, saluturi și chiar bilețele. R.P. Ce parodii ar fi scos Topîrceanu dintr-un asemenea material... A.R. Fără îndoială. Iar marea distracție mare era iarmarocul din luna august. Pe un teren viran din afara orașului, se instala un bâlci itinerant. Circul cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
operă, a fost și este deschizătoare de drumuri și pentru munca noastră, a celor din învățământ și cercetare.“ („Este o cinste pentru noi să înfăptuim asemenea generoase idei“, Scînteia, 26 ianuarie 1982) RĂU Aurel „Cuvântările, interviurile, declarațiile, toasturile, mesajele de salut, textele rostite devin treptat cărți, obiect de lectură sau studiu, de referință. În cărțile tovarășului Ceaușescu sunt aprecieri nu puține la adresa artei și literaturii, nu puține accentuând pe cerințe care întotdeauna au condiționat principalele opere: viața, munca și frământările omului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de scrisori volumul ei Epitaf, cu dedicația „Surorii mele dragi“. Cu Mircea Suntimbreanu am avut de curând un episod penibil. Îmi era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa de la redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca și inexistentă pentru el. Într-o zi, când se descărca pâinea, treceam spre coada cozii, iar el era în față, cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cap, trebuia să saluți într-un anumit fel, care mi s-a părut întotdeauna foarte complicat, toate „gradele“ pe care le întâlneai pe stradă. Ceea ce era insuportabil. Și-așa trebuia să-l pun pe cap, dar să le mai și salut pe toate proastele alea... asta întrecea capacitatea mea de umilință. Dacă nu-l aveai pe cap, nu trebuia, că ar fi fost un gest în bătaie de joc (dar s-ar putea să țin eu minte aiureli, că e prea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ha Telejurnal. Ceaușescu și nevasta-sa în vizită, nu mai contează unde. Se taie panglica, se gustă pâinea cu sare, se iau copiii mici în brațe și ni se face semn nouă, publicului din toată țara. Mama din pat întoarce salutul și adaugă de la ea o bezea trimisă cu singura mână pe care o mai putea mișca. Din vârful pernelor, își smulge fesul din cap și mi-l aruncă în față: „Ai văzut că m-a recunoscut?“. În prima perioadă a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Acolo în grădina Imbrii în anul de grație 1599, când covaciul satului s-a simțit onoroat să-i potcovească telegarul, toată iobăgimea valahă, cârțișoreană se va fi adunat să-l aclame pe Măria Sa, iar Voievodul trebuie să fi răspuns regește salutului supușilor săi, numai că, din păcate, în trecerea sa prin Brașov, cu numai câteva zile mai înainte nu ezitase să-și pună sigiliul pe o convenție încheiată cu patricienii sași, în care aceștia incluseseră și următoarea clauză cu care îi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
va prelungi activitatea) dirigenția la o clasă a IX a. 36 de adolescenți, băieți și fete, în majoritate proveniți din mediul rural, l-au întâmpinat în prima lor zi de elevi normaliști ridicându-se în picioare și răspunzându-i la salut într-un cor nesincronizat și pe mai multe tonuri. O privire de ansamblu de câteva secunde asupra clasei nu i-a oferit dirigintelui decât o imagine palidă asupra elevilor săi. Un grup de copii deșirați, constituit aleator, cu chipuri adolescentine
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
e pretutindeni și în orice timp; el e veșnic, senin și alinător; trebuie numai găsit și arătat. Noi îi vom face ramă, oriunde și oricum îl vom găsi. Frumusețea e o lumină și lumina o fericire. Și acum, un prim salut cetitorului necunoscut, care va împărtăși cu noi viața cuprinsă în fiecare pagină. Ierte-ne greșalile, scăpările, îndrăznelile nereușite; Imnul către Apolon spune: "Muzele în cor, răspunzându-și cu frumoasele lor voci, cântă darurile eterne ale zeilor și mizeriile nesfârșite ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Silvestru, care întârziase la vernisaj, și se uita îndeaproape la lucrările mele. Am coborât repede pe scări, urmat de D-l Mașek și de tatăl meu, care era și el prezent acolo, doritor să-l vadă pe marele maestru. După saluturile și prezentările de rigoare am făcut împreună un tur al expoziției și mi-a spus cam la fiecare tablou câte ceva, un mic sfat, o părere, care mi- au prins foarte bine după aceea. Am făcut și o poză cu D
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lumea înconjurătoare sau caută să descifreze lumea cărților este de o puritate și o franchețe excepționale care fac ca pictura să permită omului matur să se-ntoarcă la copilărie mirându- se ca și artistul de ceea ce vede.” Spiru Vergulescu- Pictor „Salut în pictorul Mihai Dascălu, una din personalitățile de excepție ale arte naive românești contemporane și întrevăd o dezvoltare luminoasă a virtuosului și autenticului său talent” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor in Filozofie „... .Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
intri în colonie iar în poartă eram așteptat de sora mea, pe care colegii și prietenii mei, care o luaseră mai repede pe scurtătură, avuseseră grijă să o anunțe de eveniment. Directorul școlii se cunoștea cu sora mea iar după saluturile protocolare am intrat în curte. Poarta s-a închis în urma noastră parcă cu un alt sunet, care m-a făcut să tresar, ba chiar să mă îmi treacă fiori de gheață pe șira spinării În acel moment doream să fiu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
făcute de cei doi profesori instructori privitor la comportamentul nostru de la plecare și până la sosirea acasă a reieșit că m-am comportat destul de bine. Prima zi de școală, ca de obicei, am început-o cu diriginta și după schimbul de salut a urmat întrebarea cu care eram obișnuiți la începutul fiecărui an școlar „cine a fost în tabără să se ridice în picioare”. M-am ridicat și eu în picioare. Toți colegii mei din clasă au rămas surprinși, văzândumă în picioare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de luat vederi. Iar așa ceva Piedone al nostru are din belșug. Camerele îl însoțesc cuminți oriunde sar duce șil filmează din toate pozițiile, ca pe cei din casa Big Brother. De altfel, zilele trecute, îl vedeam invitat în studio, la Salut, Big Brother!, săși dea cu părerea despre acest reality show. Interesantă punere în abis! Scurt istoric. Consilierul Cristian Popescu a început prin a fi un obișnuit al jurnalelor televiziunii Prima (iată, Prima, care astăzi găzduiește Big Brother). Fiecare descindere a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
exact ce spune Cristi Puiu într-un interviu în 2004, și anume că nu avem un Cinema, ci doar niște accidente (vreo cinci la număr), care sunt cu adevărat cineaști și fac uneori filme bune (alte accidente)... A bon entendeur, salut. Scenariu Din 1990, Uniunea Scriitorilor este condusă de Dinu Săraru. Din 1990, Uniunea Artiștilor Plastici este condusă de Sabin Bălașa. Din 1990, Uniunea Arhitecților este condusă de Anca Petrescu. Vi se pare scandalos ? Vi se pare absurd ? De ce ? Din 1990
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
s-a ales din oțelul nobil, ajuns fier vechi, și cât aur a mai rămas în sufletele celor care am supraviețuit, autorul ne dă speranțe că vom afla și din viitorul său roman, CRISTINA, sau morile de vânt ale vremurilor. Salut, așadar, reeditarea la Iași a romanului de succes Ziua magnoliilor viscolite cu sentimentul unui veritabil remember ce ne pune în gardă față de orice exces care ne-ar putea trimite înapoi în teritoriile umilinței, într-un alt timp și într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
intru în birou, fluierînd Sanie cu zurgălăi, așa cum făceam ori de cîte ori eram obosit și mă întorceam să stau un timp pe un colț de birou ori pe vreun scaun liber. Intru, arunc în sus casca în semn de salut, o las să cadă pe un dulap, îmi dezbrac bluza de salopetă, îmi scot cravata, îmi ridic mînecile cămășii și încep să mă spăl. Ascultă, Mihai, îmi spune Cezara, care știa că mă preocupă literatura, tu ai vreo piesă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cafea și mă așezam la masa de scris. Dacă-mi dădeam seama că nu am chef de scris, citeam ori mă duceam la vreun film. Șapte ani, zi de zi. Plus duminicile în întregime. Acum însă, de cînd cu Livia... Salut, Mihăiță, salut! îmi strigă, din dreapta, inginerul Petre Graur, soțul Cezarei. E cu cîțiva ani mai mare ca mine, dar între noi s-a stabilit o prietenie fără pretenții de chefuri în comun, o prietenie ca între doi colegi de serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă așezam la masa de scris. Dacă-mi dădeam seama că nu am chef de scris, citeam ori mă duceam la vreun film. Șapte ani, zi de zi. Plus duminicile în întregime. Acum însă, de cînd cu Livia... Salut, Mihăiță, salut! îmi strigă, din dreapta, inginerul Petre Graur, soțul Cezarei. E cu cîțiva ani mai mare ca mine, dar între noi s-a stabilit o prietenie fără pretenții de chefuri în comun, o prietenie ca între doi colegi de serviciu, care-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar între noi s-a stabilit o prietenie fără pretenții de chefuri în comun, o prietenie ca între doi colegi de serviciu, care-și spun necazurile cînd se întîlnesc, ori se salută cu sinceritate cînd trec unul pe lîngă altul. Salut, Petrică! Îți duci flăcăul la cămin? Da. Ne vedem în stație, spune Petre, grăbind pasul, prinzînd mai bine în brațe băiețelul, care se ține cu amîndouă mîinile de după gîtul lui. Din sens invers, la fel ca în fiecare dimineață, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dimineață, de parcă ne-am da întîlnire în acest loc, trece pe lîngă mine o femeie scundă, genul acela plăcut de minionă, pe care o cunosc (nu știu de unde!) și care mă cunoaște bine, semn că-mi răspunde cu bunăvoință la salut. O salut și acum, grăbindu-mă să traversez cît mai e semaforul pe verde. Ajuns pe trotuar, mă opresc și întorc privirea. Un fior de neliniște, parcă de bucurie, a pus stăpînire pe mine de pe cînd treceam strada. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ne-am da întîlnire în acest loc, trece pe lîngă mine o femeie scundă, genul acela plăcut de minionă, pe care o cunosc (nu știu de unde!) și care mă cunoaște bine, semn că-mi răspunde cu bunăvoință la salut. O salut și acum, grăbindu-mă să traversez cît mai e semaforul pe verde. Ajuns pe trotuar, mă opresc și întorc privirea. Un fior de neliniște, parcă de bucurie, a pus stăpînire pe mine de pe cînd treceam strada. Dintr-o mașină, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și întorc privirea. Un fior de neliniște, parcă de bucurie, a pus stăpînire pe mine de pe cînd treceam strada. Dintr-o mașină, un Fiat 1300, mă urmăreau doi ochi mari, albaștri. Cred că din instinct am schițat un zîmbet de salut și am observat că mi s-a răspuns tot printr-un gest, făcut cu degetele mîinii drepte, lipite pe parbriz. Am mai salutat de multe ori ochii ăștia, văzuți tot prin parbriz, i-am salutat tot printr-un gest pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]