5,168 matches
-
auzi vocea lui Zevedei, și pușcărie tot 15 ani... De aceea trebuie să înțeleg problema timpului..." Câteva minute în urmă, Pantazi ceru să i se repete pasajul cu von Braun. Li se aduse a doua cafea și începu s-o soarbă pe îndelete, ascultând pe Năstase citind fișa lui Pantelimon. Origine socială sănătoasă. Fiu de muncitori din Valea Jiului. Student eminent, deși lipsit de spirit politic. Înainte chiar de a-și lua doctoratul i s-a acceptat un proiect destul de îndrăzneț la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ghibercea. De ce și-ar fi dat atâta osteneală? Pantazi apucă farfurioara și o trase încet în fața lui. - Mulțumesc, spuse. Numai aici se poate bea cea mai bună cafea fără caimac. Nu înțeleg cum o faceți... Apropie ceașca de buze și sorbi cu grijă. - Și, ca de obicei, e fierbinte, adăugă. Excelentă!... Ca să revenim la ce spuneam adineaori. Spuneam: s-ar putea ca mesajele să existe, dar să nu se refere la o acțiune subversivă la noi în țară. S-ar putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
speciale au lucrat zi și noapte, luând ca bază și fazele Lunii din 1966, și cele de anul acesta: absolut fără nici un rezultat. Nu s-a format nici măcar un singur cuvânt, ca să nu mai vorbim de mesagii... Pantazi începu să soarbă, gânditor, din cafeaua proaspătă pe care i-o adusese vecinul. - Firește, este o simplă ipoteză. Dar pentru că știm acum că edițiile apocrife au fost expediate peste hotare - în Mexico, în Italia și sigur în alte părți - că deci este vorba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
afla mai mult de la asistenții profesorului Stănciulescu n-au dus la nici un rezultat... Apucă din nou paharul cu whisky și, după ce-l învîrti de mai multe ori între degete, îl apropie de buze; cu mare grijă, foarte încet, începu să soarbă. - Prin intervenția doctorului Bernard, ați avut, vreo trei, patru ani, o bursă Rockefeller. Care era aria cercetării? - Materiale pentru o istorie a psihologiei medicale, răspunse. Le-am expediat, în 1945, colaboratorilor profesorului Bernard, la Paris... - Interesant, spuse, ridicîndu-și brusc privirile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împlinit optzeci de ani! șopti. Și nu arătați mai mult de treizeci, treizeci și doi... Și arătați astfel pentru că încercați să vă ascundeți vârsta... - Încă nu știu cu cine am plăcerea să stau de vorbă... - Îmi cer iertare, spuse după ce sorbi din paharul cu bere. Sunt încă foarte emoționat. Cum spun jucătorii la curse, am mizat totul pe un cal, și am cîștigat!... Sunt Ted Jones-Junior, corespondent la Time Magazine... Totul a început acum vreo zece ani, când am citit interviul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
reîntineririi, ne putem aștepta la orice... Cred că e preferabil să-i lăsăm pe biochimiști și pe gerontologi să-și continue cercetările, într-o zi, mai mult sau mai puțin apropiată, vor ajunge la același rezultat... Fuma, privindu-l cum soarbe din paharul cu limonada caldă. - În orice caz, spuse târziu, e vorba și de dumneata. Când făceam planul articolului, nu mă gândeam la ce-ar fi devenit viața dumitale după apariție. - Într-un anumit sens, îl întrerupse râzând, a și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mulțumesc, Petrache, spuse când chelnerul, clipind din ochi cu înțeles, apropie cu mare atenție paharul cu coniac plin până în vârf. Te rog, nu te jena, adăugă văzând că fata rămăsese cu ochii ațintiți asupra farfuriei. Încearcă întîi unul cu șuncă... Sorbea, pe rând, o linguriță de ceai și câteva picături de coniac. - Cred că am citit-o în liceu, când aveam vreo 14, 15 ani, începu după ce-și roti privirile în jurul lui, parcă ar fi vrut să mai verifice încă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și rămăsese încurcată, neîndrăznind să mestece. Într-un cuvânt, lucrurile se petreceau câteva secole în urmă, probabil în Evul Mediu, în Occident. Și eroul povestirii era un jongleur, un saltimbanc, un prestidigitator, cum vrei să-i spui... Se întrerupse, ca să soarbă mai spornic din coniac, își șterse din nou ochelarii, apoi rămase o clipă visător, privind drept înaintea lui, fără s-o vadă. - Și acum, când ai să asculți povestea, începu cu un ton ferm, ai să te miri că m-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
va da de el, nu se va liniști... Se întrerupse, privind cu atenție, aproape cu admirație, îndemînarea cu care chelnerul îi pusese în față paharul cu coniac, fără să verse o picătură. - Mulțumesc, Petrache. Ești formidabil!... Își apropie buzele și sorbi cu grijă. Apoi se întoarse sprel Maria. - ... Dar nu i-a spus nimic, adăugă. Sau, în orice caz, dacă i-o fi spus, nu mai mi-aduc aminte. Sfârșitul povestirii era destul de banal. Probabil că de aceea l-am uitat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu atenție, încruntîndu-se parcă ar fi încercat să-și amintească, începeam să sper: poate că de data aceasta am noroc și aflu numele autorului sau titlul nuvelei, sau măcar sfârșitul... Ajunsesem de pomină, atunci, prin 1914, în preajma războiului, adăugă zâmbind. Sorbi din ceașca cu ceai, apoi apucă paharul cu coniac și-l păstră mult timp în palmă. - Dar, cum ți-am spus, povestirea aceasta mi-a schimbat viața. Nu numai pentru că a trebuit să devin muzicant. Dar mai ales pentru că - pare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să aplice, cum îi plăcea să spună, ceremonialul, adică să țină, câteva secunde, paharul de cristal în dreptul ochilor, privind prin licoarea de aur și aramă, și apoi să-l înalțe și, urîndu-le noroc, să-l apropie de buze și să soarbă cât va putea mai încet. Puțin timp în urmă deschise brusc ochii și-l surprinse lumina din salon. "A dat Dumnezeu și au reparat prizele!" își spuse, dar în aceeași clipă o văzu pe Maria Daria îndreptîndu-se încet spre el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
El se lăsa încet, la loc, în pat, gemând ușor, și întindea mâna tremurândă după cordon : avea să intre Maria, avea să dea la o parte draperiile grele, avea să deschidă larg ferestrele și, cu ochii închiși, el avea să soarbă, respirând rar, în piept, aerul viu al dimineții de iunie. Ce mult a putut să-l iubească, dacă și-acum, după cincizeci de ani de când a murit, încă mai speră, nedeslușit și absurd, că el ar putea să se întoarcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o baie sunt imaginea iadului. Haos și Bătrâna Noapte. Altceva decât corsetul tău aruncat pe podea, care-mi place. Nu-i un corset. — Orice-ar fi! Haos și Bătrâna Noapte. — Mai vrei un pahar? Hei, nuni - nuni - nu! Mai soarbe tu una, scumpă fiică a plăcerii. Eu o să mă plimb. George se sculă de pe canapea și începu să se plimbe prin casă, străbătu dormitorul, ieși în hol, de acolo intră în bucătărie, apoi se întoarse din nou în cameră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Era cea mai slabă dintre băuturile care ar putea fi numite alcoolice, totuși era o băutură. Îi întinse lui Hattie paharul și își prepară și el un amestec similar. Continuau să stea amândoi în picioare, ceea ce era semnificativ. John Robert sorbi o înghițitură. I se urcă pe dată la cap. Hattie continua să stea lângă măsuță, cu ochii dilatați, ținându-și paharul în mână. — Bea, o îndemnă el și când rosti acest cuvânt se simți ca un bătrân vrăjitor, un făcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se urcă pe dată la cap. Hattie continua să stea lângă măsuță, cu ochii dilatați, ținându-și paharul în mână. — Bea, o îndemnă el și când rosti acest cuvânt se simți ca un bătrân vrăjitor, un făcător de farmece. Hattie sorbi și ea o înghițitură. I se ridică și ei pe dată la cap. Oh! John Robert își târșâi picioarele îndărăt spre banchetă și amândoi se așezară din nou. E bun, spuse Hattie. Ți-e dor de America? o întrebă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așezară din nou. E bun, spuse Hattie. Ți-e dor de America? o întrebă. Nu-i punea adeseori asemenea întrebări directe sau chiar interesante. Avea acum impresia că niciodată nu-i pusese cu adevărat întrebări. Hattie chibzui un moment. Mai sorbi o înghițitură din băutura excitantă. — Eu nu cred în America. Mă gândesc că e o ficțiune. Sau cel puțin pentru mine. Am impresia că imaginația mea a făurit-o. Era observația cea mai stimulatoare de gândire pe care o extrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O legăna pe Anthea șoptindu-i: — Scumpa mea, draga mea, nu suferi, te iubesc atât demult... Doctorul se reîntoarse și-i întinse Antheei un pahar cu un lichid albicios. Fata se opri din plâns, se îndepărtă ușor de Tom și sorbi încet calmantul. Doctorul Roach, punându-și mâna pe umărul lui Tom, îi spuse: Îmi pare bine că ai aflat atât de repede vestea și c-ai venit îndată. Am dat și eu câteva telefoane, așa că noutatea zboară, probabil, din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să vin deloc aici. Și ce micuță e femeia asta, aproape pitică, și cât e de nefericită!“. Spuse apoi cu glas tare. — La urma urmei, dă-mi și mie puțin whisky. Inspirat de exemplul ei, își turnă whiskyul în vin, sorbi o înghițitură și încercă o senzație foarte stranie. O întrebă: — Cum de ți s-au întâmplat toate astea? — Te referi la seara de sâmbătă? — Nu, mă refer la situația ta, cum a început? — Existența mea de prostituată? Uite ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o scrisoare din buzunar și începu s-o citească. Îi spuse: — Vrei să-mi dai ceva de băut? Diane îi turnă whisky în paharul ei și i-l întinse. Continua să stea rigidă și să se uite la el. George sorbi o înghițitură de whisky, continuând să citească scrisoarea. Apoi își înălță privirile către ea. — Ce s-a întâmplat? A, Tom. Așază-te aici lângă mine. De ce ești atât de înspăimântată? N-ai de ce să fii. Haide, așază-te. Diane se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Chivu. Probabil că se uita la Fulg-de-Nea al ei. Nimeni din băieții de pe scenă n-ar fi putut să spună la cine se uită spectatorii, cu ochii lor strălucind de luminile scenei. Dar ea trebuie că se uita la Călin sorbindu-l din ochi. Sau urmărea spectacolul în toate amănuntele lui. În poală ținea poșeta, iar în poșetă Lucian știa că se ascunde bețigașul de ruj, roșu, gras și lunecos. Acel bețigaș trebuia să-l uite. Se mustră că lăsase privirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vorbit cu limba cam împleticită: Măi călu... luțule. Tuuu mănânci, iar eu să... să stau așaaa ca Mutuuu? Euuu am... am săăă beau. Uite sti... sticla aici! Îiii cam goa...lă, da’ o umple eaaa Maranda... Odată cu ultima vorbă, a sorbit și cea din urmă picătură de rachiu. A intrat în casă și s-a întins pe laiță. Pe când îl învăluia somnul, a intrat Maranda. Ce faci, Toadere, dormi? Nuuu. Te aștep...tam pe tiiine. Nu cumva te-ai îmbătat? Așaaa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui a pornit să sufle de îți tăia pielea obrazului. Pe nesimțite, ninsoarea s-a întețit încât totul s-a prefăcut într-un viscol năpraznic. Crâșmarul făcea ce făcea și mereu își arunca privirea către Toaibă, care, dus pe gânduri, sorbea din când în când din țoiul din fața lui. Când s-a lăsat noaptea - la cererea lui Toaibă - crâșmarul i-a umplut țoiul, dar i-a șoptit: Toadere, eu cred că îi deajuns cât ai băut astăzi. Ar fi bine să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau o eternizare a prezentului (insecta rămâne în racla chihlimbarului, unduirea continuă a frunzelor la geam, exprimată gerunzial, înghițiturile de prezent, sorbite pentru a rămâne într-un acasă perpetuu), verdele sine qua non (existent în cele ale naturii și în cele prin care omul caută - stângaci - să copieze natura, garanție, totodată a jurământului celui mai simplu: Jur pe verdele de mai / sfințit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-și dori / Adevărul în anemonă pitit. Obârșia a toate însă este, până la urmă, doar eul: tot în eu e ce-o să fie! Totuși, psalmic, animat de credință mereu, își strigă adesea către dumnezeire neîmplinirile: sângele meu, Doamne, din care mă sorbi / și-mi faci drumul de-ntoarcere, ca la orbi, / și faci din el predici despre Bine și Rău / Curgându-l de la Ana la Caiafa / și din Călău scoți Victima / și din victimă faci iarăși Călău. O parte dintre textele care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ea o peșteră de tîlhari." 47. Isus învăța în toate zilele pe norod în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrînii norodului căutau să-L omoare; 48. dar nu știau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze. $20 1. Într-una din acele zile, cînd învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrînii, 2. și I-au zis: "Spune-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]