7,856 matches
-
plăcere, și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați; 30. căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. 31. Omul tare va fi ca un cîlț, și lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde împreună, și nimeni nu-i va stinge. $2 1. Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului. 2. Se va întîmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Central Bolșevic a lui Lenin din 306 membri, 295 erau evrei deci cu alte cuvinte ei aduseseră comunismul în lume, ceilalți 11 inclusiv Lenin, nu erau decât de „umplutură”. De unde aveam eu să știu că renumitul ziarist Silviu Brucan de la Scânteia care cerea cu mânie proletară pedepsirea exemplară a chiaburilor, iar tatăl meu era dus la fiecare șase luni la închisoare, pentru sabotaj, cică, era un jidan ajuns în postul acela cu ajutor sovietic. A trebuit să treacă multă pe Dunăre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
19 ani. Între 1940 și 1944 activează în organizația de tineret a partidului, apoi devine membru al PCR, și participă la acțiuni ilegale. În 1943 primește sarcina de partid de a se ocupa de presa ilegală în general și de "Scânteia" în principal. În 1943 este arestat, dar este eliberat după două zile. În septembrie 1944 este numit secretar general de redacție la ziarul Scînteia, de la tribuna căruia cere condamnarea la moarte, printre alții, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
1943 primește sarcina de partid de a se ocupa de presa ilegală în general și de "Scânteia" în principal. În 1943 este arestat, dar este eliberat după două zile. În septembrie 1944 este numit secretar general de redacție la ziarul Scînteia, de la tribuna căruia cere condamnarea la moarte, printre alții, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru. Soția sa, evreica Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului. Spuneam că nu am avut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o să facă, săracii de ei? Încep să bage fitile ba ici, ba acolo, fiindcă lumea-i mare, dar parcă-i și mai mare-i grădina lui Dumnezeu, care adăpostește pe cei săraci cu duhul. Și dacă pe undeva prinde o scânteie, suflă apoi în ea până se face pălălaie. Acum, cu penuria asta de puncte „fierbinți” pe glob, ce le-a trăsnit prin cap: să înlocuiască slugile lor pe care-i aveau prin țările din nordul Africii de 20-30 de ani
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aia a anilor ’50, nu scria fiecare critic ceea ce-i trăsnea prin cap așa ca în zilele noastre, ci la modul perfect organizat i se dicta, șo pe acela, șo pe celălalt. Și atunci numai ce vedeai că apare în Scânteia lui Silviu Brucan sau Octavian Paler (doi cameleoni deveniți mari democrați după 1990), câte-un articol semnat de câte un „critic literar” al vremii, articol care înfiera cu nețărmurită indignare proletară, opera literară a câte unui scriitor consacrat, care pe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nețărmurită indignare proletară, opera literară a câte unui scriitor consacrat, care pe undeva prin vreo creație de a lui fluierase în biserica nou construită a așa zisei, clase muncitoare. Și așa, la o comandă din aceasta „specială” a apărut în Scânteia, un articol scris de Sorin A. Toma, care se numea “Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”, articol, care a făcut la timpul respectiv, ca poetul Tudor Arghezi să dispară pentru ani buni din lumea literară a României. Tăticul lui Sorin A
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
când era interzis ca scriitor și vindea cireșe în poarta casei la Mărțișor. Dar a fost mai mult decât prea de tot, să-l scoată dintre scriitorii români publicabili, o căzătură literară ca A. Toma, în urma unui articol scris în Scânteia, articol ce reflecta „părerea opiniei publice”, opinie care doar din întâmplare, ar zice el, purta în josul paginii semnătura fiului său. O fi scris Arghezi și niște cărți „de porunceală”, cum zice cineva, ca să intre în grațiile regimului și ca să-i
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dacă voi reveni, voi jelui de cel mai mic lucru pe care îl voi găsi schimbat. Într-un timp, noaptea, marea era superbă. Am asistat cu adorație la toate prefacerile lunii, care lumina toată apa, și fiecare părticică de val scânteia. Era o feerie, și nu sunt cuvinte pentru a o descrie, nici culori pentru a o picta. Ce contează toate farmecile oferite de o creație omenească, o carte genială, un oraș fantastic, față de minunea ce se desfășoară lângă umilul port
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost decât o închipuire. Nu mai recunosc nimic din propria lor viață trecută și nici nu au ambiția s-o salveze, pentru a avea o scuză. Ca valul fermecat care se apropie de mine, plin de sunete și de scântei, dar curând se destramă, ca să încerce o nouă construcție. Se plînge: "Mai teribil decât orice în dragoste sunt așteptările. Preferam să-ți anunți venirea după un timp mai lung decât să nu vii exact. Mă uitam mereu la ceas sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
când e treaz bine foarte vioi. Când vrea să prindă ghemul de ață pe care eu sau Ioana îl trecem în toate chipurile pe dinaintea botului, face toate săriturile, utilizează toate șireteniile. Și ochii lui minunați, mari, profunzi, bine deschiși, cu scântei în ei! Cu ce curiozitate ne privesc uneori, urmăresc toată ocupația noastră și, dacă mâncăm, cu toate că până acum nu-i dăm decât lapte, parcă cere de pomană. Nu sunt un om fericit, am spus. Din orice întîmplare, din orice lectură
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să încerce. (Analizînd fraza aceasta, îi descopăr mai multe motive: despărțeam pe pluralul ,noi", care mă duruse ascuțit, în timp ce toată conversația mă doare numai molcom, cum, jucîndu-te cu un foc care numai te dogorește, ți-ar sări pe piele o scânteie chiar; în același timp, cred că așa este obiceiul lui; avea insă și scuza căci abia o cunoștea pe Ioana și proceda cu ea cum procedează oricine cu o fată ce nu i se împotrivește prea mult; mai este și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în multele bătălii; cum era obiceiul la un popor de războinici, fiecare din cei veniți la întâlnire își luase cu sine armele și le ținea la îndemână, gata să le folosească pentru a-și apăra părerile. Flacăra năștea puzderii de scântei, aruncând reflexe mișcătoare pe chipurile cu trăsături ca sculptate ale bărbaților și pe pereții din piatră din spatele lor; un ușor miros de fum se simțea peste tot în încăpere, deși deschizătura din tavan asigura un tiraj aproape perfect. Două burdufuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fixa încruntat. Pe chipul său nu se citea nici cel mai mic semn de satisfacție ori de cordialitate. — Oricum, băiatul a scăpat. Era fiul lui, așa-i? Și în car cine era? în ochii vicleni ai burgundului se aprinse o scânteie de îngrijorare. Ridică din umeri și schiță un surâs forțat: — Carul nu era prevăzut; dar oamenii miei vor face tot ce se poate ca să-l oprească și să-l verifice. Cât despre băiat, mi se pare că era rănit, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oferea ochilor. Aripa edificiului rezervată servilor era toată un rug: așa cum o anunțase Clemantius, acoperișul, cel puțin latura lui cea mai apropiată, se prăbușise în interiorul zidurilor înconjurătoare, iar bârne incandescente se legănau și cădeau într-o masă de praf și scântei; și din pars dominica se ridicau flăcări înalte și vălătuci de fum. Aripa în care se găsea loggia de la care, doar puțin mai devreme privise, împreună cu oaspeții săi, incendiul din sat, se prăbuși cu un tunet chiar sub ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
binele meu și al tău. - Dar, uite că... începu Craig. Lăsă propoziția în aer. Căci putea fi așa. Se așeză țeapăn, privind la Anrella, fascinat de explicație. Lămurea lucrurile, până la un punct. Mintea lui trebuie să fi fost împrăștiată ca scânteile sărite dintr-o bucată de metal. Avusese atunci nevoie să fie remodelată într-un întreg coerent. Pentru un moment, Craig a avut o imagine a ceea ce trebuie să fi fost mintea lui; ceva amorf, șovăielnic, o lume cu imagini neclare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
tău dragă Mingoti, Îl poftesc să-mi efectueze câte percheziții dorește. Nu am nimic de ascuns, deci nu are de ce să-mi fie teamă...!” Evident, surprins de refuzul categoric,Mingoti afișă o mutră Înfricoșetoare În timp ce din ochii săi congestionați scăpărau scântei de ură, de dezamăgire.Făcu un efort să pară cât mai relaxat, bolborosind. „În ce mă privește, am conștiința Împăcată. Pentru binele care mi la-i făcut, am Încercat să-ți dovedesc prietenia... Te avertizez Însă la modul cel mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îi venea să doarmă. Venise vremea să se trezească. Se ridică În capul oaselor și băgă În priză ochiul electric. Apa fusese pregătită la culcare. Îi plăcea să privească schimbările sârmelor ca cenușa. Se trezeau la viață furios aruncând mici scântei și se afundau În rigiditate roșie sub sticla recipientului Pyrex. Mai adânc. Pălind. Avea un singur ochi bun. Stângul distingea doar lumina și umbra. Însă ochiul bun strălucea Întunecat, iscodind atent printre firele de sprânceană ce atârnau peste el, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
totuși, ceea ce sună a cunoaștere. E o mare mângâiere și face banii. Spui „sunt maniac“. Sau spui „sunt reactiv-depresiv“. Spui despre o problemă socială „E colonialism“. Apoi și cel mai tânt creier are parte de focuri de artificii interne, iar scânteile te scot din minți. E divin. Crezi că ești un om nou. Ei, calea spre avere și putere este să te prinzi de asta. Când Îți faci o antrepriză nouă, redescrii fenomenele și creezi un sentiment că mergem Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
omorât niciodată după artificii. Toată acea strălucire căzătoare, mirosul trist de fum, finalul care nu e niciodată așa magnific cum ar trebui. Și apoi mai e și tendința deprimant figurativă a artificiilor moderne. Să stai în frig ca să vezi cum scânteile colorate iau pentru o secundă forma unei fețe zâmbitoare sau a unui scris de bețiv care zice „Vacanță plăcută“ mi se pare, cu toată obiectivitatea, o formă foarte joasă de distracție. Și totuși a putea să te bucuri de artificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au izbucnit ca să le urmeze. La naiba ! a exclamat Charlie. Apoi băiatul s-a întors și-a rupt-o la fugă. Danny n-ar fi putut să se miște nici dac-ar fi vrut. Jinn-ul îl țintuise ca vrăjit, în timp ce scântei roșii săreau dintr-un tufiș către un pin galben înalt de șaizeci de metri. Flăcările urcau pe trunchiul uscat și se împleteau în coroana copacului. Dacă vântul își schimba direcția, așa cum se întâmpla deseori după-amiaza, atunci toată valea avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alt poem frumos despre Dumnezeu Poezia nu mă apără de moarte De răni nu mă vindecă O semăn în viața mea Crezând Că Dumnezeu va veni Pe furiș Ca ursul la zmeură Iar eu, pe furiș Îi voi săruta o scânteie. El e prisma Ce-mi descompune sufletul Într-o infinitate de culori Peste tot numai cioburi Din El Fac un pas, gata rana. Poem care irită Ce-mi place Doamne Mirosul tău de condiment Pus în lacrima celui Ce se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vânt valurile s-au ridicat sub ele furtună de nisip cu vis la țărm pe vărfuri două aripi un trup pasărea albă cu plete departe... e noapte în piatră împart tăcerii lumina poet blând cum crești veșnicia de orbul ascunde scânteia din gând? o herghelie de visuri sufletul leagă bogăția unor săraci Doamne cât mi-ar fi plăcut să mă trezesc stea pe malul mării să-ți arăt lumina și altfel îndoită într-un nisip neștiut de tine doar aflat din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt. Să plece iarna, e prea grea povara, În pieptul meu simt inima, tumult, Aștept de multă vreme primăvara, Ca pe-o iubire nouă s-o ascult. Cenușă de scânteie răscolită Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă, -ngândurată, Să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
suflu cald în degetele fine Și dezmierdată să te-atingi de mine O dată, înc-o dată, și-nc-o dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]