6,135 matches
-
greu s-au putut aduna soldați pentru înlocuirea legiunilor nimicite. Din această împrejurare datează o întâmplare pe care o relatează Suetonius: un cavaler roman a tăiat degetele fiilor săi, numai să nu facă serviciul militar. S-a recurs la recrutarea sclavilor, și numai în urma unor eforturi extraordinare, sau putut trimite soldați care să completeze legiunile de pe Rin. Răscoalele din anii 6-9 d. Hr. au fost expresia crizei interne și externe. Dar Imperiul Romna era atât de puternic încât era în stare
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
această întâlnire anunță că armistițiul temporar păstrat pe timpul lui Augustus se apropia de sfârșit. Cauza întârzierii era că vedea din toate părțile primejdii amenințătoare încât el spunea deseori că ține lupul de urechi. Avea dreptate. După moartea tânărului Agrippa, un sclav pe nume Clemens, a încercat să-și răzbune stăpânul. Lucius Scribonius Libo, un bărbat din nobilime uneltea mișcări populare. Astfel o răscoală a izbucnit în Illyricum, alta în Germania. Tiberius avea o fire închisă. Nu lăsa să se vadă nimic
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
Augustus”, dar nu se supără când cineva i se adresa astfel. Îi plăcea să se intituleze ”Caesar”, câteodată ”Germanicus”, în cinstea faptelor de arme ale lui Germanicus. ”Princeps Senatus”, în sensul vechi al cuvântului. Foarte adesea reprta: ”sunt stăpân de sclavi, imperator al soldaților, dar princeps al celorlalți cetățeni”. Își exprima de asemeni dorința, de câte ori se ivea prilejul, să trăiască și să domnească atâta timp căt va fi în stare să fie de folos obștei. Pe senatorii sărăciți, care din această
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
vizibilă. Mulți senatori au început să-l copleșească cu supunerea dar iarăși nu-i intra în grații. Tiberius obișnuia de multe ori să spună în grecește, ca pentru sine pe când părăsea Senatul: ” cât de pregătiți sunt oamenii aceștia să fie sclavi!” În anul 21, Drusus a primit puterea tribuniciară, fapt care-l desemna în mod explicit ca succesor al lui Tiberius. Drususera foarte gelos pe Seianus și de multe ori îl critica pe acesta în fața lui Tiberius, mai mult îl suspecta
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
ale cultelor și religiilor orientale, ale filosofiei elene, și ale utopiilor sociale elenistice. Proclamând programatice egalitatea și fraternitatea, speranța de mântuire într-o nouă viață după moarte, creștinismul este îmbrățișat la început de către păturile sociale cele mai dezmoștenite ale Imperiului, sclavi, liberți, sărăcimea urbană, mai puțin cea rurală. În anul 31, atât de mare devenise înfumurarea lui Seianus și atât de puternic prin autoritatea ce o deținea, încât el părea împăratul iar Tiberius doar guvernatorul unei insule, deoarece Tiberius stătea numai
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
supusă canoanelor de drept sau de fapt, doar de trei centre mari ale lumii și aliniată lor. Relația fundamentală și obligatorie maestru/elev literar dispare. Nu trebuie să existe literaturi dominatoare și literaturi dominate, literaturi de stăpâni și literaturi de sclavi (Etiemble). Cultura dominantă produce peste tot resentimente legitime. Lumea zisă a treia nu mai poate fi supusă nici unei tendințe culturale unificatoare, anglofile, francofile sau altfel. Orice hegemonism estetic și ideologic este de neconceput și deci respins. Eurocentrismul, rusocentrismul sau orice
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și omizile să învieze, iar omul nu?! Creatorul Legii veșnice, Dumnezeu, ne spune „Va veni vremea când cei din morminte vor auzi glasul Fiului Omului și se vor scula spre învierea vieții sau osândei”. 3. Răscumpărătorul Într-o piață de sclavi din Africa, era spre vânzare și o tânără negresă, care-și aștepta soarta foarte îngrijorată. Ultimul preț îl oferise un negustor și acesta se pregătea s-o ia cu el, dar un creștin milos, care era de față, oferi un
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și te voi apăra de toate nevoile și bolile până când vei închide ochii. Morala: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca săți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ (poruncă dumnezeiască). 87. Recunoștința unui animal Un sclav cu numele de Androcles, fugise de la stăpânul său într-o pădure și locuia într-o peșteră. Deodată auzi un răget de fiară sălbatică și la gura peșterii apăru un leu. Nenorocitul om credea că nu mai are scăpare, însă fiara
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
are scăpare, însă fiara se apropie încet, scoțând niște urlete de durere, ca si când ar fi cerut ajutor. Androcles a prins curaj și s-a apropiat mai mult; el a observat că leul șchioapătă, având o rană la picior. Sclavul luă laba leului în mână, îi umezi rana cu salivă, ca un doctor, și-i trase un spin mare care intrase în călcâiul animalului. Leul suspină adânc, Androcles apăsă pe umflătură, curăță rana, o spălă, în timp ce leul suferea cu multă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
-se mai ușurat de dureri, începu a sări, a bate din coadă și apoi linse cu recunoștință mâinile și picioarele doctorului său. De acum încolo, Androcles deveni prietenul animalului cu care împărțea zilnic mâncarea, timp de câteva luni, după care sclavul Androcles fu prins de către niște oșteni înarmați care-l duseră la stăpânul de la care fugise. Androcles a fost osândit la moarte, urmând să devină hrană la lei. În acest scop, un leu a fost lăsat să flămânzească câteva zile pentru
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
făcu o tăcere infiorăroare. Lumea aștepta cu sufletul la gură, cutremurată de ceea ce avea să vadă. Dar frica și întristarea poporului se prefăcu în câteva clipe, în uimire și mare bucurie, când văzu că leul înfometat, în loc să-l sfâșie pe sclav, se învârte pe lângă el, se culcă la picioarele lui ca un câine credincios pe lângă stăpânul său. Cârmuitorul ținutului aceluia porunci lui Androcles să dezlege taina acestei nemaipomenite întâmplări. Androcles începu a povesti înaintea întregului popor adunat, cum petrecuse el în
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
numai să pară seducătoare poporului care înțelege totul în mod superficial? Oamenii, fie ei din pleava societății sau nu, sunt călăuziți exclusiv numai de micile lor pasiuni, de superstițiile lor, de obiceiurile, de tradițiile și teoriile lor sentimentale; ei sunt sclavii diviziunilor partidelor care se opun înțelegerii celei mai cuminți. Orice hotărâre a mulțimii depinde de o majoritate întâmplătoare sau, cel puțin, superficială; în recunoașterea sa față de secretele politice, mulțimea ia hotărâri absurde; un fel de anarhie nimicește conducerea. Politica nu
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
va fi răsturnat sub loviturile mulțimii, devenită nebună. Popoarele sunt înlănțuite la muncă grea mai tare decât le înlănțuiau sclavia și iobăgia. Se putea elibera de sclavie și iobăgie într-un chip sau altul. Se putea face atunci negoț cu sclavii și iobagii, dar azi ei nu se pot elibera de mizeria lor. Drepturile pe care noi le-am înscris în constituții sunt fictive pentru mulțime, iar nu reale. Toate aceste pretinse drepturi ale poporului, nu pot exista decât în gând
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
făcut prin aceasta puțin necesare, de prisos; ceeace explică faptul că au fost răsturnate. Era republicană atunci a devenit posibilă, noi am înlocuit guvernul printr-o caricatură a guvernului, printr-un președinte, luat din mulțime, din mijlocul creaturilor noastre, al sclavilor noștri. Aici a fost temelia minei, săpată de noi sub poporul creștinilor, sau mai bine zis sub popoarele creștinilor. Într-un viitor apropiat noi vom crea responsabilitatea președinților. Atunci noi vom face să treacă, fără să ne sfiim, lucrurile pentru
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
în care descrie utopia unei noi lumi, pe care o localizează pe o insulă în nordul Americii, numită Bensalem. Pe această insulă există o libertate totală a religiei, evreii fiind tratați ca frații, egali în drepturi cu toate celelalte religii. Sclavii sunt eliberați, închisorile pentru datornici desființate, religia este separată de stat și libertatea expresiei este totală. Utopia sa devine realitate după 150 de ani, odată cu declarația de independență a USA, din 4 iulie 1776, a lui Thomas Jefferson 27. La
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cronice, cu numele de Chronomed), care ajunge la concluzia posibilei origini infecțioase a autismului, foarte răspândit printre copiii refugiați africani. Grupul Pasteur al lui Luc Montagnier susține că o nutriție antioxidantă apără organismul de atacuri virale. 56 John Edmonstone, un sclav negru, specialist în taxidermie (împăierea animalelor) pe plantațiile din Sud. După ce a fost eliberat, devine îndrumător al studenților de la Universitatea din Edinburgh pentru împăierea animalelor. Între studenți se afla și Charles Darwin, cu care se împrietenește, și căruia îi vorbește
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
-l accepte:” Îi spuse că oamenii vor pământ și că nu mai pot trăi din ceea ce prisosește boierilor”;”Muncind cât muncește azi, dar pe pământul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun”; Mai fericiți au fost sclavii de odinioară”; Și totuși, vezi bine și dumneata că suntem de fapt robi! Nu din pricina lui Miron Iuga, ci din pricina situației în care ne aflăm.Iar asta nu se poate schimba prin dispariția unui om.Urmașul lui, oricât ar
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
că acea libertate superioară, acea libertate de a fi, singura pe care se poate întemeia un adevăr, nu există. Moartea se află aici, ca unică realitate. După ea, jocul s-a încheiat. Nu sunt liber nici pentru că mă perpetuez, ci sclav, și mai cu seamă sclav fără speranța unei revoluții eterne, lipsit de arma disprețului. Și cine poate rămâne sclav fără revoluție și fără dispreț? Ce libertate poate exista în deplinul ei înțeles fără certitudinea eternității? Dar, în același timp, omul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Moartea se află aici, ca unică realitate. După ea, jocul s-a încheiat. Nu sunt liber nici pentru că mă perpetuez, ci sclav, și mai cu seamă sclav fără speranța unei revoluții eterne, lipsit de arma disprețului. Și cine poate rămâne sclav fără revoluție și fără dispreț? Ce libertate poate exista în deplinul ei înțeles fără certitudinea eternității? Dar, în același timp, omul absurd înțelege că până atunci fusese legat de acel postulat al libertății din a cărui iluzie trăia. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
până atunci fusese legat de acel postulat al libertății din a cărui iluzie trăia. Într-un anumit sens, aceasta îl stânjenea. În măsura în care își imagina că viața sa are un scop, se conforma exigențelor acelui scop care trebuia atins și devenea sclavul propriei lui libertăți. Astfel, nu voi mai putea acționa altminteri decât în calitate de tată de familie (sau de inginer sau de conducător de popoare, sau de funcționar la P.T.T.), calitate către care aspir. Cred că pot alege să fiu asta, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
păstrează întreaga valoare. Trezirea la conștiință, evadarea din somnul cotidian reprezintă primele demersuri ale libertății absurde. Vizată însă este învățătura existențialistă și, o dată cu ea, acel salt spiritual care, în fond, se sustrage conștiinței. Tot astfel (e a doua mea comparație), sclavii din antichitate nu-și aparțineau. Dar ei cunoșteau libertatea de a nu se simți responsabili.10 Și moartea are mâini patriciene care strivesc, dar care eliberează. În faptul de a te pierde în această certitudine fără margini, de a te
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și părinții lor, în absența unui timp trăit împreună, lucru ce îngreunează comunicarea dintre aceștia.“ Aleargă după fericire. O fericire care îi amăgește ca o bomboană pentru copii mici. Nu văd nimic în jurul lor. Ei sunt sclavii fericiți!” (Ovidiu Hurduzeu, Sclavii fericiți, Editura Timpul, Iași, 2005). Conceptul de comunicare didactică reprezintă “un demers pedagogic complex care presupune o interacțiune între două entități Îindivizi sau grupuri) care provoacă reacția formativă a obiectului/subiectului educației, evaluabilă în termeni de feedback extern și intern
ARTA DE A FI PĂRINTE by Petronela Alemnăriței () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93078]
-
provine dintr-o succintă consemnare a istoricului latin Tacit despre un rege geto-trac dinainte de cucerirea romană, Oroles, care își obliga oștenii să îndeplinească treburile nevestelor și să doarmă la picioarele acestora, mobilizându-i astfel pentru victorie. În relatare, atribuită unui sclav, se îmbină simplitatea expunerii cu intensitatea dramatică. Castelul de papură (1991) reface o frescă a societății comuniste, sistem care depersonalizează individul și cultivă nonvaloarea opresivă. Deciziile activistului Onea generează o existență de constrângeri insuportabile pentru cei considerați refractari regimului politic
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
are viziunea unității naționale. Maniera greoaie, retorica grandilocventă, stilul fără timbru particular sunt ale unui poet depășit de vremuri. În „Familia” se publică mai întâi proza lui, parțial adunată în volume: Novele (I-III,1872-1874) și De la sate (1883), romanele Sclavul amorului (I-III, 1873-1875), Ranele națiunii (I-III, 1876), Barbu Strâmbu în Europa (1879-1880), Fata popii (1885-1886). Tot aici semnează impresii din călătoriile în țară și în străinătate (Bavaria, Boemia, Germania, Franța, Turcia), pagini interesante ca document psihologic, scrise într-
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
adesea plin de haz și de culoare. Comediile „poporane” așezau prezentarea datinilor, a folclorului în centrul acțiunii, ceea ce făcea ca ele să devină și atrăgătoare spectacole etnografice. SCRIERI: Poezii, Pesta, 1866; Panteonul român, Pesta, 1869; Novele, I-III, Pesta, 1872-1874; Sclavul amorului, I-III, Pesta, 1873-1875; Goronul lui Horia, Budapesta, 1876; Ranele națiunii, I-III, Budapesta, 1876; Mireasă pentru mireasă, Budapesta, 1877; Orfana Crișului, Budapesta, 1877; Lira mea, Oradea, 1882; De la sate, Oradea, 1883; Ruga de la Chiseteu, Oradea, 1890; Dimitrie Cichindeal
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]