KorAP: Find »[drukola/base=strânge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...1547 >

38,669 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

mai încolo, cînd sîntem siguri că spectacolul e bun. Îl cunoașteți pe tovarășul Săteanu? Da... Adică nu. Nu bine. Țin legătura mai mult cu secretarul cu propaganda și cu rectorul Universității populare, ei mă invită să țin prelegeri. De ce? Așa strînge Lazăr din umeri, dar nu reușește să se abțină: Poate vă invită la el mîine seară, dacă mai ajungem la destinație, că-și inaugurează vila; autorul bate Lazăr cu dosul palmei în program îi este consătean și-i prieten cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în ușă, rămîne așa, privind afară, indiferent la protestele cîtorva că intră frigul. Se dă la o parte, făcîndu-și cruce: Doamne, omule, nu ești întreg!... Mircea Emil, vînăt de frig, cu pălăriuța înfiptă adînc, plin de țurțuri la gulerul hainei strîns la gură, cu zăpadă pe pantaloni, intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat de frig. V-am zis doar c-o să cinăm... Și, vrînd să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiuretată au ba, nu asistenta care are în răspundere trusele. Mai ales că pe o vreme ca asta Procuratura ar putea avea, Doamne păzește!, și altele pe cap: spargeri, foc, accidente... A, dacă-i ceva deosebit..., da.... Derutați, medicii au strîns din umeri. Acum, văzînd-o pe soția lui Săteanu, înțeleg că prim-vicele n-a avut încredere în ei și și-a trimis soția. Unul, la pavilionul anexă, celălalt, la operate, sus, la trei! hotărăște Maria Săteanu. De rest, mă ocup eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prost, decît inconștient, irațional. Dar cine cere rațiune în dragoste", deșteptule?! se scutură Cristina și-n furia ei lovește puternic pieptul lui Mihai cu fruntea, pe care și-o lasă așa, îndesată deasupra inimii, în timp ce palmele, băgate sub trupul lui, strîng cu putere mușchii spatelui, gata să-i rupă. Știi, șoptește ea, liniștindu-se brusc, topindu-și răsuflarea în moliciunea trupului cred c-am fost oribilă. Dacă ripostezi cu citate din Blaga, după cîte îmi dau seama, murmură Mihai, începînd iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oficiale, se aude mișcare mai multă. Ei, cum ți se pare? îl întreabă secretarul literar pe Mihai, care a intrat în sală pe ușa laterală și iese prin mijloc, întîlnindu-l pe Negrea în capul scării ce duce la etaj. Mmm strînge Mihai din umeri cu modestie. Operativi, tovarăși, operativi! se aude vocea președintelui de la Cultură. Vă rog să luați loc, să putem începe. În foaierul teatrului, unde se țin de obicei "seratele literare" elegante întîlniri de bun-gust și de spirit ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot vii, dar severi se aruncă în ai lui, obligîndu-l să suporte înfruntarea: Cum crezi că m-am simțit atunci, seara, la teatru, cînd te-a prezentat Negrea? Mi-ai aruncat o privire dojenitoare, de parcă m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
urască... Iar dacă nu-i spun, și el e prins cu ceva de mama, care ar putea să-l șantajeze, n-o să mi-o iert niciodată. Ești singurul care poți să-mi dai un sfat, Mihai. Ce să fac? Simplu strînge Mihai din umeri. Faci în așa fel încît nenea Toader să ajungă prin camera mamei, să caute ceva și să dea peste telefon. Și dacă iese scandal? Tăticu', impulsiv cum este, mai ales acum cînd tensiunea între ei... Atunci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sîntem... serioși. Dar stau ca prostul de-atîta timp, mă uit în întunericul de dincolo de fereastră și mă întreb: de ce? Cînd am văzut-o ieșindu-mi în față, pe culoar, între un ficus imens și ușa bucătăriei, în capotul ei superb, strîns pe talie, am crezut că picioarele îi pornesc direct din gît, zău! Înaltă cît mine, un zîmbet... Superbă! De ce nu m-oi fi dus a doua zi la întîlnire, de ce?? Hai că devii...! face profesorul un gest de respingere, fluturîndu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cărți, îl bate, Lazăr taie, profesorul aruncă cinci și cinci. Țigara lui Lazăr pare să fi încremenit agățată de colțul buzei de jos. Vă deranjează dacă deschid cu o gheată? întreabă Lazăr. Și aș deschide chiar cu stînga, tot mă strînge. Doar dacă n-aveți o preferință anume. În regulă aprobă profesorul. Particip. Cred că un pantof de lac face cît chestia propusă. Cam cîte cărți vrei? Două răspunde Lazăr. Două, dar bune. Oricum, o gheată, fie ea și pingelită, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd ne-a luat peste picior, m-am dus la director și am reclamat-o; nu pentru ca ea să pățească ceva, ori s-o determin să-și schimbe atitudinea, ci pentru ca s-o oblig să mă ia în seamă... Apoi, strînge Săteanu din umeri după o pauză de cîteva secunde soțul ei a fost închis; eu, după ce am fost scos erou, am intrat în atenția conducerii, m-au pus în brigăzile de colectivizare, am avut un accident, iar după spital, trecuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de mine, bănuind că, între timp, am umblat cu altele. Am încercat cu vorbă bună, cu rea, ba chiar și cu... violență. E oribil să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți colțul pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt, fiică și nepoată de reacționar... Cînd socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea, dar cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe aici arată Săteanu la mijloc -, de-am stat un timp în spital, infectat. M-ar fi sfîșiat cîinele de tot dacă n-aș fi știut de pe cînd eram în sat să-i bag mîna în gură și să-i strîng între degete maxilarul de jos, că a fugit scheunînd cît e hăul. Am avut timp să-i smulg zgarda ghintuită, cu care am intrat în casă și i-am dat țăranului cîteva de mă pomenește, cred, și acum. Copilului, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a pățit ceva atunci. Am auzit că ăla, copilul, mă caută... Îl aștept! Mihai tace, răscolit de cele auzite, deși el știe multe și mai și, de la el din sat, ori din satele vecine, cu unul care, în timpul războiului a strîns un tun, să fie la casa omului, băgîndu-l sub stogul cu paie de grîu. Cînd a văzut că nu-i lăsat în pace de cei cu colectivizarea, a scos tunul în bătătură, l-a încărcat și l-a îndreptat spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prea tîrziu să se mai poată retrage; caută totuși cu mîna lemnul lăsat deoparte, să-i dea în cap, sfîrșind prin a-și încleșta degetele în aer, lovind cu pumnul o dată, de două ori, apoi, cînd se simte aproape de apogeu, strînge cu putere brațele în jurul gîtului, dar bărbatul, transpirat tot, cade cu obrazul între sînii ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi merit moartea; dar, fata trebuie să știe! Mai bine îi spuneam adevărul procurorului cînd mi-a adus copia legalizată a paginii din condica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se culcă la loc. Pe furiș, Letiția mai deschide o dată geanta, privește fișicul cu bani, înțelege că nu are cum să-i numere, închide geanta și o strînge în brațe, chircindu-se sub pătură. Toți ceilalți dorm; fiecare cu visele lui, toți în poziții asemănătoare: făcuți covrig sub păturile subțiri și aspre, lovindu-și vecinii cu genunchii, ori cu călcîiele. În bucătărie, incitat de joc, profesorul aruncă hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cumpărăturile, credeam că-i o oarecare, mi-a plăcut, i-am făcut curte ajutînd-o să ducă sacoșele, am văzut-o unde stă, ea m-a dus pe strada ce dădea la poarta din spate, m-a lăsat chiar s-o strîng în brațe... "Și?" a scăpărat spre mine întrebarea celuilalt, dar nu lubrică, pofticioasă, ci de-o ucigătoare curiozitate profesională. Și-am cumpărat o sticlă de whisky, m-am amețit, am aflat telefonic că soțul ei e de gardă știam de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind aici... se îngrozește ea, retrăgîndu-se sub streașina clădirii, la adăpost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
speriat de moarte... De ce-a făcut-o?! Pentru că i-ai întors spatele după ce ți-ai bătut joc de ea ripostează cu fermitate bătrîna, dar profesorul continuă să țipe: Ba mi-a reținut, la agenție, și bilet lîngă tine, scorpie! strînge cu putere gîtul femeii. Cînd o vede pe bătrînă căzută în genunchi, în zăpadă, privindu-l cu ochii măriți, spune, umplîndu-și vorbele cu dispreț: Și eu, care l-am venerat pe tatăl ei, de la care am învățat atîtea... În nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pete multe. Pînă și Doina, de care mă mai legam cu gîndul, e-a altuia; la propriu și la figurat; vrea să urmeze Filozofia, să... Maria e-o parșivă, și-a bătut joc de mine atunci... Ar trebui s-o strîng de gît... De gît..." Creanga stejarului îl lovește mai puternic, apropiindu-se de el, parcă chemîndu-l. Iar dincolo de trunchiul gros, care se apleacă și el, ca un om ucis, în neantul alb, profesorul zărește trupul diafan, feciorelnic, al Mariei sprijinită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai putea schimba eu? A, vreți să ziceți că, odată plecate de la noi spre secție, cifrele de producție rămîn bătute în cuie? întreabă Teona, arcuindu-și frumos o sprînceană, dar menținînd tonul rece, dojenitor. Dumneavoastră ați zis-o, nu eu strînge Mihai din umeri, retrăgîndu-se. Vedeți cum umblați cu hîrtia dată, e secret de serviciu spune Teona. Duceți-o în birou și băgați-o în dosarul cu acte, pe care probabil că-l țineți încuiat, nu de alta, dar se fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui stă la Sălcii. Măcar să-i spun, să nu se mai zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum să nu mă agit, ce, crezi că-s mort?! Prietena mea stă de-alaltăieri la Sălcii, stau atîția oameni acolo, iar dumneata strîngi din umeri. Lasă gluma, tovarășe!, cum de unde te văd că strîngi din umeri?... Mi-nchipui. Pleacă iar autofreza! Ce, n-a mai plecat de-atîtea ori?! Acolo trebuie o echipă, care să curățe în jurul mașinilor, trebuie... Ce vreți? întrebă Vlad furios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum să nu mă agit, ce, crezi că-s mort?! Prietena mea stă de-alaltăieri la Sălcii, stau atîția oameni acolo, iar dumneata strîngi din umeri. Lasă gluma, tovarășe!, cum de unde te văd că strîngi din umeri?... Mi-nchipui. Pleacă iar autofreza! Ce, n-a mai plecat de-atîtea ori?! Acolo trebuie o echipă, care să curățe în jurul mașinilor, trebuie... Ce vreți? întrebă Vlad furios spre Cornea, care-i face semne disperate. Alo, o clipă! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cum joacă prost niște hahalere musculoase. M-a tîrît după ea, să-l întărîte pe ăla, s-o vrea din nou, foarte mișto Grig ăsta, îl știu, mi l-a prezentat, un mascul sictirit, americanizat, cu blugi bătuți în ținte, strînși pe corp, anume croiți să-i pună în evidență organele, în față, adunate ca într-o trăistuță, precum în costumele medievale... Ăla n-o fi fost prost, să umble cu principii..., cameră separată la hotel..., ptiu!, uite cum am aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vlad furios. Pe cine căutați, vă rog? întreabă el aspru. Sînt inginera Brîndușa Roman, secretara Comitetului P.C.R. al uzinei răspunde femeia prompt, înfruntîndu-i privirea. Au! se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog, poftiți, luați loc! Derutată de convertirea furiei atît de repede într-o amabilitate născută din surîsul așternut pe obrazul tînărului că și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]