35,079 matches
-
Nu stă în puterea mea să-mi îndeplinesc speranța pe care o am în clipa aceasta, deci realizarea ei nu depinde de puterea mea (deci speranța e dorință fără putere). În fine, nu numai că nu pot să-mi realizez speranța, dar nici măcar nu știu dacă ea se va realiza vreodată (deci speranța e dorință fără cunoaștere). Din aceste motive, fericirea nu o capeți decît dacă dai la o parte aceste piedici, străduindu-te să te bucuri de împlinirea acelor dorințe
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
am în clipa aceasta, deci realizarea ei nu depinde de puterea mea (deci speranța e dorință fără putere). În fine, nu numai că nu pot să-mi realizez speranța, dar nici măcar nu știu dacă ea se va realiza vreodată (deci speranța e dorință fără cunoaștere). Din aceste motive, fericirea nu o capeți decît dacă dai la o parte aceste piedici, străduindu-te să te bucuri de împlinirea acelor dorințe care depinde de puterea și de cunoașterea ta. "Doar cel care nu
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
Una peste alta, fericirea nu are sens decît în perspectiva unei vieți viitoare și numai în vederea învierii îndelung așteptate. Așadar, pentru un creștin, fericirea cere ca condiție obligatorie perspectiva unei alte lumi și, totodată, cultivarea virtuților creștine cardinale: credința, dragostea, speranța. În contrast cu convingerea lui Sponville, și anume că fericirea presupune absența speranței, pentru Delumeau, fericirea fără speranță nu are sens. "Omul nu este pe pămînt dintr-o întîmplare, chiar dacă este produsul evoluției. În zilele noastre, mulți aspiră totuși la fericirea imediată
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
vieți viitoare și numai în vederea învierii îndelung așteptate. Așadar, pentru un creștin, fericirea cere ca condiție obligatorie perspectiva unei alte lumi și, totodată, cultivarea virtuților creștine cardinale: credința, dragostea, speranța. În contrast cu convingerea lui Sponville, și anume că fericirea presupune absența speranței, pentru Delumeau, fericirea fără speranță nu are sens. "Omul nu este pe pămînt dintr-o întîmplare, chiar dacă este produsul evoluției. În zilele noastre, mulți aspiră totuși la fericirea imediată fără speranță, care sfîrșește cel mai adesea în deziluzie, descurajare și
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
învierii îndelung așteptate. Așadar, pentru un creștin, fericirea cere ca condiție obligatorie perspectiva unei alte lumi și, totodată, cultivarea virtuților creștine cardinale: credința, dragostea, speranța. În contrast cu convingerea lui Sponville, și anume că fericirea presupune absența speranței, pentru Delumeau, fericirea fără speranță nu are sens. "Omul nu este pe pămînt dintr-o întîmplare, chiar dacă este produsul evoluției. În zilele noastre, mulți aspiră totuși la fericirea imediată fără speranță, care sfîrșește cel mai adesea în deziluzie, descurajare și sentimentul de a fi pe
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
convingerea lui Sponville, și anume că fericirea presupune absența speranței, pentru Delumeau, fericirea fără speranță nu are sens. "Omul nu este pe pămînt dintr-o întîmplare, chiar dacă este produsul evoluției. În zilele noastre, mulți aspiră totuși la fericirea imediată fără speranță, care sfîrșește cel mai adesea în deziluzie, descurajare și sentimentul de a fi pe drumul către neant. Această dorință a unei fericiri fără speranță mi se pare o atitudine fără viitor și semnul confuziei în care se găsește societatea noastră
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
o întîmplare, chiar dacă este produsul evoluției. În zilele noastre, mulți aspiră totuși la fericirea imediată fără speranță, care sfîrșește cel mai adesea în deziluzie, descurajare și sentimentul de a fi pe drumul către neant. Această dorință a unei fericiri fără speranță mi se pare o atitudine fără viitor și semnul confuziei în care se găsește societatea noastră contemporană. A profita din plin de viață, aici și acum, înseamnă, în definitiv, a transforma viața în Ťcabaretul neantuluiť (după poetul Léon-Paul Fargue). Pentru că
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
al poeziei, nu știm să le punem în funcțiune - aristocratic - nici pe unul, nici pe celălalt. Sau deoarece poezia care se naște din poezie ne trimite constant cu gândul la text și mai niciodată la stare ori la halucinație. 3 Speranța oricărui cronicar literar - deseori disimulată în tot soiul de pledoarii estetice neutre - este ca volumele pe care le recomandă explicit și entuziast să ajungă cumva sub ochii avizi și confienți ai cititorilor. În bibliotecile cu polițe încărcate ale cumpărătorilor. În
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
-l facă celebru în emisiunile de la "Europa Liberă", scoate în evidență deficitul de legitimitate și de democrație al puterii de la București. Ce poți spune când afli că un simbol al luptei anticomuniste, un om al cărui nume era sinonim cu speranța a făcut un pact - mă rog, o jumătate de pact - cu Securitatea? În primul moment cazi pradă deziluziei. Apoi, dacă ești de bună credință, încerci să cauți circumstanțe atenuante. Pentru că, îți dai seama, nu știi prea clar ce a făcut
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
Mite nu reușește să se lege pentru totdeauna de ceva sau de cineva. Amușină, ca un câine mare, mușcă sau schelălăie pe drumurile vieții, privește uneori cu ochi injectați, de dulău turbat, ori se gudură pe lângă o nouă fustă, cu speranța că aceasta va cădea cât mai grabnic. E un animal, deocamdată, fericit, cu atâția pumni încasați în ficat sau în figură, dar cu un tonus foarte bun; un fel de vagabond îndrăcit pe care nimeni și nimic nu-l poate
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
ridicat). Ca orice autor satiric, Florin Bican își alege subiectele din "mârlăniile" epocii sale, din sacul fără fund al aparențelor și prefăcătoriilor, din ridiculizarea defectelor societății, din ironizarea patetismului, din nevoia de contrabalansare a deziluziilor și dezamăgirii, a lipsei de speranță și neîncrederii. Pasiunea locală pentru moartea "caprei vecinului", bogatul arsenal de pedepse inclus în înjurăturile românești sunt adevărate mine pentru cărbunele caricaturistului (iar ilustrațiile cărții, semnate de Iulian Frățilă, folosesc același cărbune). Câteva trăsături - și se conturează caractere inconfundabile, parodii
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
și la el, la Cioran." (p. 164). Cum "trebuie" citit autorul Schimbării la față a României, depozitarul unui fond (sufletesc) autohton transpus în stil (în spirit) franțuzesc? "Nu trebuie citit direct în conținut fiindcă atunci într-adevăr nu lasă nici o speranță. Conținutul trebuie citit în expresia lui, în energia expresiei, în echivocul și comicul ei" (p. 42). Ajung la provocarea intelectuală a acestei cărți. Verdictele cioraniene par, de multe ori, toxice, prin deposedarea subiectului care le asumă de orice speranță. La
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
nici o speranță. Conținutul trebuie citit în expresia lui, în energia expresiei, în echivocul și comicul ei" (p. 42). Ajung la provocarea intelectuală a acestei cărți. Verdictele cioraniene par, de multe ori, toxice, prin deposedarea subiectului care le asumă de orice speranță. La un astfel de campion al deziluzionării vin, ca la Mecca, parcă toți ratații, cloșarzii, informii și neisprăviții Parisului. Dar Cioran e de fapt un autor comic, un voios al umorii negre, un prăpăstios stenic, cum spune Livius Ciocârlie, care
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
mizerabilism și grija pentru suflet"), Mircea Iorgulescu ("Estul între necunoaștere și recunoaștere"), scriitoarea estoniană Doris Kareva ("From Harem to Brothel"), scriitorul basarabean Vitalie Ciobanu ("Europa în călimară sau despre tabloul din casa bunicii") și Nicoleta Sălcudeanu ("Literatura între spaimă și speranță"). După-amiaza, moderatorul întîlnirii a fost Nicolae Manolescu, iar protagoniștii s-au numit: Adam Michnik, cu o necruțătoare diatribă îndreptată împotriva situației politice din Polonia de astăzi, Bogdan Ghiu ("L'alterécriture ou l'en-gage littéraire du monde"), scriitorul lituanian Marius Iva
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
proiecția ei deasupra noastră. Marian, Mihai, Mircea, Mugur, Florin, Claudia, Luminița... Atunci, abia, am plîns. Lacrimile duceau la vale umilințe dezamăgiri, se spălau rănile uscate, sufletele noastre, amintirile, coșmarul. N-am uitat. Nimic. Nici o secundă. Nici inocența, nici visul, nici speranța că drumul va fi altul. Complet altul. Nici urletul visceral al muncitorilor care anunța triumfător "IMGB face ordine! Noi muncim, noi nu gîndim". Nici bătăile, nici loviturile aplicate cu bestialitate de regulă în cap, ca să ne iasă gărgăunii, nici ecoul
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
din celebrele lor "Nocturne" de la Țăndărică. Scena este aproape goală. În fundal, o cortină de fier coborîtă brutal și definitiv îmi dă fiori. În fața ei se va desfășura tot acest discurs-eseu teatral, muzical și coregrafic despre prizonierat și alienare. Fără speranță. Despre conviețuire, despre toleranță și in-toleranță, despre ne-noroc, despre îmbolnăvirea din noi, despre ne-stare și ne-liniște, despre dublul nostru, feminin sau masculin, cu care populăm ființa, spațiul și timpul. Bîntuiți de alienare, devenim captivi ai maladivului. Ai
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
perioada cu adevărat neagră pentru CVT. Unul dintre ultimii săi sprijinitori totali, doctorul-romancier-senator Dan Claudiu Tănăsescu, a înființat un post de televiziune, "Cosmos" pentru întărirea partidului și a lui CVTudor însuși. Rezultatul n-a fost nici pe departe pe măsura speranțelor peremiste. Aparițiile zilnice ale tribunului nu l-au ridicat în sondajele de opinie. Nici partidul nu dă semne că ar duce-o mai bine. Votanții lui Vadim Tudor se întreaptă spre Becali și spre partidul acestuia. Dan Claudiu Tănăsescu, sută
Trenul lui Gigi în halta lui CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9573_a_10898]
-
puțin la nivelul acestui roman) ea mută accentul dinspre exterior - descrierea nudă, cinematografică, uneori ironică până la limita cinismului, a ceea ce se întâmplă în imediata noastă apropiere - spre interior - relatarea prin procedeul dicteului automat a succesiunii de gânduri, vise trăiri, obsesii, speranțe, neliniști culturale și existențiale. La fel ca în celebra plimbare a lui Leopold Bloom, cele două planuri se derulează în paralel. De cele mai multe ori, un element exterior modifică radical direcția gândurilor. Ceea ce la nivel exterior pare continuitate și monotonie devine
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
tuturor acestor acțiuni sau discursuri, ceea ce întoarce pe dos întreaga comicărie, axată pe stîngăcia, lipsa de civilizație, pompierismul notabilităților, pe clișeele unui naționalism tîmp și agresiv din disperare, pe supralicitarea ospitalității și dificil traductibilul fond emoțional autohton, constituie lipsa de speranță, de orizont, în definitiv, România profundă, unde idila se termină brusc. Carnavalul cu inserturi caragialești relevă în spatele măștilor tristețea, sentimentul ratării și nonsensul existenței și atunci încăpățînarea lui Doiaru încetează de a mai fi paradoxală sau ineptă, devenind o filosofie
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
cu o victorie tranșantă și cu o înfrângere tranșantă"13. Publicistul Sebastian dorește "un parlament viu", "regim parlamentar" , suspectează "dreptul penal în alegeri", dar, ca și Eliade, nu crede în destinul politic al tinerei generații, ci în destinul ei cultural, speranță care nu peste mult timp se spulberă și se va dovedi ulterior prin câteva nume de mare înălțime. Foarte tânărul scriitor are acum energia și convingerea generației sale frenetice în credința că destinul ei poartă "adevăruri noi". Confrații îl cuceresc
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
Bădiliță se arată mai puțin spartan decât în sângeroasele dueluri intelectuale care i-au adus o insolită reputație sau în poveștile puse pe seama sa în spațiul literar dâmbovițean. În mod normal jurnalul intim prelungește și clarifică ideile, frustrările, iubirile, resentimentele, speranțele, fobiile manifestate de un om în spațiul public. Din jurnalul unui mare iubitor de femei, ceea ce interesează în cel mai înalt grad sunt tehnicile de cucerire și/sau, eventual, numele victimelor sale. Când e vorba de un politician, tentația cititorului
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
în dezabuzare erotică și într-un regim politic autoritar, preocupat de extinderea fără limite a cuceririlor, descoperă tocmai la marginea imperiului, la Tomis, în Estul barbar al Daciei, soluția creștină a iubirii de oameni, capacitatea de regenerare a suferinței și speranța în nemurire adusă de Mântuitor. Era o ipoteză a imaginarului foarte atractivă pentru un Occident culpabil, afectat de traumele războiului, un Occident ce nu-și redobândise încă foarte buna părere despre sine. Civilizatul învață de la cei considerați primitivi, cuceritorul adoptă
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
transfigurator. Mai poate scrie Ovidiu la Tomis cum a scris la Roma? Ovidiu învață la Tomis limba dacă (după cum ne încredințează ficțiunea jurnalului său) și scrie ode (zadarnice) pentru Tiberiu, noul împărat, ode pe care le recită în public, în speranța că se va auzi la Roma și va obține iertarea. Scrie pentru un prieten căsătorit, soldat roman îndrăgostit de o femeie dacă, la cererea acestuia, o poezie de dragoste pe care acesta o va recita amantei și-i va câștiga
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
face să-și exerseze memoria. Altminteri, în viitoarea campanie riscă să-și transforme partidul într-un simplu emițător de sunete de genul celor pe care le auzi doar în junglă sau în grădina zoologică. În rest, nu mi-am pierdut speranța că voi prinde și ziua în care se va limita la două numărul mandatelor pentru parlamentari.
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
toate șansele să urmeze calea fără întoarcere a PN}CD-ului. Resursele partidului s-au diminuat dramatic, baza elecorală s-a volatilizat într-o clipită, iar din ideile liberale au mai rămas doar steagurile puse de diverși oligarhi pe mormintele speranțelor de altă dată. Știu că, în condițiile actuale, salvarea de la dispariție a PNL-ului ține doar de miracol. Dar nu există altă cale. Nu văd, însă, în afara lui Răzvan-Mihai Ungureanu, oamenii capabili să acționeze cu energia necesară. Primul pas ar
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]