3,958 matches
-
pe seul cel de oaie Când îl pui vara-n tigae Și-i dai foc cu flăcăraie. 193 Cine mă scoase din sat N-aibă loc de alinat, Nice lemn uscat de cruce, Nici la groapă Cine-l duce, Nici scânduri de coperșeu, Nici să-l ierte Dumnezeu - Nu m-a scos când am fost mic Ci m-a scos cîndu-s voinic, Nu m-a scos când sugeam țâță Ci mă scoți când am drăguță. 194 Cine mă prinse cătană La
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să faci mai mult decât doar să exiști. * „Era în 1873. (...) Nu mai văzusem în viața mea așa ceva. (...) Un normand de mare, rege al luptei, vechi danez venit pe căile lebedelor, care n-a dormit nicicând sub un acoperiș de scânduri, nici n-a golit în casă de om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii nebuloși ai Nordului și păstrându-și până și în toiul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu reușise să reziste farmecelor mele. Îți mulțumesc, David, i-am zis. Îți mulțumesc că ai crezut în mine și că ai înțeles ce soție bună ți-am fost... Ceva mai târziu în aceeași zi, a acoperit geamurile camerei cu scânduri. Ce sens mai are o închisoare, dacă deținutul se poate furișa pe fereastră, nu? Apoi, cu multă amabilitate, iubitul meu soț a adus sus toate lucrurile pe care le depozitaserăm în pivniță după Edictele de Duminică ale reverendului Bob. Televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plăcută și destul de plină de străini, dar fără casele vechi din amintirile mele. În afară de clădirea impună toare a vechii Comisii a Dunării, celelalte fuseseră dărîmate sau așteptau în tăcere să-și dea obștescul sfîrșit. Doar două case vechi, îmbrăcate în scîndurile cenușii de lemn, fuseseră refăcute cu un perfect gust într-o pensiune modernă, ce păstra însă aerul atît de particular al acestui orășel la capăt de lume. Nici localnicii, nici edilii - dar mai ales „antreprenorii” - nu par a-și dori
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Iar folclorul este expresia populară a unei societăți, nu-i așa ? înainte de a merge mai departe, haideți să mai aruncăm însă o privire asupra altor pro ducții de folclor recent, ca de pildă : Pădure de cetină Te-aș face o scîndură Să te vînd lunea la tîrg și bani peste bani să strîng Bine-i să fii pădurar, Că mai tai cîte-un stejar, Să dai la șeful de post, Ca să-ți faci în viață rost ! Domnul Paraschivescu, căruia nu avea cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
insuportabil miros de vopsea, înecăcios și scârbos, dar a ars bine. Am făcut un foc bunicel și aerul s-a dezghețat puțin, iar fumul a năvălit afară prin spărtura ferestrei. Am adunat zdrențele de pe jos și le-am pus pe scândura priciului, apoi, în paltonul primit de la Petre și în pătura primită de la Epiharia, m-am culcat. Am lăsat candela să ardă. În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai lungă zi a vieții mele. N-am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dan Crețu, așa că fugi de jur-împrejurul gheții, ca să-l întâlnească. Până să ajungă la el, Petre o luase la picior. Îl urmări, fiindcă tot n-avea ceva mai bun de făcut. Petre își luă sania, iar Nicu se așeză comod pe scândura din spate, sprijinindu-se cu spinarea de marginea ei. Era un loc știut de toți băieții. Unii își legau acolo săniuțele și se lăsau trași. Sania lui Petre opri în Grădina Filaret. Vizitiul coborî de pe capră și porni spre pomii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
repetat cu pietre-n gură, cu îndârjire, în fața oglinzii de acasă și s-a corectat în toate privințele. Multe minuni se petrec și-n teatru, dar mai ales în medicină, dacă e voință. S-a suit a doua oară pe scândură și-a spus Lacul lui Lamartine așa de frumos, că nimeni n-a mai râs. Într-o zi, în clasă, s-a citit o piesă care l-a mișcat mai mult decât toate, așa că Grigoraș l-a întrebat pe profesor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
imbecilă poate compromite și cea mai teribilă ideologie. Ne conduc prea mulți politicieni cu platfus la cap. Tiranii cred că și Steaua Polară se orientează după indicațiile lor. În politică, e greu să știi cum se bate cuiul, fără să crape scândura. Nici o epocă nu a reușit să-i separe ca lumea pe proroci de demagogi. La întâlnirea cu demagogia, cei mai punctuali sunt politicienii. Numai o parte dintre oamenii politici nu sunt în stare de nimic. Restul sunt în stare de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lumea așa cum este și de a o trata cu detașare umoristică. I. Manea De V. Ghica va fi întotdeauna nevoie în naufragiul acesta de viață în care doar umorul și iubirea pot sufla uneori în pânza înălțată pe pluta de scânduri pe care i-o dăruim simbolic. A.G. Secară -“Aforismele lui Vasile Ghica sunt de o incontestabilă vervă.” Șerban Cioculescu Vasile Ghica, autor de aforisme demne de La Bruyere sau de un La Rochefoucould români, la fel de satirice și de adevărate ca ale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a lungul drumului, blocând circulația. Totuși, furia naturii nu a durat mai mult de cinci-șase minute. Șuieratul dubios, treptat, s-a diminuat. Vântul a început să slăbească din intensitate până s-a potolit de tot, lăsând în urmă copacii căzuți, scândurile putrede, rupte din gardurile improvizate ale sărmanilor și aruncate care încotro. În schimb, se pornise ploaia ce se întețea de la o clipă la alta. Pocniturile de pe acoperișul vagonului deveneau din ce în ce mai puternice și mai dese. Contrar tuturor dorințelor călătorilor, ploaia s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urlând din ce în ce mai tare, din ce în ce mai amenințător. Nu izbutiseră chiar de la prima încercare. Încă puțin și vor urca și ei, vor fi din nou pe urmele lor. În fața lor, o punte suspendată ca la Nistorești (Prahova) ce scurtează drumul spre Breaza, cu scânduri rupte și putrede. Multe scânduri lipseau. Nu aveau unde pune piciorul. Dacă pășeau, cădeau în gol. Surioara își pierduse sandalele și călca desculță pe cuiele ruginite de care nu se putea feri. Nu aveau de ce să se sprijine. Puntea se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Nu izbutiseră chiar de la prima încercare. Încă puțin și vor urca și ei, vor fi din nou pe urmele lor. În fața lor, o punte suspendată ca la Nistorești (Prahova) ce scurtează drumul spre Breaza, cu scânduri rupte și putrede. Multe scânduri lipseau. Nu aveau unde pune piciorul. Dacă pășeau, cădeau în gol. Surioara își pierduse sandalele și călca desculță pe cuiele ruginite de care nu se putea feri. Nu aveau de ce să se sprijine. Puntea se balansa, gata-gata a se nărui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
scurt răgaz interbelic de relativă pace, cu o curte spațioasă la stânga, în partea opusă un lot școlar suficient de mare, iar în față o încântătoare grădină cu flori diferite, printre care și trandafiri altoiți, toate împrejmuite cu gard nou din scânduri de brad fasonat și vopsit proaspăt în verde închis, ce contrastau în mod vizibil cu situația de vizavi. Se observa de la bun început că școala era condusă de oameni pricepuți și harnici. Chiar în poarta școlii, aștepta solemn, ca un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu ce o mesteca sau când suferințele devin de nesuportat, pentru a se reîncarna, sunt aduși la poalele lui, la o distanță rezonabilă, pe brațe sau în sicrie descoperite, confecționate din piei de animale, în ultima vreme chiar și din scânduri, și lăsați în grija spiritelor ce stăpânesc peste tot: în aer, în vânt, pe pământ, pe întinderile de zăpadă și în apa mării. Toate spiritele însă se întâlnesc pentru sfat și odihnă deasupra muntelui de gheață ce se confundă cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puțin o duzină de perechi, deasupra căruia atârna un balcon cu grilaj din fier forjat ce da într-un fel de mansardă asemănătoare cu un pod de grajd părăsit, deoarece ușa și ferestrele semi ovale, bătute în cuie, acoperite cu scânduri de brad putrezite de vreme ce dovedeau că în ultimele decenii nimeni nu s-a mai atins de ele, adăpostea tot felul de stafii și personaje mistice, născocite de fantezia creatoare a copiilor și bătrânilor din cartier. O vilă aproape nouă, construită
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de ce... poate, de dragul lui. Fericirea ei cea mai mare, însă, era să călărească pe Sultan, un murg jumătate arab, de o inteligență și frumusețe rare. Tot pe atunci, bunicul începu s-o învețe să scrijelească buchiile, pe o bucată de scândură, cu un tăciune din sobă. Prietenia lor ajunsese atât de mare, încât bunicul își pierdea capul de dragul fetei. Nu mai cunoștea altă bucurie pe lume, decât să-i facă toate voile. Bătrânul Toma, în dorul babei lui, Lina și a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se spunea, era așezată pe malul râpei, în marginea de miază-noapte a satului. Crâșma, cu ferești zăbrelite, cu păreți afumați și tavan boltit, veche ca biserica... nu se știa cine și când a ridicat-o... Deasupra tejghelei lungi, din scândura de fag, și mâncată de vreme, atârnau șiraguri de covrigi uscați, sărați și pastramă de oaie usturoiată; un butoiaș de lemn cu măsline, altul cu scrumbii afumate... iar în rafturi acadele și tot felul de bomboneturi... Avea de vânzare Smil
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
n coarni“, ori „Radu mami‟ Radule“... S-au răcorit, au tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ferestre înalte și largi, greu de încălzit iarna și răcoroase vara, parchetate și lustruite la patru ace, puteau fi încă de la început, de când fusese casă naționalizată, foarte simplu fragmentate prin paravane frumos concepute din placaj în cel mai rău caz, scândura fiind atunci prea scumpă și placajul la modă, în mai multe încăperi. Acest lucru se întâmplase totuși, în adevăr, după câțiva ani petrecuți de ei așa, fără bucătărie, fără baie și fără cămară, într o zi când, într-un moment
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la ușa ce dădea în tunel, îi veni în minte că Valy îi arătase o firidă în zid, umplută numai pe jumătate cu cărămizi umede, suprapuse una peste alta, nezidite și cealaltă jumătate mascată la repezeală cu un panou de scânduri putrede. Fără să-l întrebe, Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o zi pătrunsese acolo în tunelul care, zice-se ar conduce spre cimitirul subteran și se izbise de o movilă de pământ, mai mult moloz decât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în timpul somnului, și care devenise de-a dreptul obsedantă. Încercând să deblocheze ușa cu pricina, pe care în sfârșit o depistase, vocea care cerea intermitent apă, devenea tot mai stinsă, parcă invers proporțională cu înaintarea lui spre acea pivniță. Rupând scândurile mâncate de carii, care formau de fapt, cel mult un simulacru de ușă, Gerard se lovi de un morman de pământ amestecat cu moloz greu mirositor. În beznă nu putea distinge nimica. Totuși, după ce se familiarizase cu întunericul, în direcția
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mine atunci când Ucu, de la etajul al doilea, obosit, n-a mai venit pe picioarele sale vioaie acasă, ci într-un coșciug prima-lux, de-l lăudau toate ninetistele, mai puțin Nineta, pentru că, uite, domnule, s-a-nvârtit, nu s-a întors între patru scânduri de brad putred, ca alții, asta înseamnă că a fost oarece erou, că el avea de mic, în sânge, pornirea asta către fapte mărețe, îți era drag să te uiți pe furiș la el, simțeai că dacă ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l pe șofer să descarce lăzile astea. Aveți grijă de sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]