7,322 matches
-
rețete mai vechi sau mai noi, legate de calendarul patrimonial și politic al momentului. Capitolul II În căutarea faptului memorabil II.1. După 1989: evidențe, omisiuni, confuzii Căderea regimului comunist a fost însoțită de înlăturarea simbolurilor sale. Titulatura statului, imnul, steagul, stema, ziua națională, toate au fost mai întâi contestate spontan, schimbările permanetizându-se apoi prin acte normative. Alegerea noii zile naționale a oscilat între unele date-cheie ale istoriei anterioare regimului comunist și o eventuală glorificare a momentului când dictatura lua sfârșit
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
neobișnuit de sărbătorească. Se afla acolo din întâmplare, într-o excursie cu câțiva apropiați. În trecere prin oraș, a fost plăcut impresionată: "n-am știut că era o sărbătoare națională, unirea vechiului regat cu Ardealul! Orașul era împodobit festiv cu steaguri și mulțimea de oameni manifesta loialitate și entuziasm. Am fost pretutindeni ovaționați"214. Regina nu a resimțit participarea sa ca pe o obligație de protocol specifică marilor sărbători naționale (10 mai, de exemplu), ci ca pe o fericită coincidență, astfel încât
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Și în anii următori s-a păstrat aceeași tendință istoriografică, cu un repertoriu ilustrativ mai bogat. Prin acest efort didactic de vizualizare s-au impus și imaginile emblematice ale evenimentului, dominate de reproducerile neclare ale unor fotografii de grup, cu steaguri tricolore, având în prim plan ostași (în uniforme al armatei Austro-Ungare), preoți, țărani, sau doar pe sătenii din Galțiu 330. După caz, la această lecție se adăugau versuri despre tricolor și portretul unuia dintre conducătorii mișcării unioniste, de preferat Vasile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atunci, în acel oraș. Pentru memorarea corectă a textului, autorii solicitau expres elevilor să rezume, încă o dată, povestea adunării 370. Imagistica festivă și triumfalistă insista asupra "tricolorului unirii", asupra faptului că "toți cântau "Deșteaptă-te Române" și "Pe-al nostru steag e scris Unire""371. Unitatea națională, una dintre ideile-forță ale manualului, era extrasă în final din presupusa ei istoricitate, devenind o axiomă atemporală: "este veșnică, după cum veșnic este și poporul român"372. După astfel de rânduri, cu greu s-ar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
frângă orice dușman lovind însuși cu arma" (Nicolae Iorga, Pomenirea lui Ștefan cel Mare, Editura Minerva, București, 1905, pp. 13-14). 45 Ibidem, secțiunea Ilustrațiuni, unde această reproducere este integrală, cu explicația "Ștefan cel Mare: portretul tipărit de Ministerul de Instrucție". Steagul a fost prezentat separat în acest manual, dar ilizibil și fără explicarea conținutului, ci doar a suportului material "brodat cu fir de aur și argint pe catifea" (Dumitru Almaș, Eleonora Fotescu, Istoria Românilor. Manual pentru clasa a IV-a, Editura
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
explică prin fondul comun al monografiei romanțate semnate de Mihail Sadoveanu, care a influențat organizarea tuturor povestirilor amintite. Într-o altă lucrare de acest gen a fost inclus și un fragment mai puțin vehiculat, semnat de Petre Demetru Popescu, despre "steagurile neînvinse ale neatârnării" (vezi Cleopatra Mihăilescu, Tudora Pițilă, Istorie. Suport didactic. Clasa a IV-a, Editura Aramis, București, 2005, p. 57). Aceeași editură a publicat, de altfel, și un florilegiu de texte consacrate, reunind fragmente ale unor clasici ai evocării
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reiese că la 24 ianuarie 1921 învățătorul ținuse exact același discurs probabil că avusese și cam același public omițând doar să-l menționeze pe Mihai Viteazul (Ibidem, f. 14). 186 Luptele de la Mărășești, Oșteanul și drapelul, Învingătorii, Pe-al nostru steag și Astăzi fraților români au fost poezii și cântece prezentate la ambele serbări. Pentru 10 mai s-a pregătit un program mult mai amplu, ceea ce a îngăduit și extinderea subiectului războinic și patriotic în alte "producțiuni artistice", precum Astăzi fraților
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
caracterul extrem de livresc, abstract și politizat al reprezentărilor lor despre comunism. Proiectele lor personale pe această temă erau dominate de sloganuri politice generale și generoase libertate, egalitate, înlăturarea dictaturii etc. însoțite de obișnuitele simboluri culpabilizante ale regimului (secera și ciocanul, steagurile roșii, gratiile, lanțurile, sârma ghimpată). Adulții au preferat, dimpotrivă, evocările foarte personale, povestind experiențe de viață concrete, foarte neplăcute, ridicole sau doar stânjenitoare, uneori amuzante. În final, tinerii au părut mai curând derutați de confruntarea celor două planuri ale povestirii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
problematica chestiunilor de pe ordinea de zi și stimulează reflecția critică (J. Straub). Historia Augusta caută să demonstreze în biografia lui Alexandru Sever (222-235), toleranța pe care principii păgâni au practicat-o față de creștini care, acum, nu mai este garantată sub steagul creștin. Ca exemplu al deschiderii evocate, ni se spune că Alexandru Sever, în altarul său privat, ținea împreună cu efigiile strămoșilor pe acelea ale principilor divinizați, însă numai o alegere a celor mai buni, și îndeosebi spirite vrednice, printre care Apolonius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
14), nu mai privea înapoi, nu-și mai amintea de viața personală și de afecțiunile celor dragi, uitând și sacrificând totul, conștient de misiunea sa. Apostolul se vedea pe sine în soldat. Își făcuse din renunțarea la gloria personală propriul steag (cf. 2Cor 6, 4-10 și 2, 23-28). Idealiza creștinul desăvârșit care, după botez devenea conștient de obligațiile asumate, dăruindu-și trupul și sufletul credinței îmbrățișate. Această trăire nu putea triumfa vreodată fără o consacrare completă, fără valorificarea suferinței, ignorând disprețul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldatului se afla în contrast moral cu obligația absolută față de Dumnezeu. În nici o altă parte cultul împăratului nu era mai accentuat decât în armată și era aproape inevitabil pentru orice soldat; ofițerii trebuiau să aducă sacrificii, iar soldații să participe. Steagurile militare erau văzute de creștini ca sacra pagani, iar venerația lor ca idolatrie; idolatrice le apăreau și decorațiile militare (coroane etc.); atitudinea soldaților în vreme de pace (extorcări, dezmăț etc.), glumele rudimentare din armată (mimările etc.) erau ofensive și chiar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
suscitat credincioși tocmai din categoria brută și violentă a războinicilor, atrăgându-i la lumina Evangheliei. În mod cert, comunitatea era mult mai indulgentă față de soldații care nu-și ascundeau credința, decât de față ceilalți: pentru moment era suficientă și împlântarea steagului lui Cristos în castrele păgâne, mai precis răspândirea Evangheliei. Aceste considerații explică motivul pentru care lipsește aproape întreg materialul antic documentar și, tot astfel, evaluările din partea Bisericii despre soldații creștini. În Noul Testament, istoria centurionului de la Cafarnaum (Mt 8, 5-13; Lc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a comandanților lor, spunând că: Un soldat, care face o călătorie, nu alege el însuși calea de străbătut și nici nu acceptă un drum după bunul plac, nu se folosește din comoditate de scurtături și nici nu se îndepărtează de steaguri, ci acceptă itinerariul din partea împăratului și-l respectă; primind ordinul pornește. Merge cu armele și face drumul pe calea stabilită, până când, pe durata opririi vor găsi merindele pregătite. Dacă va merge pe un alt drum, nu va primi hrana; găsește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
necesar să se refere și la îndeletnicirile militare pentru a obține cele mai mari efecte din învățăturile sale religioase, dar și pentru a insufla curaj credincioșilor săi, adesea puși la încercare de invaziile și de asupririle armatelor străine: Soldații duc steagul armatei lor, iar creștinii trebuie să ducă Crucifixul, steagul oștirii lor; ostașii se înarmează cu armele lor, iar creștinii au arme mult mai puternice decât cele ale soldaților. Nu trebuie să se teamă de soldatul barbar cel care se teme
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a obține cele mai mari efecte din învățăturile sale religioase, dar și pentru a insufla curaj credincioșilor săi, adesea puși la încercare de invaziile și de asupririle armatelor străine: Soldații duc steagul armatei lor, iar creștinii trebuie să ducă Crucifixul, steagul oștirii lor; ostașii se înarmează cu armele lor, iar creștinii au arme mult mai puternice decât cele ale soldaților. Nu trebuie să se teamă de soldatul barbar cel care se teme de Domnul, nici nu se poate teme de asaltul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeu prin păcate. De fapt, puterea se bazează pe fier, pietre și țăruși, pe când dreptatea este înarmată cu milostivire, nevinovăție și castitate; aceea e constituită din sulițe, aceasta e apărată din rugăciuni continue. Pentru o mai mare siguranță a orașului, steagurile principilor sunt duse în fața porților; steagul Mântuitorului trebuie pus la porțile sufletelor noastre. De aceea, fraților, să ne întărim cu armele cerești pentru judecata viitoare, să ne încingem cu cuirasa credinței, să ne acoperim cu coiful mântuirii, să ne apărăm
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se bazează pe fier, pietre și țăruși, pe când dreptatea este înarmată cu milostivire, nevinovăție și castitate; aceea e constituită din sulițe, aceasta e apărată din rugăciuni continue. Pentru o mai mare siguranță a orașului, steagurile principilor sunt duse în fața porților; steagul Mântuitorului trebuie pus la porțile sufletelor noastre. De aceea, fraților, să ne întărim cu armele cerești pentru judecata viitoare, să ne încingem cu cuirasa credinței, să ne acoperim cu coiful mântuirii, să ne apărăm cu sabia spirituală a cuvântului lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
deși a fost chemat din oficiu; pe Fabius, tot din Cezareea, stegar al cohortei ofițerilor lui Maximinus Hercule ucis pentru că, în timpul unui ceremonii militare, la care participau guvernatorul provinciei și membrii adunării provinciale, a refuzat să ducă potrivit îndatoririi sale steagul legiunii, iar pentru alții, buna credință a acestora nu poate fi pusă nicicum la îndoială, cel puțin în parte. 4. Adversarii oricărei forme de militarism Primele manifestări specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
centironul, refuzând să se mai supună poruncilor împăratului: Nu au trăit o viață străină cruzii oboseli Soldații, pe care Cristos la veșnica oștire i-a chemat; Virtutea războiului și a armelor deprinsă, lăcaș în templul sacru au aflat. Ale Cezarului steaguri ei lasă și apucă al Crucii semn: Nu vor ca să mai poarte ale dragonului steaguri, ce flutură în vânt, Ci duc cu dânșii lemnul glorios care dragonul a înfrânt. E o lașitate să pregătească săgeți mâinilor agile, Să lovească zidurile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oboseli Soldații, pe care Cristos la veșnica oștire i-a chemat; Virtutea războiului și a armelor deprinsă, lăcaș în templul sacru au aflat. Ale Cezarului steaguri ei lasă și apucă al Crucii semn: Nu vor ca să mai poarte ale dragonului steaguri, ce flutură în vânt, Ci duc cu dânșii lemnul glorios care dragonul a înfrânt. E o lașitate să pregătească săgeți mâinilor agile, Să lovească zidurile cu mașini, să umple câmpul de șanțuri, Și mâinile mizerabile să-și le mânjească, prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Theodoretus mai adaugă și faptul că ei au prezentat personal împăratului aceste proteste; iritat de cutezanța lor, a poruncit să fie decapitați. După apariția crucii în bătălia de la Pons Milvium (28 octombrie 312), Constantin a hotărât imprimarea semnului creștinilor pe steagurile armatei în locul simbolurilor păgâne. Intolerant față de orice expresie creștină, Iulian a poruncit eliminarea crucii, pe care a substituit-o cu cea a lui Jupiter, care apărea din cer oferind coroana și purpura, semne ale imperiului, în timp ce Marte și Mercur îl
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
coroana și purpura, semne ale imperiului, în timp ce Marte și Mercur îl priveau în act de pioșenie. Nu au lipsit actele de bravură și de rebeliune ale soldaților creștini care au aruncat armele și au refuzat să șteargă însemnele creștine de pe steaguri. Cele mai elocvente împotriviri s-au petrecut chiar în palatul imperial unde destui militari și servitori contrari politicii iuliane, urându-l pentru mania sa de a voi să readucă în viață cu orice preț vechea înfățișare păgână a Imperiului. Aceștia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
plece peste munți. În ceasul plecării, Măria l-a luat de mână, l-a dus în odaia cea curată, a deschis lada în care ținea ce avea ea mai de preț. Și, lăcrimând, a scos dintre pânzeturi de in un steag tricolor. I l-a arătat și i~a spus: -Acolo, peste munți, la frații români, ai să vezi multe și ai să înveți multe. Ci, una s-o știi de aici, că aista-i steagul nostru românesc: tricolorul Unirii. Noi
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
dintre pânzeturi de in un steag tricolor. I l-a arătat și i~a spus: -Acolo, peste munți, la frații români, ai să vezi multe și ai să înveți multe. Ci, una s-o știi de aici, că aista-i steagul nostru românesc: tricolorul Unirii. Noi, aici n-avem voie să-l scoatem la lumină. Ne pedepsește stăpânirea. Dar tu, fiul meu, să te învrednicești a fi printre cei care mă vor ajuta să scot ist steag din ladă și să
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
aici, că aista-i steagul nostru românesc: tricolorul Unirii. Noi, aici n-avem voie să-l scoatem la lumină. Ne pedepsește stăpânirea. Dar tu, fiul meu, să te învrednicești a fi printre cei care mă vor ajuta să scot ist steag din ladă și să-l arăt, nepedepsită, în lumina soarelui. Miron a îngenunchiat și a sărutat pânza tricoloră. Măria a împăturit-o cu grijă, și-a așezat-o înapoi în ladă, la loc de taină să n-o afle jandarmul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]