5,013 matches
-
această etnie și Egiptul faraonilor negri, nobilă întreprindere care îl conduce la schițarea portretelor liceenelor tutsi, ale căror trăsături i le amintesc pe cele ale zeiței Isis! Deci, pe lîngă istoria tenebroasă care o prefigurează pe cea din lumea reală, scriitoarea rwandeză distilează cu tandrețe și elemente poetice ciudățenii specifice și chiar clipe de bucurie senină. Scenele ironice sunt însă dominante. Mukasonga își dezvăluie personajele în dimensiunea lor caricaturală, în fricțiunile hilare generate de confruntările civilizaționale și viziunile diferite asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de rar pentru a-mi atrage și mai mult atenția nu poate decît să mă incite să fiu cu băgare de seamă. "Friedrich Nietzsche o fi Halal?" Genul acesta de întrebări, pe jumătate ludice, pe jumătate grave abundă în romanul scriitoarei Emmanuelle Pireyre, distins cu unul din cele șase mari premii literare franceze, Médicis pe 2012. Intitulată ironic Féerie générale, această nouă scriere a lyonezei de 43 de ani este imposibil de clasat. E drept că sunt vreo 60 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
roman al doamnei Marie-Hélène Lafon, Les Pays, așezat sub semnul unui citat din jurnalul pictorului Eugène Delacroix: "Nu deținem nimic cu adevărat; totul ne traversează". Marie-Hélène Lafon se află la al optulea roman și își confirmă cu brio statutul de scriitoare de prim rang. Profesoară de limbi clasice într-un liceu parizian, autoarea a început să publice în 1996, primul său roman, Le Soir du chien, primind premiul Renaudot al liceenilor. Au urmat alte texte remarcabile, din care amintim Mo, 2005
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dar la fel de savuros și incisiv ca întotdeauna, Un jour je m'en irai sans en avoir tout dit (Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul)... O altă apariție pîndită cu maxim interes a fost și cea a scriitoarei bilingve, franco-canadiana Nancy Huston, care revine în atenția publicului cu Danse noire (Dans negru), un roman-film despre iubire și renunțare, despre limbi, traiectorii vitale și identități fracturate, așa cum ne-a obișnuit autoarea de-a lungul timpului. Plebiscitată deja de primii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acest om care coboară în casa mea! a exclamat tatăl meu. Da, așa grăit-a oracolul. Tăcerea umbrei După rwandeza Scholastique Mukasonga, care a cîștigat în 2012 premiul Renaudot pentru spumoasa narațiune Notre Dame du Nil, iată că o altă scriitoare de culoare, cameruneza Leonora Miano s-a impus fără drept de apel în finala cursei pentru premiul Femina 2013, cu un roman cutremurător, La saison de l'ombre / Anotimpul umbrei (Grasset). Greu de spus dacă e vorba de o modă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
universul poveștilor și legendelor africane, stilul inconfundabil, cu parfum de eucalipt și asprime deșertică, savoarea particulară a povestirilor ce încalecă dezinvolt orizonturi și cadre de referință, trecînd cu ușurință poarta dintre lumi. În acest al șaptelea roman al său, frumoasa scriitoare cvadragenară, născută în Camerun și instalată în Franța din 1991, ne oferă o poveste universală pe tema nașterii, dispariției și renașterii unui neam. De fapt, problema dureroasă ce constituie fundalul textului o reprezintă rușinosul comerț cu sclavi negri practicat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și nu cunosc altceva despre lume decît propriul spațiu de referință și pe cel al vecinilor imediați. Întîlnirea cu Europa, cu Occidentul, în acea formă monstruoasă e doar în subsidiar percepută, ca un accident al istoriei. Ce dorește cu adevărat scriitoarea e să trezească și să alimenteze memoria unor lumi dispărute. Cîți se mai întreabă astăzi, chiar dintre urmașii celor evocați emblematic, cum se trăia în Africa central-ecuatorială înainte de întîlnirea cu Europa? Gravurile și reprezentările de epocă ilustrează îndeobște șiruri nesfîrșite
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în figura "negrului african". Rasismul imaginar nu e o creație a continentului negru, dar tăcerea asupra unor evenimente care au zguduit din temelii un sistem semnificant bine conturat, da. Tăcerea însoțește anotimpul umbrei și sfărîmarea unor rituri și convingeri milenare. Scriitoarea cameruneză își asumă riscul de a scormoni printr-o istorie netransmisibilă, de a scoate la suprafață lucruri care, deși s-au întins pe durata a sute de ani, nu au fost și nu sunt povestite din generație în generație. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în excepționala sa existență seculară? a trecut pe lîngă găina cu ouă de aur și i l-a respins, în persoana severului "cenzor" Philippe Sollers. Noroc cu mai tînăra și îndrăzneața Albin Michel, care a mirosit talentul special al tinerei scriitoare și i-a publicat Hygiène de l'assassin, un condens de cinism plin de umor și de o fantezie cu totul aparte. Se întîmpla în 1992. De atunci, cu precizie de metronom, Amélie Nothomb "produce" cîte un nou roman pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe care le scrie anual, celelalte luînd iremediabil drumul sertarelor. Deși refuză să le publice și pe ele, Amélie nu le distruge, prin urmare se poate bănui că li s-a rezervat totuși și lor un destin. Cert e că scriitoarea belgiană, care se vede ea înșăși ca o "grafomană", mereu "însărcinată" cu vreun roman, e total atipică și prin programul de viață: se scoală în fiecare dimineață la ora 4 și începe să scrie, doar de mînă, ignorînd cu voluptate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
piața literară), la sonorități grațioase sau neliniștitoare, precum Saturnine (protagonista din Barbe Bleue, 2012), pînă la bizarele Zoïle, Astrolabe sau Albumine. Evident, nu există interviu sau discuție cu Amélie Nothomb care să nu abordeze chestiunea prenumelor personajelor. De fiecare dată, scriitoarea se apără afirmînd că, deși sunt alese cu grijă pentru a servi scopului urmărit, niciunul nu este inventat, toate putînd fi istoric sau mitologic reperate. E drept, adaugă ea zîmbind, că atunci cînd a aflat că una din cititoarele ei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ea, dar nici nu vrea să-și ia zborul și să plutească autonom, în virtutea vreunui proiect estetic sau a unui mesaj important de transmis. Relieful este exclusiv dat de Cuvînt. Magiciană autentică, un adevărat fenomen al dialogurilor, întreaga artă a scriitoarei belgiene rezidă în capacitatea de a croi situații, destine, vieți și mai ales morți din simpla (de fapt, extrem de complexa) înlănțuire verbală. Cuvintele țîș nesc în permanență, se ciocnesc, se împletesc, se sparg sau tac cu o forță evocatoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Multe sunt registrele pe care cîntă Amélie Nothomb și pe care criticii se pot amuza să le facă bucăți. Cert e că efectul incontestabil e aproape irațional. Greu de spus ce-ți place, sau ce nu-ți place la această scriitoare, dar vraja pogoară cu subtilă insistență chiar și asupra celor mai lucizi, care se scutură încercînd să scape prin acuze brutale: romane de gară, scriitură facilă, neverosimil, redundant etc. Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu un umor decalat, pișcător și cu o autoironie remarcabilă. Totul înscris în magia povestirii transmise din negurile timpurilor vikinge... Iată că, la finele lui 2010, această fascinație și-a găsit obiectul în romanul Purge (ed. Stock) al unei tinere scriitoare finlandeze, Sofi Oksanen, un fel de sosie nordică a Angelinei Jolie altoită cu Amy Whinehouse, de 37 de ani, frumoasă, brunetă, stranie, cu niște ochi mari, verzi și aparent inocenți, cu buzele vopsite în mov, mîinile pictate cu henne, și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o formă de împăcare cu sine. Epocile succesive nazism, stalinism, capitalism nu marchează vreo evoluție, nici în plan societal, nici în plan uman, ci doar o trecere de la căluș la înjosire voluntară. Același sînge glacial le scaldă pe toate, chiar dacă scriitoarea are grijă ca limba să fie pe cît posibil dulce și calmă, pansament verbal pentru răni deschise. Proza fierbinte a Sofiei Oksanen desenează fluid și dramatic profilul unei țări cu istoria ruptă, care își revine cu greu după decenii de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rotunde, dar mai ales vizitele desfășurate de artiști în cele două zone originare au dus la spulberarea multor prejudecăți și la stabilirea unor relații profesionale și umane de o rară calitate și trăinicie. Dar Cornelia Petrescu este, în primul rînd, scriitoare. Curios, poate, acest dar și l-a descoperit după instalarea în Franța, cumva sub presiunea dificultăților exilului și a dorului de țară, ca o terapie a dezrădăcinării. Nu e de mirare, deci, că toate numele principalelor personaje feminine din romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cărți tulburătoare este mai mult decît orme ssian, e de-a dreptul cioranian: Mă îndoiesc de Dumnezeu deoarece cred în el. Cred în Dumnezeu deoarece mă îndoiesc de el. Mă îndoiesc în Dumnezeu"... Scrisul mă va distruge" Agota Kristof, renumita scriitoare maghiară de expresie franceză, rezidentă în Elveția (sau scriitoare elvețiană de origine maghiară ca și în cazul lui Cioran sau al altor apatrizi celebri, etichetele atîrnă strîmb și ineficient...) s-a stins din această viață, la 75 de ani, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de-a dreptul cioranian: Mă îndoiesc de Dumnezeu deoarece cred în el. Cred în Dumnezeu deoarece mă îndoiesc de el. Mă îndoiesc în Dumnezeu"... Scrisul mă va distruge" Agota Kristof, renumita scriitoare maghiară de expresie franceză, rezidentă în Elveția (sau scriitoare elvețiană de origine maghiară ca și în cazul lui Cioran sau al altor apatrizi celebri, etichetele atîrnă strîmb și ineficient...) s-a stins din această viață, la 75 de ani, în 2011. Deja, de ceva vreme, se închisese practic în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dat structural salutar. Indiscreții "Toute la vérité, rien que la vérité, rien que ma vérité." ("Adevărul, numai adevărul, numai adevărul meu.") De acord, nu e foarte corect politic, pentru că e o parte din 'Cuvîntul înainte' adresat cititorilor de Coralie Trinh-Thi, scriitoare și actriță porno, în La voie humide, enormul opus autobiografic (Paris, Au Diable Vauvert, 2007), dar această apropiere nu i-ar fi displăcut, probabil, lui Cioran; în plus, îi vine ca o mănușă. Căci gînditorul nu a scris vreodată altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
altora, aceea de a fi fost colaborator al securității. Și tocmai aceia l-au lovit mișelește, cu propriile lui arme. Coincidență, sau nu, mă aflu tot În misiune permanentă, de data asta la Canberra, și primesc de la buna mea prietenă, scriitoarea Aura Christi, un text pe care abia la a doua lectură Îl descifrez cu adevărat. Nicolae Breban, uriașul la propriu, dar mai ales la figurat, scriitor, este și el victimă a aceleiași pletore jurnalistice, care vai, nu e de capul
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
înalte ale suspansului narativ și vizual nu numai că au eliminat orice urmă de nyctofobie, dar au și sădit semințele plăcerii estetice în solul atât de puțin promițător al tenebrelor. Destinul acesta seamănă, într-o măsură semnificativă, cu cel al scriitoarei Edith Wharton 105, care, grav bolnavă de febră tifoidă la vârsta de nouă ani, a parcurs, pentru prima dată, o carte de povestiri cu fantome. Din acel moment, fata a început să resimtă o frică indefinită, amplificată considerabil în momentele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în sala Exarcu a palatului Ateneului, așa cum o demonstrează catalogul expoziției 549. Lucrezzia Karnabatt surprinde la pictorul român ilustrarea aceluiași moment climactic al contemplării capului Botezătorului supliciat, oferit pe o tipsie Salomeei "perverse" de către călău. Tabloul trezește instinctul dramatic al scriitoarei, care continuă efervescent-pasional scena înfățișată de tablou, imaginând sărutul de o senzualitate macabră, pe care-l regăsește și în altă pânză a pictorului, inspirată de piesa lui Oscar Wilde. În ciuda subiectului "clasic", scriitoarea îi descoperă pictorului nuanțe care îmbogățesc tema
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de către călău. Tabloul trezește instinctul dramatic al scriitoarei, care continuă efervescent-pasional scena înfățișată de tablou, imaginând sărutul de o senzualitate macabră, pe care-l regăsește și în altă pânză a pictorului, inspirată de piesa lui Oscar Wilde. În ciuda subiectului "clasic", scriitoarea îi descoperă pictorului nuanțe care îmbogățesc tema. Crochiul critic al Lucrezziei Karnabatt păstreaza urmele influenței pe care piesa lui Oscar Wilde o avusese asupra romancierei, prin intermediul reprezentării sale de către Compania teatrală a Marioarei Voiculescu. O anumită înclinație spre teatralizare, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figură crudă, și calmă... Iar bărbații năuciți de alcool și josnicie stau nepăsători pe scaunele murdare..."602. Tabloul care se intitulează sugestiv, În tavernele din Montmartre, nu prezintă o boemă artistică aureolată de reflexul geniului ci, mai degrabă, în descripția scriitoarei, ceva din atmosfera de detracare a femeilor de lupanar parizian din tablourile lui Toulouse-Lautrec. În prezentarea tablourilor pictorului, Lucrezzia scandează un ritm al contrastelor, al feliilor de viață pariziene, cu lume pestriță în care se distinge ca un fel de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intoxicației etilice și al degenerării, și atmosfera autumnală, pluvială, nevrotică din Frunze moarte, înfățișând o Grădină Luxemburg pustie. Lucrezzia Karnabatt se oprește asupra unui tablou fantastic al unor zâne dansând în horă într-un peisaj luminos, campestru, ca apoi atenția scriitoarei să se deplaseze de la lilialele zâne, de la feeria diafană la imaginea femeii fatale, Salomeea, într-un tablou de gen, nimfeta sărutând capul sfântului Ioan, sărut mortifer. În final, Lucrezzia K. regăsește vibrația unui sărut nu mai puțin pasional, chiar dacă nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]