5,409 matches
-
probleme și nu erau siguri că le-au rezolvat bine nici pe-acelea și nici unul pe toate trei. Eu, le-am spus, eu le-am rezolvat. Să vă arăt cum. Dar nici unul nu avea încredere și nu era atent la spusele mele. Mi-am dat atunci bine seama de umilințele pe care trebuie să le îndure cel care este pe nedrept printre ultimii într-o profesiune sau pe scara ierarhiei sociale. El nu are cuvânt, chiar dacă își dă seama că se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o mare întîlnire și când colo acest șef nu se deosebea prea mult de nașu-meu din Siliștea, cu toată înfățișarea sa care vroia să sugereze acele culmi de care vorbea. Asta rn-a făcut să mă uit iar în jos, ca și când spusele lui m-ar fi turburat. El se arătă îngăduitor: - Pe ce clasă ești? Îi răspunsei că eram pe-a patra normală și că aveam optsprezece ani. - Școala e de vină, zise el, că gândiți astfel. Dar o să schimbăm noi și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după debut... Ca și ei, îmi prevedea, cu satisfacție, un viitor în care... pe marginea unui șanț... Mi se dorea deci acest șanț și de către el, cu care petrecusem ore de... cu toate că nu-i făcusem nici un bine ca să se adeverească spusele lui Dostoievski că din pricina asta mă ura. Cât despre vreun rău cu atât mai puțin... N-am mai auzit de el după această întîlnire... În copilărie eram prieten nedespărțit cu un tiz, mergeam împreună cu caii pe la loturi. Alteori ne înțelegeam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
plăcere să aibă și el după ce iese de la muncă? Să stea la un pahar cu alții, mai vorbesc și ei de-ale lor... Am intrat. Urâta femeie nu era și năroadă, dimpotrivă, o mare știință a vieții se ghicea din spusele ei. Era domoală, odihnitoare, iar mierea în care își învăluia cuvintele atrăgea. - Ce să-ți dau eu ție? mă întrebă ea după ce intrai în odaie. O cafea, o dulceață? - Și una și alta, îi răspunsei. Odaia avea pământ pe jos
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am început s-o citesc. Cum nu eram încă obișnuit să citesc cărți atât de rele, după ce am terminat-o mi s-a făcut greață. M-am dus la baie și am vomitat. Și atunci mi-am adus aminte de spusele orbului. Ce carte întunecată, în însăși intimitatea ei, ce șobolan acest ins pe care îl urmărisem cu speranța unei redresări, a unei raze de lumină, până spre sfârșit. Tot credeam că până la urmă se va îndrăgosti de fata aceea în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
primit o mie de lei. - Cine v-a spus? m-a întrebat el luîndu-și brusc ochelarii de la ochi și interogîndu-mă fără încredere, dar totuși curios. Ei? Cine îmi spusese? Niculescu? Te pomenești că idiotul ăsta... Ce să fac acuma cu spusele lui Niculescu, în fața unui funcționar care avea scripte cu date precise? În realitate nu știusem nimic clar despre salariul meu, cât era, câte zile lucrasem și dacă mai aveam sau nu ceva de primit. " Ce pot să fac? m-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pagini, în care găseai o nouă religie, pe concret, cu parabole clare, o viață, o răstignire și o înviere. Ăsta nu mai termina cu profețiile lui delirante și în plus nu pățea nimic și nici nu era limpede cum după spusele lui puteai deveni supraom. M-am uitat la sfârșit să văd dacă într-adevăr înfîptuia sau pățea ceva. Nimic, stătea mai departe, în cavernă, ieșea afară, vorbea cu soarele, păsările, animalele îl înconjurau, ețetera, ețetera... M-am uitat prin celelalte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
iubit." " Am văzut eu, mi-a răspuns, dar eram sigură că ți-a trecut. La vârsta dumitale asta trece repede." " Nu mi-a trecut și nici n-o să-mi treacă..." Ea râse la un gând care îi venise auzindu-mi spusele dar nu-l exprimă. Arătă cu instrumentul spre ușă să mă uit într-acolo și se aplecă din nou și mica lumină electrică începu iarăși să-mi exploreze ochii. Întârzie îndelung, dar valul afecțiunii mele tumultuoase era în retragere, după ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a luat să-l bage În cristelniță, acesta a Început să-și facă nevoile atât pe mâna preotului cât și În cristelniță. Nu i s-a auzit glăsciorul nici când a făcut cunoștință cu apa.Lumea se amuză și cineva spuse: - Sigur, o să se facă popă! Părinții s-au străduit să-i dea o educție aleasă, Între timp, mutându-se Într-o vilă, În centrul Bucureștiului, moștenire pe care o primise mama lui de la un unchi. I-au pus Încă de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
VAN VOGT IMPERIUL MARELUI JUDECĂTOR The Mind Cage, 1985 1 David Marin își mușcă buzele când președintele Consiliului Conducătorilor de grup anunță cu gravitate: ― Și acum, cazul lui Wade Trask, acuzat de răzvrătire. Marin trăsese până atunci cu urechea la spusele lui John Peeler, unul din conducători, care, după un an, mai încerca încă să îi convingă pe membrii Consiliului că ar trebui făcută o modificare în legea grupului referitoare la statutul femeii. Era un secret binecunoscut de toți faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
că relațiile sociale cer o abordare a acestui principiu diferită de tot ce s-a încercat până acum." În tăcere, David Marin blestemă nebunia care îl făcuse pe Trask să uite limitele impuse cetățenilor în ceea ce privea vorbirea liberă. După spusele savantului, aceasta se întâmplase în ziua în care reușise să transfere impulsurile nervoase ale unui pui de găină în sistemul nervos al unui câine, ceea ce îl adusese într-o stare de exaltare neobișnuită. La proces, Trask încercase să justifice afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ENORMĂ ÎI ADUSESERĂ DOUĂ TROFEE ÎN DOMENIU ȘI DREPTUL DE A FECUNDA DOUĂ FEMEI. SE RĂSUCI ÎN SCAUN, PENTRU A-L PUTEA VEDEA MAI BINE PE TÂNĂR, ȘI VĂZU CĂ ACESTA ROȘEA. DESPRE TINE, ÎL RUGĂ MARIN. După cum reieși din spusele lui, David Burnley crescuse într-o comunitate mică de pe Coasta de Vest și era unul din cei trei copii ai unei femei cu numele de Ethel Burnley. \ Eram cel mai grozav dintre copii, mărturisi David Burnley cu un ton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
TATĂL AMÂNDURORA. \ ȘI? EA CLĂTINĂ DIN CAP CU BLÂNDEȚE. \ PENTRU EL, ASTA SCHIMBĂ TOTUL. ÎI ESTE RUȘINE. M-A RUGAT SĂ ÎI PROMIT CĂ NU LE VOI SPUNE NICIODATĂ PRIETENILOR LUI. MARIN ÎȘI STRÂNSE BUZELE. NU ERA NIMIC AMUZANT ÎN SPUSELE EI. ACEASTA ERA AMPRENTA NOII CULTURI. COPIII ÎNVĂȚAU LUCRURI ȘI ATITUDINI NOI, ȘI LE ABSORBEAU CA NIȘTE MICI BUREȚI UMANI, CUM ERAU EI. "OAMENII ACCEPTĂ ORICE LE IMPUNE PRESIUNEA MEDIULUI", SE GÂNDI EL. POATE CĂ ASTA VOISE SĂ SPUNĂ TRASK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Din nefericire \ sau poate din fericire \ eu nu sunt Marele Judecător. Dar în Jorgia voi acționa în locul lui timp de câteva zile. SE LĂSĂ TĂCEREA. DELINDY IEȘI DIN CÂMPUL LUI DE VEDERE, TRECÂND ÎN SPATE. OARE CE REPLICĂ VA DA SPUSELOR LUI? Observă pe biroul lui un dosar care purta titlul: Studiu asupra familiei regale din Jorgia de David Burnley. Îl ridică fără chef, deși știa că informațiile pe care le conținea îl vor ajuta a doua zi la luarea deciziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
când soneria încetă. Se apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși de acolo încălțat cu sandale și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui Yvars în goană: - Fetița se prăpădește, mă duc să-l aduc pe Germain, și alergă spre poartă. Doctorul Germain era medicul atelierului; locuia în același cartier. Yvars le spuse și celorlalți vestea fără să mai adauge nimic. Se adunaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-și organizeze lucrul. Umblând și bând pe unde nimerea, mai făcu și alte cunoștințe. Femeile îl ajutară. Putea să le vorbească, înainte sau după dragoste, putea mai ales să se laude puțin, ele îl înțelegeau, chiar dacă nu erau convinse de spusele lui. Uneori i se părea că simte în el vechea dorință de lucru. Într-o zi, încurajat de una din prietenele lui, se hotărî. Se întoarse acasă, încercă să lucreze din nou în dormitor, mai cu seamă că lipsea croitoreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu voi înceta vreodată să-l iubesc, cật timp țării mele i se va spune încă Romậnia, cật timp Dunărea va mai bate încă la Porțile de Fier și cật timp ea va curge spre Marea cea Mare. Și cele spuse, dar mai ales cele ce nu pot fi spuse, vor fi mărturii peste timp că bărbatul acesta viteaz, cu ochii ca doi luceferi, a stat treaz și a vegheat la hotarele țării, la destinele ei. Cel care și-a închinat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ți-a luat popa mințile, Sandule, vezi numa’ 666, și la table ai fi În stare să dai 666 În loc de dublă!!! Sandu Șpriț Își toarnă singur vin În pahar și pe urmă Îl drege cu apă minerală Izvorul Minciunilor, conform spuselor sale. Ia două guri zdravene, se uită când la Gore, când la Gicu, apoi clatină din cap a pagubă și dă verdictul: Bă, e lumea cu susu-n jos, știu eu ce spun, e conspirație, e la nivel mondial... Ia puneți
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cam pe la un început de săptămână. Ei, ce zici? Vorba ceea: „Lungește, Doamne, boala pân’ s-o coace poama!” Nici vorbă. Asta ar însemna să nu terminăm treaba nici la Calendele grecești. Păi ce era să zic și eu la spusa ta? Auzi vorbă: „Cam pe la un început de săptămână”. Să nu crezi că nu ai dreptate, vere. Am fost neclar în ce am zis. Tu însă trebuia să-ți imaginezi că întâlnirea noastră era musai să se petreacă la începutul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care-i iaste hramul Svîntul Ioan Zlataust...” Acum e limpede. Gheorghe Duca voievod a zidit Zlataustul pe locul unde s-a aflat biserica ridicată de Ștefan Tomșa vodă, care a domnit în două rânduri: 1611-1615, 1621-1623. Ca o confirmare vine spusa cronicarului Nicolae Costin: „În acest an veleatul 7190 a zidit Duca Vodă mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust din Iași, pe care loc a fost o biserică mică de lemn, pe temelie naltă de piatră, care era făcută de Ștefan - Vodă Tomșa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unde locuia Cleopatra Poenaru Leca, o verișoară a lui Caragiale. Vorbind despre aceasta, Iacob Negruzzi spune: „Niciodată n-a iubit Eminescu mai cu violență... El se plimba nopți întregi înaintea casei sale... pe lângă plopii fără soț”. De la Ionescu-Dobrogeanu aflăm chiar spusa lui Eminescu, care, după ce nu s-a arătat prietenilor o bună bucată de vreme, când a revenit între dânșii, a afirmat: „Mi s-a măritat dragostea de lângă plopii fără soț”. Ecoul întregului zbucium al poetului este reverberat în versurile: . . . . . . . „Azi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu durează prea multă vreme, fiindcă ieșeanul are mâncărici la limbă: Fii bun, vere, și povestește-mi de când se înalță mănăstirea Cetățuia colo pe deal. Întâi am să-ți spun că numele dealului Cetățuia vine din adâncă vechime și, după spusa lui Virgil Drăghiceanu, mănăstirea Cetățuia „Fusese ridicată de bătrânul Duca Vodă pe locul unde mai înainte se afla cetățuia de pământ a Iașilor din care se mai păstrează încă urme azi...” Dealul Cetățuia este pomenit într-un act din 28
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ținem seama de ce spune Virgil Drăghiceanu: „din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire, domnia acestui voievod”. În timp ce spuneai acestea, eu mi-am adus aminte de spusa lui Ion Neculce cronicarul, în „Letopisețul Țării Moldovei”, despre Gheorghe Duca voievod. Și cam ce spune cronicarul? „Că el (Duca vodă) să ține și vorove în casa lui , de să ispite să fie craiu în Țara Ungurească, și un ficior
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mare”, vere. O vorbă de duh ține loc și de foame. Așa se face că nu mi-am dat seama măcar că deja călcăm pe Podul Lung,cum se numea cândva Strada Nicolina de astăzi. Pășesc alături de ieșean și inteleg că spusa lui precum i s-au terminat rezervele din cambuză nu a fost decât o glumă, fiindcă calcă vioi, încât abia îmi pot acorda pașii cu ai lui. Nu mă pot abține și îl întreb: S-a isprăvit și ultimul praf
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstire Copou ca să fie în poslușenie și cu treidzăci și una de case, de oameni ruși, căsari, cari i-am scos domniia mea de sub sabia leșilor”. Și acum să-ți pun lauri pe frunte, dragă prietene, fiindcă ai amintit de spusele lui Nicolae Iorga despre începuturile mănăstirii Sfântul Atanasie pe aceste locuri. Asta numai dacă ai dovezi, fiindcă Nicolae Iorga nu pomenește de nici un document. Dacă nu aveam acte doveditoare, nu mă aruncam cu laudele asupra ta. Ascultă ce spune Gașpar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]