58,131 matches
-
la ce s-a putut Întâmpla acolo. După ce a sigilat ușa de la intrare - o cercetare atentă mai putea să aștepte -, s-a Întors la sediu cu asistenții săi, unde tocmai se bătea, probabil,un raport preliminar la o mașină de scris care răsuna pe coridoarele goale. Mâine se vor apuca să cerceteze trecutul Dorei pentru indicii. Mai devreme sau mai târziu, presupun, de fapt, sunt sigur, mă vor găsi și pe mine. M-am uitat atent la clienții restaurantului, Întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
semene cu niște... — Labii? Vocea Dorei suna neîncrezătoare. — Uită-te aici. Complet jenat, am ridicat cheița și am deschis caseta. Interiorul era căptușit cu catifea purpurie, și era destul spațiu pentru două rânduri a câte opt țigări. I-am arătat scrisul aurit, brodat pe elasticul care ținea țigările la locul lor. — Cutia Pandorei, citi Dora. Fabricat În Anglia de firma H. E. Faist & Bros. Când am văzut-o, fără să vreau, m-am gândit la tine. I-am Întins cheia. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Witting de Crăciun, care conțineau bomboane de ciocolată sfărâmate sau prăfuite; altă dată descopeream pașapoarte sau polițe de asigurare coapte de vreme și plictisitoare. Și deja la vârsta de șapte sau opt ani, știam că sertarul ascuns din masa de scris (ceea ce nu era cine știe ce secret, toată lumea observa lacul scorojit) conținea scrisori Îngălbenite primite de la taică-miu și fotografii sepia, montate pe carton. Dar Într-o zi, curiozitatea mi-a fost stârnită de jurnalul soră-mii. — Agnes e cu cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi poți explica eventual asta? Ridică o bluză galbenă, pe care o purtasem vinerea trecută. — E... — Nu, stai așa. Am observat cu greu că folosise bluza pe post de ambalaj pentru un obiect. Golind conținutul, Îl puse pe masa de scris. Era un căluț - Înalt de aproximativ douăzeci de centimetri, cioplit din lemn și vopsit În alb. Pentru coamă au fost folosite fire aspre, negre de păr de cal, dar coada lipsea. Mi se părea vag cunoscut. — Era cumva pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
colț. Am pășit precaut peste Chérie care zăcea pe podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris zăngănea cu furie În fundal. Mi-am prezentat intențiile. La capătul firului, receptorul a fost pus În furcă. Trecu un minut. — Aici, inspectorul Wickert. Cu cine vorbesc? — Knisch, am spus, cu o voce scăzută. Alexander Knisch. — Vorbiți mai tare tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prezentat intențiile. La capătul firului, receptorul a fost pus În furcă. Trecu un minut. — Aici, inspectorul Wickert. Cu cine vorbesc? — Knisch, am spus, cu o voce scăzută. Alexander Knisch. — Vorbiți mai tare tare, vă rog. Nu v-aud. Mașina de scris se menținea pe poziții. — Knisch, domnule. Mi-am dres vocea. Sunt Alexander Knisch. — Keusch? Kirsch? A, domnul Knisch! Ce - Dar de ce - Sunteți - Când - Ar trebui să - O clipă - Te rog - Pieplack - Fiecare al doilea cuvând era amortizat de bătaia mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scări și apoi pe un coridor până la camera aia-sau-aialaltă. Acolo, un coleg mă va Îndruma mai departe. Când l-am găsit pe colegul său, un bărbat mai vârstnic cu păr ondulat și degete butucănoase plutind deasupra tastelor unei mașini de scris, acesta mă informă că nu-l văzuse pe Inspectorul Wickert În dimineața aceasta. Ofițerul era pe punctul de a-și lăsa din nou degetele În jos, gata să efectueze un vals militar sau ceva de genul ăsta, când i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
membre și mișcare dezintegrată. Brusc, apucă registrul cu ambele mâini care prezentau răni pe două Încheieturi proeminente ale degetelor. Băgând de seamă apariția mea, Își țuguie buzele, Își vârî mâinile sub subțiori, și, aplecându-se Înainte, Încercă să-mi descifreze scrisul: — Doriți să... Doriți să vizitați muzeul, domnule... domnule Și Mai Cum, dacă-mi permiteți? Avea niște iriși perfecți, deschiși la culoare. — De fapt, Îl caut pe doctorul Karp. Negăsind un loc unde să arunc cotorul de măr, l-am vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
descopăr o legătură logică Între ele, mi-am dat seama că avem nevoie de ajutor. De multe ori, când mă simt blocat, simpla prezență a cuiva dornic să mă asculte mă face să-mi limpezesc gândurile. Stând la masa de scris, dar neajungând la vreo concluzie, m-am decis să-l vizitez pe Heino. Totuși, vânzătorul nostru de cărbune și flori părea mult mai preocupat să-mi detalieze cât de mulțumit era că el și cu Boris erau din nou parteneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Wilms, care i-a pus la dispoziție camera de hotel. — De ce, e Încă neclar. Dar numele lui e Înregistrat printre numele vizitatorilor din caietul de la parter. Și nu numai acolo. Mulțumit de sine, Inspectorul mă Împunse cu instrumentul său de scris. — Știți, dacă e să ne luăm după registrul Fundației, Wilms și austriacul Îl vizitaseră pe Karp deja de paștele trecut... Pe punctul de a leșina din nou, m-am Întrebat dacă n-ar fi indicat să-i spun acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apăsat pistolul de tâmplă și a tras - nu o dată, ci de două ori. Sunt sigur că n-aș fi procedat niciodată ca d-l Willibald Grothe. Dar paginile precedente demostrau cât de disperată era situația În care mă aflam. Prin scris, am recreat o lume care se pare că nu vroia să aibă de-a face cu mine. Probabil că vânzătorul a trăit ceva asemănător atunci când primul glonț i-a atins părul. Problema lui Grothe a fost, cred, prezumția greșită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apăsat pistolul de tâmplă și a tras - nu o dată, ci de două ori. Sunt sigur că n-aș fi procedat niciodată ca d-l Willibald Grothe. Dar paginile precedente demostrau cât de disperată era situația În care mă aflam. Prin scris, am recreat o lume care se pare că nu vroia să aibă de-a face cu mine. Probabil că vânzătorul a trăit ceva asemănător atunci când primul glonț i-a atins părul. Problema lui Grothe a fost, cred, prezumția greșită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chestioara aia drăgălașă pe care o admirau toți când eram în cărucior, la care nu se mai săturau să se uite, mijlocul feței mele a început să se înalțe spre Dumnezeu. „Porte-Noir și Parson din părți, băi, puștiulică, îți stă scris E-V-R-E-U pe mijlocul mutrei - ia uite ce ditamai trompa ai, pentru Dumnezeu! Ăsta nu-i nas, e contrabas! Hai, roiu’, ovreiașule! Cară-te de pe patinoar și lasă fetele în pace!“ Și ăsta-i adevărul gol-goluț. Îmi aplec capul spre tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ntâmplă? Trebuie să aflu cum e până nu-mi ies din minți! CEA MAI FRECVENTĂ FORMĂ DE DEGRADARE DIN VIAȚA EROTICĂ Cred că n-am apucat să-ți vorbesc despre efectul disproporționat pe care îl avea asupra echilibrului meu psihic scrisul de mână al Maimuței. Ce caligrafie neformată, ziceai că-i scrisul unui copil de opt ani - aproape că mă scotea din minți! Nu tu majuscule, nu tu punctuație - doar litere de-o șchioapă, neregulate, cu rândurile care o luau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
minți! CEA MAI FRECVENTĂ FORMĂ DE DEGRADARE DIN VIAȚA EROTICĂ Cred că n-am apucat să-ți vorbesc despre efectul disproporționat pe care îl avea asupra echilibrului meu psihic scrisul de mână al Maimuței. Ce caligrafie neformată, ziceai că-i scrisul unui copil de opt ani - aproape că mă scotea din minți! Nu tu majuscule, nu tu punctuație - doar litere de-o șchioapă, neregulate, cu rândurile care o luau la vale pe pagină pâmă ajungeau niște purici ilizibili. Și, pe deasupra, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cazuri din trei începe cu litera k. K! Exact ca în „Joseph K“. Ca să nu mai zic de „dragă“, ca în formula de început a unei scrisori: d-r-e-a-g-ă. Sau d-r-a-g-â. Sau, ca prima dată când mi-au căzut ochii pe scrisul ei (asta chiar că-mi place), d-r-g-ă. În seara când suntem invitați la cină la Vila Gracie - D!R!G!Ă! Vreau să zic că nu pot să nu-mi pun întrebarea ce naiba mi-a trebuit să mă combin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de hârtie de pe măsuța de cafea. Mă-ntreb dacă nu cumva a trecut vreun copil pe-aici. Nu, nu, mă aflu față-n față cu prima mostră de scris a Maimuței pe care mi-e dat s-o văd. Un bilet pentru menajeră. Deși, la prima vedere, am impresia că o fi fost un bilet de la menajeră. O fi? De ce o fi? Pentru că e a mea? drgă mia sămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunt evrei. Să fie chiar atât de diferit de visele pe care ți le povestesc pacienții tăi? Să fie chiar atât de diferit de experiența din timpul somnului? Dar, în stare de veghe, cine-a mai auzit una ca asta? Scrisul de pe ziduri e evreiesc - graffiti evreiesc! Steagul e evreiesc. Fețele sunt aceleași pe care le zărești pe Chancellor Avenue! Chipurile vecinilor, unchilor, profesorilor, părinților prietenilor mei din copilărie. Chipuri asemănătoare cu al meu! Doar că evoluează pe un fundal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în anii de studenție - numai că aici nu-i nici vreo tabără de vacanță! E acasă! Ăștia nu-s profesori de liceu din Newark care, timp de două luni, pleacă în munții Hopatcong din New Jersey cu un clipboard de scris și-un fluier în bagaj. Ăștia-s (nu există un cuvânt mai potrivit!) băștinașii. Întorși acasă! De-aici a început totul! Au fost plecați într-o lungă vacanță și-atât tot! Hei, aici noi suntem anglo-saxonii protestanți albi! Taxiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să dau fuga la cursurile serale despre Nedreptățile Vieții cu iubita mea de-la-școala-ciocanelor, cursuri ținute cu aceeași dezinvoltură în pat ca și în barul din cartier sau la masa din bucătărie - stăteam în micuțul meu apartament, în fața unei mașini de scris Olivetti portabile, și mă străduiam să aștern pe hârtie povestiri năucitoare. Câteva îmi apăruseră deja în gazete literare trimestriale, iar una dintre ele se bucurase chiar de oarece succes la scară națională, însă respectivele povestiri nu erau năucitoare, erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rând, erau nouăsprezece fraze care, luate împreună, nu aveau nici o noimă. Deși nicăieri nu apăreau numele autorului, nici pe față, nici pe verso, am presupus că cele circa patru sute de cuvinte or fi opera vreunui avangardist din cartier, pasionat de scrisul „experimental“ sau de „dicteul automat“. Pagina asta era, fără îndoială, o mostră a unuia dintre aceștia. Faptul că autorul își uitase textul aici, în restaurant - străduindu-se, pesemne, să nu-și uite cumva umbrela - nu mi s-a părut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și, cum nu mai avea altceva de examinat, deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios să-l găsească atât de grijuliu Împachetat. Se uită la pagina de gardă și citi cu dezamăgire numele de Richard John trecut cu un scris mic și aferat, de mână, zgâriat cu penița, dar sub acesta se afla o adresă, Casa Școlii, Great Birchington-on-Sea, care merita ținută minte. Clarion putea trimite acolo un om care să-l intervieveze pe administratorul școlii. Acolo se putea ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dacă ar vrea să fie sigură că primești invitația și că Îi dai repede un răspuns, ți-ar trimite-o prin curier. Hârtia din care era făcut plicul era de aceeași culoare gri pal cu cea a salonului Dior, iar scrisul de pe invitație avea literele presate, cu caractere albe, care păreau de modă veche. Deși simplu, acesta este cel mai popular model de invitație care circulă la New York, chiar dacă, și probabil tocmai pentru că inscripționarea cu alb costă dublu față de cea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul era de o perfecțiune delicată fals franțuzească, chiar dacă Phoebe nu avea nici urmă de sânge francez În vine. Era (În secret) din Miami. Nici urmă de Alixe Carter. Mă simțeam oarecum mai degrabă ușurată, căci eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apariții. Dom’ sergent își împreunează cazmalele și se preface că se roagă, trăgând cu ochiul în lături, pe fereastră; tocul pistolului e deschis, cu arma încărcată și pregătită pentru o partidă de tir la țintă mobilă. După ce a terminat de scris pe cer, Fecioara Zburătoare a făcut bezele spre mulțime. A făcut semnul păcii cu două degete. A planat până deasupra copacilor, strângându-și fusta în pumn, și-a smucit pe spate șuvițele roșcate și negre, a făcut cu mâna - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]