5,253 matches
-
în gând. Mi-a plăcut mie așa, răspunse ea râzând cu seninătate. - Îmi place și mie... Doar mama mea mă strigă așa și am fost surprins, recunosc... - Da? Mă bucur și mai mult... Pot să vă spun pe nume? Mă scuzați, vă rog! Eu sunt mai... îndrăzneață uneori și nu...Desigur..., Laura! Odată gheața spartă definitiv, au pus la cale cum să petreacă împreună întreaga zi și, aproape de masa de prânz, s-au mirat că timpul s-a scurs atât de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
observi întregul teritoriu... dacă ai fi fost mai atentă, înțelegeai unde poți câștiga, te asigur! - ... Se prea poate, dar... cum să spun... - Vei spune altădată. Pentru moment am eu de spus ceva confidențial domnului doctor, te rog frumos! - Da, bine, scuzați-mă! Sunt în salonul alăturat, dacă este nevoie de mine, răspunse Ofelia, ridicându-și bărbia ofensată și întorcându-se pe călcâie, astfel încât să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ușa salonului. Eugen examină indicațiile aparaturii la care era conectat Iustin și citi atent întreaga fișă de observație, după care aduse scaunul lângă patul acestuia și se așeză comod, privindu-i fruntea. „Salut, Iustine! Mă auzi? Nu, desigur că nu. Scuză-mă! Vorbeam în gând...”. Se asigură că nu mai este nimeni în încăpere și reluă dialogul, dar cu voce șoptită, suficient de tare să poată fi auzit în condiții normale. - Salut, Iustine! Sunt eu, prietene! Știu, știu sigur că-mi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sclipiră. „Tinule! Știu că m-ai auzit, băiatule. Mâna ta este mai caldă... Bravo, prietene, bravo! Doamne ajută!” ... La ora 18.00 punct, nerăbdător, Eugen a format numărul de telefon al Iulianei. Nu i-a dat timp să răspundă: - Alo! Scuză-mă pentru deranj, te rog! Ai terminat cursurile? Ești liberă? - Da..., am terminat. S-a întâmplat ceva? - O, nu! Te-am speriat... Regret sincer! Doream să știu, adică... doream să... - Dacă mai ești la spital, putem vorbi acolo. Pot să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
un dosar. - Să mergem? întrebă el cât se poate de surprins de întrebare. Vrei să te conduc acasă? Nu am spus asta... Ai zis că avem de vorbit. Nu cred că aici este locul în care... Marian Malciu - A, nu... Scuză-mă, te rog! Nu eram atent. Sigur că da. Să mergem! Cât timp au parcurs interioarele și aleea centrală, Eugen a pus-o la curent cu toate noutățile privind situația lui Iustin. Iuliana a tăcut, ascultând cu atenție și mare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vârstele. Doar băncile erau ocupate, în exclusivitate, de bătrâni și de îndrăgostiți, care nu se sfiau să se strângă în brațe și să se sărute. Tainicele cărări ale iubirii Iuliana a vorbit cu mama ei la telefon, liniștind-o și scuzându-se că va întârzia puțin. A izbucnit în râs când aceasta, parcă intuind că nu se află la facultate, i-a atras atenția: „Ai grijă, Iuli, dar fii și tu mai înțelegătoare, că nu este altul mai cuminte și frumușel
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să-i analizăm sub toate aspectele starea de sănătate și... să intervenim acolo unde se impune, acolo unde putem face ceva... Eu solicitam doar sprijin să-l trimitem mai departe. Nu avem aparatura necesară, oricum, nu avem specialiști... Vă rog, scuzați! Nu asta am dorit să spun... Specialiștii au nevoie de aparatură pentru a lucra la nivelul competențelor lor profesionale, voiam să spun... - Cu permisiunea domniei voastre, interveni doctorul Cezar Nistorescu, departe de a crea impresia că joc rolul împăciuitorului, cred
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai buni din Europa... - Am înțeles, mulțumesc!... Da, domnule doctor Tomescu! Îi vom face trimitere la București, dar mai întâi, faceți-l să vorbească!! Doamna profesor, ... eu vă mulțumesc în numele lui și al familiei, dar... mai este un mare dar, scuzați-mă! Atunci când va fi momentul, după ce vom lua legătura cu Bucureștiul, dacă îmi permiteți, voi solicita câteva zile din concediul meu de odihnă ori concediu fără plată pentru... - Poftim?! Nu înțeleg... Sunteți atât de obosit, doctore? Vă rupeți de pacient
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
faci duș. Ai tot ce-ți trebuie acolo. Nu-ți va lipsi nimic. Le vei vedea tu... Eu rămân să aranjez aceste alese bucate cumpărate de noi, pentru prima oară, împreună... Tainicele cărări ale iubirii - Chiar am dorit să mă scuz, dragul meu... Sunt atât de udă... Să nu pornești aerul condiționat, îl rugă ea, observând instalația. Nu-mi face bine. Răcesc imediat...Cum, încă nu ai plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și dorită. Scuză-mă, iubito! șopti Eugen. În trei minute voi ieși de sub duș, iar tu vei tăia pâine în acest timp și, dacă dorești, vei face o salată de roșii... - Desigur, dragul meu. Te aștept, nu întârzia! Ajuns în baie, Eugen se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îmbrace și să facă impresie, dar ea, femeia, cum arată? Asta să-mi spui și repede, te rog! - Femeia? Este așa de drăguță că nu-mi vine să cred... Brunetă cu ochi albaștri, cum îmi plac mie să fie bărbații... Scuzați-mă! își reveni Mariana, pierdută cu gândul la bărbații preferați. Este înăltuță, cam așa cum sunteți dumneavoastră, Marian Malciu suplă, chiar subțirică, dar cu părul brunet, ușor ondulat..., tot ca al dumneavoastră lăsat... - Hm....! I-ai făcut portretul în oglindă? - De ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
discret pe Mariana de mână și ieșiră împreună. - Știți, doamnă? Mă gândesc că a sosit momentul să-mi strâng lucrurile... Trebuie să pregătesc de îndată două căsătorii, nu una... Haideți să mă ajutați, vă rog! Mariana încerca să explice ceva, scuzându-se pentru rolul interpretat atât de bine, de altfel. Iuliana asculta, dar nu auzea nimic. I se făcuse dor de Eugen și dorea să plece cât mai repede. Dorea să-i povestească și lui și mamei Luiza, în amănunt, toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
chiar indiscretă, deschisă și pasională. — sunteți foarte amabil. Și foarte guraliv. așa ați fost programat ? să fiți guraliv ? — nu, dar ați apăsat din greșeală cu sînul stîng pe tasta jocuri de seducție. — ah, pardon. — nu aveți niciun motiv să vă scuzați. Pot să vă pun la rîndul meu o întrebare ? — Vă rog... — această versiune de voce vă convine ? — în ce sens ? — în sensul gradului de satisfacție pe care îl resimțiți în timp ce vă vorbesc. nu știu dacă ați observat, dar în stînga
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cald și viu, deschis la picioarele tale docil, ademenitor. abia acolo, pe acoperișul orașului, disperat dar puternic în masculinitatea ta flămîndă, ai reușit să posezi orașul, să-l simți ca pe un al doilea corp.” 59. te rog să mă scuzi. GUȚĂ ? mă auzi ? sunt eu, easY. sunt sincer dezolat că nu m-am putut controla. Știu că nu e normal. Știu că ai motive să fii supărat. în definitiv nu sunt decît o mașină. Un instrument inventat de om. Știu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este un monument sau un muzeu în care, plictisiți, suntem obligați să muncim ca paznici sau «ghizi», ci este un har ce trebuie trăit în funcție de vremuri, locuri, împrejurări, constrângeri, necazuri și ambiguitățile vieții și ale istoriei, fără a putea invoca scuza altor priorități, cum ar fi viața de familie ori activitatea într-o comunitate. Carisma este un foc ce arde și se transformă, care modelează inimile consacraților, pregătindu-le pentru o «ascultare» fără drept de apel, fără legături care să frâneze
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sale: nu a participat la nici un joc de noroc (i a evitat orice leg(tur( cu vreo femeie. Aceasta este o modalitate de afirmare a statutului s(u marginal (n raport cu mediul. El are deci sentimentul de a fi scuzat că nu participă la aceste activit((i, mai curînd decît acela de a fi exclus. (ntr-un alt context, si pentru a merge mai departe (n (n(elegerea grupului, Whyte a jucat bowling și a ie(it cu tinere fete. • Stabilirea
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
și ai salonului. Felix, care se aștepta sa fie chemat spre a face cunoștință cu Titi cel corigent, văzu că Aurica arăta predispozi-țiuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Simțind parcă o obiecție, Aurica se scuză: - Titi s-a dus cu mama în oraș, să-și cumpere vopsele. Trebuie să sosească în curând. Urmă o clipă de tăcere, în care Felix căuta cu mintea un câmp de convorbire. Însă Aurica avea unul dinainte. - Te simți bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu trepte de nuia groasă de alun, care se afla înăuntrul șopronului pentru căruțe, și se urcă repede, invitând și pe ceilalți: - Pascalopol, nu vii? Hai, te rog, vino! Pascalopol se arătă însă puțin contrariat de această invitație și se scuză. Otilia apăruse în fereastra podului și făcea de acolo semne de delicii. G. Călinescu - Felix, suie-te să vezi ce fân moale! Moșierul, nemaigăsind alt chip de a fi pe placul Otiliei, făcu semn lui Felix să se urce. - Vai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
niciodată. Ce căuta Otilia la Paris, mai ales cu cine? Fără îndoială, cu Pascalopol. Sufletul i se umplu de amărăciune. Dacă Otilia s-ar fi dus la moșie, asta ar mai fi mers. Era un gest de plictiseală care se scuza, mai ales că moșia era un loc de delectare primăvara. Dar la Paris, era altceva. Otilia petrecea, se bucura, dormea poate în aceeași cameră cu Pascalopol, trecea drept soția lui, dacă nu era, legal sau nelegal. La Paris, Pascalopol înceta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai găsit pe Felixacolo și au râs de mine. Otilia e o târfă, care a dormit cu Felix și acum doarme cu Pascalopol. Nu dau voie, înțelegi... Titi bătu din nou în masă, risipind hârtiile. Indignat, Felix dădu să se scuze: - Îmi pare rău că vorbești așa de Otilia. - E o tîrfă! urlă ca un nebun Titi, bătând cu pumnul în masă. - Este vina mea, adăugă Felix, că stau de vorbă cu domnulTiti, care își îngăduie să spună astfel de neadevăruri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să sfârșească. Moș Costache, înroșindu-se brusc, bâlbâi violent: - Să-să-să nu spui prostii, de-despre fa-fa-fata mea!Stănică își însuși indignarea bătrînului: - Vezi ce comedii faci, iubito? Cum poți să spui asemenea prăpăstii, când nu cunoști lucrurile? Așa e, o scuză Stănică față de ceilalți, când o fată e crescută în idei greșite și în dușmănii. Familiile dumnealor nu prea se au bine, mă înțelegi, și de aci toată povestea. - E rău când nu e unire în familii, zise madam Iorgu, mereuplacidă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a provoca cele mai absurde situații, ca să stea de vorbă cu toată lumea și să afle toate. - Fumați, nu e așa? întrebă Stănică, și apoi tot el răspunse: Cum să nu fumați? Se prefăcu că se caută prin buzunare, apoi se scuză: - Sunt și eu un boem în felul meu! Am crezut că am, darn-am! Însă "unchiul" meu are un tutun tare, teribil! Numai nu-i pentru domnișoare. - Și de ce să nu fie pentru domnișoare? zise studenta de pe fereastră, bălăbănind picioarele și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de data asta bine controlată, cu ajutorul rudelor, îl mai invadase adesea. Nu aproba nici temperamentul Olimpiei. N-o putea învinovați de nimic, însă admirația lui era pentru femeia sprintenă, sociabilă, pe care o înțelegea ca pe Otilia, și ar fi scuzat-o ca pe Georgeta. Ar fi vrut o femeie care "să-l împingă". A scăpa de Olimpia însemna divorțul. Să dea însă divorț fără motiv era, după concepția lui, o "canalierie". Olimpia era "mama îngerașului lui mort". Imposibil. Nu se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foarte cuminte când părinții se îngrijescde copiii lor, ca să nu rămână pe drumuri să cerșească pe la ușile altora. Iată, răposatul s-a îngrijit și a lăsat domnișoarei avere frumoasă, case bune. Toți lăsară din nou capul în jos. Otilia se scuză că nu se simte bine și se ridică să plece. Pascalopol îi ceru învoirea să-i spună ceva și o urmă afară. - Cine e domnul? întrebă iarăși preotul, nedîndu-și seamade repetatele lui gafe. Un unchi, desigur! - E unchi! Unchi bun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caleașcă. Dacă se întîmpla de-ți câștigau la barbut vreun castel, nobili, cum erau, a doua zi, de rușine, își trimiteau pîn' la tine aghiotantul și-ți înmîna, din partea lor, o moșie, pe care scria: "Bruță, te rugăm ca să ne scuzi. Asta nu ne mai trebuie. Te implorăm, bea-o tu!..." - Să mori înfipt! - Să mă pupi... Pe când regii ăștălalți, Cei șapte ai orașului București, sânt niște gudulani nepricopsiți, ca mine și ca tine... N-are semnele distinptive. E obișnuiți. Ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]