3,800 matches
-
lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
apoi moare. Nu pot fi doamna munților din poveste, nici stavilă privirilor în cohorte de brazi, nici oseminte nu pot să adun, să descifrez dorul Herei de a se îmbăia în izvorul Kanathos; fecioară liberă, în fiecare an. Zeus îi sfâșia bucuria, chinuri de pământ îi tăiau aripile năluce, prin apele de argilă, nu mai trăia decât durere și milă. Dorul de a fi fecioară mereu este mai puternic decât nemurirea unui zeu! E o revenire la starea dintâi idealul tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe care-l flutură Tina e fals, dar scorpia o dă afară cu forța țipînd că n-are ce căuta acolo. Valeria, distrusă, nu-și mai poate opri lacrimile, iar Tina o privește cu o ură nesfîrșită. Inima ei e sfîșiată Între durerea pe care vede că i-o provoacă Marianei și setea de răzbunare de care nu știe cum să scape. Leonardo Își deschide În sfîrșit ochii, iar Valeria e-n culmea fericirii, un turc este revoltat de nudurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pădure generează, nu mai Încape Îndoială, fenomenul e mai greu de imaginat cu mintea la lupi, fiindcă-n alt număr al aceleiași foi pentru minte și artă, crierul cinegetic al lui Neacșu ne descrie deodată lupii ce vor să-l sfâșie pe alesul poporului: „Eu Îl respect pe Președintele României pentru că el a fost ales de aproape toți românii. Ne amintim de momentele apariției la televiziune a domnului Iliescu (...) Venise În haină și pulover, cred că nici nu era bărbierit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîmpurile de bătălie, aliații Își țeseau legende, Își Înălțau temple monumentale”. Stonehendge. De-acum trei mii de ani În vreme ce noi ne jertfeam pe traista ciobanului. „Dar oare ce-i democrația?” În combinație cu persiflarea, revolta ajunge inflamabilă și autorul, jupiterian, sfîșie rochița Europei În văzul tuturor. Nimic nu-i omis În acest rechizitoriu ce atinge cu violență sublimul. E prezent și Virgiliu, vigilența-i maximă, apar și ungurii, care-s protejați de Occident petru ca noi s-ajungem „victime În propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bucurat persoane din afara țării, să facă săpături la Sarmisegetuza. Astfel, importante descoperiri arheologice au făcut pași În necunoscut.” Cum ar fi viezurele amintit și furculița cu resort a lui Decebal. Carolina Ilica adaugă În Națiunea: „Teritoriul vechii Dacii a fost sfîșiat de mai multe ori de cămilele imperiilor”. Bănuiesc că o astfel de concluzie i se trage Carolinei de la tremurul lunii aprilie, ce i-a dictat originala viziune asupra unei poezii universale. La pașa vine un arab. Călare pe-o cămilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tristă, pentru că murise demult. Bunica următoare a fost cea mai neplauzibilă femeie pe care-am cunoscut-o. Uluitor de generoasă, iubea pe toată lumea, chiar și pe mine. Poate din pricina pianului de familie, poate din pricina iubirii a țipat și și-a sfîșiat bluza de spital două nopți la rînd, la 76 de ani, tot la Vitan BÎrzești, a ajuns acolo odată cu gîndacul vișiniu migrator, cu un an Înaintea bunicului. Se pare că au omorît-o colegele de salon, cu vreo cinci, șase pastile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar fără ca durerea să-mi crească, Ce ne putea face mai mult decât să ne despartă? Dacă m-ar bate oricât, dacă m-ar pălmui, aș suferi oare mai mult? O vedeam cu fața însîngerată, dar nu rănile ei îmi sfâșiau inima, ci însăși făptura ei, prezența ei, pe care o știam departe. ― Au închis-o în odaie, aproape goală, ca să nu se mai poată coborî în camera ta. Cât era leșinată, o stropeau cu apă, ca să învie, apoi, când se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lemne pentru foc și-și mai verifica pușca. Mergeau la vînat prepelițe, așa că desfăcu magazia puștii, scoase cartușele lungi, le puse Într-un săculeț din piele de capră și introduse cartușe scurte, de 22. Erau mai puțin zgomotoase și nu sfîșiau carnea, În caz că nu le-ar fi nimerit În cap. Era pregătit și-ar fi vrut să pornească. „Da’ pe unde o umbla fata aia“, se gîndi. „Nu te agita“, Își spuse apoi. „I-ai spus să nu se grăbească. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
De‐un fluture ce‐mi scapă, și‐n altă floare a zburat, Mămica mă‐ mpacă! De m‐am lovit, când am căzut, Numaidecât îmi trece, Din clipa‐n care‐a început Mămica să mă frece! Dacă în joc mi‐am sfâșiat Hăinuțele frumoase, Am fost certat, dar le‐a luat Mămica să le coasă. Iar de mă culc și‐s obosit, Să mă dezbrac m‐ajută și cum mă crede adormit, Cu foc ea mă sărută . Din motive didactico‐pedagogice urma
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
din strînsoare, Îl Împingem și-l vedem cum cade În spate, prăbușindu-se peste geamurile putrezite, Încă rezistînd, dar nefiind În stare să se redreseze și Încercînd să se țină de perdelele roase și vechi, dar materialul doar i se sfîșie În mîini, iar el ne privește cu ură și fără să Înțeleagă, propriu-i sînge scurgîndu-i-se din limba retezată din gură, pe cînd alunecă pe fereastră și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e alunecoasă, dar ne ținem de ea. Apoi se desprinde din articulație, iar noi o scăpăm din mînă și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfîșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormînt sfărîmicios verde și jegos, unde În sfîrșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu sîntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ne Întreabă cine sîntem. Draga mea te iubesc, deși ești crudă cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat una dintre voci devine familiară: — Ei bine Robbo, de data asta chiar ai futut-o de tot. SÎntem sfîșiați În bucăți Într-o rochie de femeie, Înțepeniți Într-un gard viu și-l auzim pe Toal cum ne vorbește, iar În circumstanțele actuale trebuie să recunoaștem că ar putea avea dreptate. Mă rănești și mă faci să plîng Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a fost prina ta iubire dar de fapt n-ai cunoscut-o niciodată atît de bine Eape cît ți-ai fi dorit. Îi plăcea muzica, arăta și plăcea zile lmirosea bine, purta o proteză și inima ție ăștia cîndse tot sfîșia În trecut și Încă ți se mai sfîștie, dacă ești sincervandalisme cretinefață de tine, de fiecare dată cînd te gîndești la ea.te așa ca un rahat de genul ăstaCÎteodată nu poți să te ajuți singur darjocurile nu mai sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o carte despre această iubire/fericire. Poate fi ea scrisă ? Cine știe ? Poate mai târziu, când Copilul mic va fi doar acolo, departe, strălucitor în aburii denși ai Nostalgiei. O carte despre Frumusețea mică și despre Strălucirea măruntă care-ți sfâșie inima, despre Lucrurile mici, 166 despre Veselia ca o sorcovă (veselă!), despre Frica de care nu ți-e frică, despre Oboseala care curăță lucrurile, despre cum se schimbă lumea și despre cum se tot schimbă Copilul, până nu mai rămâne
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
unui general senil, în manta albă de Mihai Viteazul Și asta îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i place cîinelui meu. Îl mîrîie cavalerește, ca avertisment, dar Milucă urlă un "marș, javră". Pînă să intervin, cracul pantalonului Armani e sfîșiat. I-a compostat și buca. Țipetele și înjurăturile nu mai contenesc. Dispari, Tănucă, îi spun zîmbind. Intră-n casă și ascunde-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat de miel(ucă). Tămbălăul scoate lumea la uluci și-n stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unui taur, dar lui Milucă? Și ce atîta zarvă? Un om mușcat de-un cîine nu constituie o știre; un cîine mușcat de om, da. Ba este știre. Și ce știre! Pe toate canalele locale: Un cîine furios atacă; Rector sfîșiat de un lup alsacian; Aproape ornorît de un cîine feroce; Altă viață pusă în pericol de un dulău nesupravegheat; În zece zile se va ști dacă animalul e turbat sau nu; Moarte cîinelui de pe Trompeta. O Scufiță Roșie caninofobă, martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
da, mă las. Lacul rămîne pe stînga. Și drumul care duce la aeroport. Bun locșor ca să ne pierdem urmele, se bucură Tano cînd intrăm în han. Un pumn în plex ("nu servim cu cîini") e nimica toată pentru el. Îi sfîșie inima chelnerului cu botul lui mîhnit, cu nasul lui mîhnit, cu ochii lui mîhniți, așa că ne primește comanda: Două ("Trei Iordanco!") porții de frigărui. Da, Russ, degetul lui Șichy, oricît îți displace igrecul din nume, ar putea deveni de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nervozitatea celui care sunase la o ușă oarecare - dar poate că tocmai această ușă a unui scriitor ratat fusese adevărata destinație -, într-o altă zi cu ploaie aproape biblică... Câteva zeci de secunde se priviră în ochi, în vreme ce un fulger sfâșie cerul către nord-vest. Imediat fu urmat de un tunet care făcu alarmele unor mașini să răbufnească... - Căutați pe cineva? Încercă să pozeze în gazdă surprinsă, dar politicoasă, cu toate că i-ar fi trântit ușa în nas individului, în doi timpi și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
febrilă în goana condeiului: Pentru mine dragostea poartă un singur nume, Alex! Deși în însăilările gândurilor sale Ina afirma că nu vrea să plângă, Alex era convins că Ina plânsese și înainte și după ce își însăilase durerea în jurnal. Îi sfâșiau sufletul aceste însemnări, devenite acum, pentru el o piatră fierbinte așezată direct pe inimă, acestea spunând mai mult decât toate cuvintele la un loc. Mai erau câteva însemnări voalate, dar era limpede; Ina aflase de aventura lui cu Lili, ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
birou timp de două săptămâni Întregi (petrecea una la Milano, una la Parisă și mă Încânta cu deosebire faptul că aveam să scap, cu un drum, și de Emily timp de o săptămână. Viziuni cu hamburgeri cu slănină, cu jeanși sfâșiați În stil neprofesionist și În pantofi fără toc - la naiba, poate chiar adidași - mi s-au bulucit În cap. — De ce numai În octombrie? — Păi, nu e lipsită de ajutor acolo. Cei de la variantele italiană și franceză ale revistei Runway trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Prea Înalt, și a venit vremea, cînd sfinții au luat în stăpînire împărăția. 23. El mi-a vorbit așa: "Fiara a patra, este o a patra împărăție, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîșia tot pămîntul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. 24. Cele zece coarne, înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor; se strâng pe șolduri, se freacă de ele ca Într-o mișcare de mângâiere indecentă. Deodată, tresar. Am găsit! Sunt salvat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne-am căsătorit, schimbăm asemenea amabilități aproape zilnic; e un sport al vieții noastre comune, o gimnastică prin care ne menținem În formă și rezistăm În rutina abjectă a insultei de la o zi la alta. Altfel, ar trebui să ne sfâșiem reciproc. (ieri) Azi, corpul ei s-a mișcat participativ În act; „Iată, am simțit că exist și eu!“, a strigat, cutremurată de violența orgasmului. Acest strigăt visceral a zguduit pereții casei, a pus În vibrație mobilele vechi, a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]