3,995 matches
-
datoria în numele autoritarismului de clasă. S-ar părea că povestea accentuează perspectiva conform căreia Jones reprezintă Cealaltă societate și rasă. Dar când, la interogatoriu, Jones își dă numele la secția de poliție, stând "în fața biroului cu un aer zăpăcit și speriat, precum un somnambul deșteptat din visurile sale periculoase", ofițerul de serviciu răspunde: "Albert Jones!... acest om poate imita șuieratul oricărui vas de pe râul Ohio sau Mississippi" (9-10). Astfel încurajat, Jones execută un număr de șuierat. Încă o dată, portretul realizat de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Ruxanda are senzația că și „capul se uita la mine grozav!” din care pricina Îi este frică și nu se mai poate odihni, starea inducându-i un sentiment de spaimă În fața morții. Aflăm toată Întâmplarea din relatarea doamnei Ruxanda, care, speriată, se duce la Lăpușneanul și Îl roagă să nu mai ucidă pentru că Îi este frică. Pe Lăpușneanul nu-l impresionează expunerea soției „ajungă atâta sânge vărsat, atâtea văduviri .... ” și e gata s-o Înjunghie pe „muierea nesocotită”, dar se stăpânește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
furișe persoanei invidiate sau lucrului râvnit; oamenii rușinați își ascund fața, își ajustează ținuta, merg cocoșați, evită contactul vizual, încearcă să dispară sau să se ascundă; oamenii geloși aruncă ,,priviri de gheață" rivalului, fac uneori gesturi nepoliticoase și grosolane; oamenii speriați își încordează mușchii, tresar, își feresc capul, se ghemuiesc, își protejează corpul, au o expresie temătoare a feței etc. Toate aceste exemple ne arată cum gesturile exprimă emoții și sentimente, atitudini și comportamente, într-un mod direct, natural și, de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Arătând mai sus că n-am desfășurat nici un fel de activitate dușmănoasă regimului din R.P.R. eu am declarat adevărul, și-a susținut punctul de vedere cel interogat. Cum omul anchetat, i se părea ofițerului un bătrânel mai mult dezorientat și speriat decât un personaj periculos ordinii sociale, cu experiența pe care o avea în astfel de cazuri, l-a făcut pe poet, încet-încet, să admită și să consemneze: „Recunosc că am scris și difuzat poezii. Începând din anul 1947 și până în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
inspectorii judiciari care atunci țineau de Parchetul General. I-au controlat fișetul, mi-aduc aminte de niște metode securistice. Pur și simplu au deschis fișetul și au controlat. L-am văzut pe procurorul, pe colegul Doru Dobocan de-a dreptul speriat. Spunea: „Ăștia pot să mă bage în pușcărie numai pentru faptul că am făcut dosare de genul ăsta.“ Pe atunci, Procurorul General, respectiv Parchetul General, era și titular al acțiunii disciplinare, tot acolo se aplicau și sancțiunile. Și pe Dobocan
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
doua zi după ce am adus copilul. Când mama i-a arătat cutia cu medicamente pe care o adusesem pentru copil a râs și a sfătuit-o să o arunce. Mama a râs și ea și a aruncat-o. Eu mam speriat, dar copilul meu a crescut bine și frumos la mama; pentru asta le mulțumesc mamei și bunicii Ștefania, precum și lui „moș” Macarie. Nu am cuvinte să le mulțumesc pentru cei trei copii ai mei, pe care i-au îngrijit cu
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
Ceaușescu, un alt argument al susținerii supoziției că Securitatea l-ar fi trădat pe fostul dictator. Într-o dimineață din vara anului 1988, venind la serviciu, am găsit în birou un domn în vârstă, care aștepta mai mult furios decât speriat. L-am salutat convențional și cam ambiguu, neștiind cine poate fi, și m-am prezentat imediat la șeful de serviciu, pentru a afla despre ce este vorba. Și, astfel, am intrat în anchetă cu domnul Gh.H., pensionar intelectual, tocmai adus
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
negru și rotund zvâcni ciudat, ștergând câmpuri de stele, corpul păru să se chircească, o mână se întinse, ca și când trupul ar fi vrut să se lase într-o rână pe pământ. Apoi dispăru în porumb cu un strigăt gros și speriat. Jonas coborî pușca și ascultă. Se auzeau niște bufnituri înfundate, un grohăit oribil și vorbe bolborosite pe jumătate, ca și cum cineva ar fi vorbit în somn. Își croi cu grijă drum printre șiruri, simțind muchiile tăioase ale frunzelor crestându-i picioarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
că am cutia de la construirea blocului, nu poate el să mi-o ocupe acum, nu are cum să o folosească, pentru numele lui Dumnezeu... E încăpățânat. Nu cedează. Mă trezesc și abia așa se rezolvă absurdul situației... *** Sar din somn speriat. Un nou coșmar, de fapt un vis răutăcios, de soiul celor al căror sfârșit nu poate fi rezolvat decât prin trezire. Mi-a apărut o carte de versuri. Foarte subțire. Am dreptul doar la opt exemplare de autor. Mă mir
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Nicolae Ceaușescu, s-a destrămat datorită protestelor mulțimii, am văzut manifeste și demonstranți care-și exprimau revolta împotriva dictaturii și solidaritatea cu mișcările revoluționarilor din Timișoara. Spre deosebire de cei din jurul meu, care aparțineau generațiilor mai în vârstă și care erau vizibil speriați și nesiguri de deznodământul evenimentelor, eu am manifestat încă de la început un entuziasm aproape fanatic. Îmi amintesc că una dintre vecinele mele m-a scos din balcon spunându-mi că "securiștii te pozează cum aplauzi". Desigur că nu era nimic
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
-o pe Smaranda, fiica sălciilor. Ea nu văzuse niciodată pe nimeni și n-avea alt prieten decât chipul său oglindit în apă. Dar, într-o zi, un tânăr și frumos voievod adoarme sub sălcii. Ea îl vede și, ca și cum sălciile speriate ar fi făcut-o pe fată nevăzută, voievodul aude o voce blândă spunând: "Te iubesc și aș muri pentru tine". Iar când el se întoarce acasă, o frunză de salcie îl atinge și aude imediat aceleași cuvinte: "Te iubesc și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
bal este servită o cină minunată, apoi dansatoarele se întorc pe același drum, cu pantofii rupți de prea mult dans. De trei ori le însoțește Făt-Frumos, nevăzut; apoi i se întâmplă să calce pe rochia celei mai tinere, care strigă speriată: "Surorilor, bănuiesc că s-a luat cineva după mine!". Dar celelalte nu văd pe nimeni și râd de sora lor, căreia, fără îndoială, i se agățase rochia într-un mărăcine. De fiecare dată, Făt-Frumos aduce o rămurică din grădina fermecată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
acum, la bătrânețe, a spune cuiva, oricui «nu» mă costă cumplit) motanul cel mare a dormit lângă mine toată noaptea (...) Nu degeaba îl «cheamă» Pițu cel Mare și Bun.“ Pe Pițu cel Mare și Bun i-l adusesem, cândva, mic, speriat și urecheat; celălalt, Gălbenuș, se lipise de familie pe parcurs, compensându-și traumele din copilărie printr-o veselă obrăznicie, care ni-l făcea drag. Pițu era inteligent, sensibil și distins, ca un aristocrat căzut între plebei. Înțelegea imediat și uita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
în orice caz, traseele pe care mi le indicau părinții, apropo de Fellini!, erau unele extrem de plictisitoare: trebuia să mă fac inginer sau „un om bun pentru societate“. Atunci, normal că am ales teatrul și filmul! Fiind un puști destul de speriat, de la marginea unei țări, mi-am dat seama, la nivel „meta“, că trebuie să mă duc în zona aceea, unde nici o zi nu seamănă cu alta. Lumina „venea de la Moscova“? Nu, lumina nu venea de acolo, era, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
se lăsa deloc, musai să vină la Iași! Nu-l cunoșteam, gângurea vesel, mă întreba mereu dacă mai pot vorbi, ce-i cu mine, mai suflu? etc. Credeam că iar s-a pus Securitatea pe capul meu!!! Era din București. Speriat, înfricoșat că o să mor cu zile, terorizat de fanul anonim, m-am internat, mai de voie, mai de nevoie, la balamuc, secția depresivi, dependenți, drogați, sinucigași... După trei internări de câte o lună, mi-am revenit... aproximativ. Mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
particular, nu așteptă vestea oficială și fugi în Transilvania; Moruzi, având o conștiință mai puțin încărcată, se îndreptă înspre Constantinopol. Rusia amenință imediat pe turci cu război dacă nu instalează din nou, în scaunele lor, pe cei doi domni. Poarta, speriată și nepregătită, cedă amenințărilor rusești și, revocând numirile lui Suțu și a lui Calimahi, dădu iar scaunele Principatelor foștilor domni. Și cu toată această umilință a turcilor, trupele Rusiei trecură Nistrul și ocupară Principatele (noiembrie-decembrie 1806), pe care le ținură
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
aveam de gând s-o împac.) Dar ea a explodat și m-a jignit în fel și chip. Mi-a spus că am lăsat-o singură pe stradă, noaptea, că s au luat după ea niște derbedei, că a pedalat speriată în timp ce ăia fugeau după ea, că unul a aruncat cu o piatră după ea și a ratat-o la milimetru, și așa mai departe. Evident, în timp ce ea vorbea, eu îmi jucam în continuare rolul de dur, dar în sinea mea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la urătura pentru bunicul? Tata a ieșit imediat pe ușă. Când s-a întors ținea în mână un pui de iepure. Ți-am adus "jucăria" asta, mi-a spus. Inima mi-a zvâcnit cu putere. Am întins mâinile spre iepurașul speriat, l-am mângâiat, avea botul umed. Sub blană, pielea îi tremura nestăpânit, inima îi zvâcnea în ritm sacadat. Să-l crești, tu, mare a adăugat tata. Să-i dai de mâncare morcovi și să te joci frumos cu el. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o știa de la început, o certitudine de netăgăduit. Câinele La un colț de stradă, două femei sporovăiau într-un con de umbră, dat de un copac găunos cu frunze dese. De cum m-au văzut arătare ciudată, cu priviri înfometate și speriate au încetat mica lor bârfă somnolentă. Și-au alunecat privirile ascuțite spre mine și, în tăcere, așteptau să intru în vorbă cu ele. Ce-i cu rătăcitul ăsta pe aici? spuneau ochii lor curioși. Eu înțelegeam, mă așteptasem la asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
polițist. Privi buimac spre cei doi și își aminti de tren. Cât e ora, cât?! spuse grăbit. Polițistul arătă cu degetul ceasul din gară ce atârna deasupra mulțimii de oameni ca un soare mare, alb. Bătrânul sări drept în picioare, speriat și nervos, întinse mâna spre geantă. Unde-i?! făcu disperat. Cine mi-a luat-o?... Hai, lăsați-vă de glume! Dați-mi geanta!... Ce spui, nene! se întoarse iritat polițistul. Visezi poate... Cum, tu crezi că noi ți-am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
au desfășurat. Sâmbătă dimineața, pe la orele șase, primeam un telefon de la șoferul-administrator, care mă informa că la ambasadă sosise o româncă disperată care voia să discute cu șeful misiunii. Înainte de orele șapte eram la ambasadă, să discut cu o femeie speriată, care mi-a relatat: Sunt din București, am sosit azi noapte cu avionul "TAROM" în Cipru, împreună cu fata unei prietene bune. De la București am fost angajată de un domn, care mi-a promis că voi lucra ca debarasatoare la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
pregătea cafeaua pentru vizita forțelor de ordine, trei autoturisme ale poliției parcaseră la intrarea principală, unde aștepta portarul. Din autoturismul încadrat de patru polițiști coborî o tânără care tremura de frică, neștiind ce se întâmplă cu ea. Era atât de speriată că se opri plângând în brațele vecinei, care o adusese de la București. Am lăsat-o câteva minute, timp în care am oferit cafea celor patru însoțitori, dintre care doi erau îmbrăcați civil. Ei îmi mărturisiră că îl reținuseră pe cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
străin despre Boris. Evident că nimic din ce spuneam nu avea legătură cu viziunea mea regizorală. Încerc să mă justific, greșeală absolută. Asistența era din ce în ce mai decepționată de pres tația mea. Murmure nemulțumite se ridicau peste tot. Directorul părea și el speriat. Mă opresc. Nu mai aveam nimic de spus. Închid ochii, căutând o rugăciune, așteptând un miracol. Mental, parcurgeam drumul de la Operă până la hotel și, de acolo, la aeroport, gândindu-mă că ar fi cea mai bună soluție. Să aban donez
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
acea zi memorabilă, ceea ce dovedește că uneori se petrec evenimente care nu au nicio explicație normală, nicio justificare logică). Deci, la ora 8, ofițerul de gardă, ca urmare a unei neatenții a lăsat ecranul nesupravegheat un timp nedeterminat. Revenindu-și, speriat, cu un reflex de aviator, el declanșează fără ezitare alarma pe întregul teritoriu. Pe aerodrom, tocmai intrasem în birou să-mi parcurg corespondența, când... alarmă?... ora 8?!! Surprins pentru moment de ora neobișnuită, îmi iau pistolul de alarmă, ies repede
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
acea zi memorabilă, ceea ce dovedește că uneori se petrec evenimente care nu au nicio explicație normală, nicio justificare logică). Deci, la ora 8, ofițerul de gardă, ca urmare a unei neatenții a lăsat ecranul nesupravegheat un timp nedeterminat. Revenindu-și, speriat, cu un reflex de aviator, el declanșează fără ezitare alarma pe întregul teritoriu. * * * Pe aerodrom, tocmai intrasem în birou să-mi parcurg corespondența, când... alarmă?... ora 8?!! Surprins pentru moment de ora neobișnuită, îmi iau pistolul de alarmă, ies repede
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]