4,124 matches
-
l-a făcut cu zeci de ani în urmă, laba piciorului a rămas complet imobilă. Din momentul operației invizibile, mersul ei a devenit mai sigur și mai natural. Cu fiecare pas pe care-l face, această femeie are sentimentul că strivește un miracol. Considerații generate de sublimarea fericirii Prea târziu am înțeles că predispoziția către suferință poate porni de la o insuportabilă fericire. Atunci când devine insuportabilă, fericirea este repudiată la modul cel mai agresiv, cel mai de neînțeles. Ne provocăm suferință, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deținătorul temporar al fericirii caută s-o prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-o dea repede uitării. Fericirea iluminată, de care rareori avem parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
neavând niciodată nimic în sine de care să fie separată de către depărtarea unui trecut sau a unui viitor, ci temporalizându-se ca și încercându-se pe sine, în și prin această încercare, în așa fel încât, sprijinită de sine și ca strivită de sine, fără să se creeze distanța nici unui recul posibil, ea este patos și nimic altceva decât patos temporalitatea sa nefiind nimic altceva decât mișcarea acestui patos, adică istorialul Absolutului în plenitudinea nicicând ruptă și ca atare neîntreruptă a suferinței
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
timp cântărea, grabnic, debitul și creditul pe balanța pe care destinul i-o oferea. Viața sa pentru eliminarea unuia dintre dușmanii cei mai acerbi ai libertății Florenței. Îl putea, În sfârșit, da la o parte pe omul acela veninos, putea strivi capul șarpelui care Își depusese ouăle În orașul său. Lipsit de această longa manus de care dispunea În Toscana, Bonifaciu va trebui să se lase păgubaș În Îndeplinirea scopurilor lui. Apoi, gestul Îi apăru În Întreaga sa enormitate. Nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu-se cu toată disperarea unui suflet rănit de singurătate. Mâinile ei coborau să Îl caute. Iar priorul se abandonă În voia atingerii ei și se cufundă În sânul și mai apoi În pântecele pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a țâșnit spre cerul neschimbat. Și eu râd, râd cu hohote, uite-l cum se zvârcolește în veșmântul acela pe care-l urăsc, ridică puțin capul, mă vede, pe mine, pe stăpânul lui înlănțuit și atotputernic, de ce îmi zâmbește, îi strivesc zâmbetul! Ce minunat sună patul puștii izbind în chipul bunătății, o, mi-a fost dat să văd ziua când cele ce trebuiau împlinite s-au făptuit și pretutindeni în deșert, la multe ceasuri depărtare, jur-împrejur, șacalii adulmecă văzduhul încremenit, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dansau ca să moară. Dar, prin noaptea umedă, plină de miresme vegetale, ciudatul strigăt de pasăre rănită al frumoasei adormite ajunse iar până la el. Când d'Arrast, chinuit de o migrenă cumplită, se trezi după un somn neliniștit, o căldură umedă strivea orașul și pădurea nemișcată. Acum aștepta la ieșirea din spital, uitându-se la ceasul de mână, care stătuse. Uimit de lumina puternică și de tăcerea ce se înălța din oraș, se întreba ce oră putea să fie. Cerul, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Dansat prea mult, domnu' d'Arrast. Toată noaptea. Acum obosit. Bucătarul porni din nou, cu același pas grăbit și sacadat, nu ca un om ce ar vrea să înainteze ci ca unul care caută să scape de povara ce-l strivește, de parcă ar fi nădăjduit că, alergând, o va face mai ușoară. D'Arrast se pomeni, fără să știe nici el bine cum, la dreapta bucătarului, sprijinindu-și abia simțit mâna pe spatele acestuia și mergând alături de el, cu pași mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în piață, în larma clopotelor și a pocnitorilor, printre două șiruri de oameni tăcuți, care-l priveau cu uimire. Înainta cu același pas năvalnic, și mulțimea se despicase în două, deschizându-i o cărare până la biserică. Greutatea începea să-i strivească țeasta și ceafa dar izbuti să vadă biserica și, în fața ei, racla, care părea că-l așteaptă. Mergea într-acolo și trecuse de mijlocul pieței când, dintr-o dată, fără să știe de ce, o coti la stânga, părăsind drumul bisericii și silindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înfiorând parfumul de doruri străjuit, Plutea încet prin aer fulg alb de păpădie Noi îmbătați de vrajă în iarba ne-am iubit ... Năluci în amor Alung himera nopții ce-n brațe o strâng, Buzele-mi ard, de dor parcă-s strivite, Dar rămâne-o urmă pe umărul meu stâng E vis sau ai fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul ascuns în gânduri deșarte, Tăcerea curmată de buze șoptind S a stins târziu în albastrul de noapte... în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce stau să cadă. Tot pândind semințele-n ogoare, răstignit e cerul pe ninsoare. Nu știu de ce Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, îmi frânge cineva câte-o aripă, De mă înalț spre cer; în fapt cobor Și mă strivesc de sol, în mare pripă. Nu știu de ce dacă ating un vis, M-atrage cineva printre coșmaruri Și mor încet, de visul meu ucis, Sperând doar să revin în avataruri. Nu știu de ce dacă iubesc o stea, Tot universul este
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și-am rătăcit croindu-mi drum printre destine, Priviri de foc și-au stins văpaia-n așteptări Și-aripile s-au frânt în zborul către zări. Azi plânge o vioară în albul infinit, Mereu îți voi cunoaște pașii ce-au strivit Zăpada neumblată a dragostei dintâi, Surâsul când doream cu mine să rămâi... Când ai plecat ... când ai plecat m-am zăpăcit puțin, iubirea mea o vreme am plutit pe nori de catifea am încuiat urme plânse de șoapte în gânduri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și încă vrerea-mi este neclintită, Să fim un dor ce-n două trupuri se împarte, Și de-mi va fi mplinită ruga mea șoptită, Nimic și nimeni nu ne va putea desparte. Introspecție Când pleoapele grele de lacrimi neplânse Striveau între gene tristeți de-altădată, Privirea-mi zâmbea, căci lumina răsfrânse Iubirea ce-n suflet fusese brodată. Era un izvor de splendoare-n speranța Născută în clipa iertării divine. Atunci am știut cine poartă balanța Și judecă singur ce-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zori să-ți intuiesc privirea, Surâsul tău să mă mângâie. Adu-mi în suflet iarăși vara Cu pescăruși, corăbieri și valuri Și ține-mă când vine seara Cuprinsă între două maluri. Unul al tău, plin de iubire Și altul gol, strivit în mine Și-o să pășesc spre nemurire. îndrăgostește-mă de tine! Iubirii mele Iubirii mele-i dă culoare, îmbrac-o în veșmânt de seară Iar ea să se transforme-n floare Și-n cânt pe strună de vioară. Iubirii mele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
durerea cu gust de disperare, se închidea pământul sub cerul înnorat. Pe străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat de-oricare străin îmbrățișat. Durea ceva în mine, mă mistuia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
căuș, Copiii, la școală, voioși se-ntrec Și fac dintr-un dâmb derdeluș. La toate Maria visează cu jind, Dar visul rămâne doar vis Și gândul îi zboară la casa cu flori, Etern și frumos paradis. Poeți contemporani Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Un vers profund dintr-un poem sublim Metaforă sau rimă alb-ar spune unii Sau o poveste de amor ... un anonim. S-au scris de mult și-or dăinui pe veci Poeme fără rimă, albe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele nopții albastre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cazul? — Păi tocmai aici e cheia, se înflăcărează Regizorașul, că o să jucăm pe două fronturi, atît cu ei, cît și pe cont propriu, adică o să ne acoperim unii pe alții. — Ori ești securist, ori militar, încearcă să se dumirească Comandantul, strivindu-și chiștocul în scrumieră. Sau joci de capul tău pe două fronturi? — Asta n-are importanță, spune Regizorașul. — Am mai auzit de cineva care lucrează de multă vreme la un plan care să-i învrăjbească și mai tare pe unii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
semeni mai degrabă cu un aventurier decît cu un conducător? — Văd că iar o luăm de la capăt, își dă seama Regizorașul, undeva nu ne înțelegem, ceva scîrțîie, îi spune. — M-ai cam obosit, spune încet Comandantul, începînd să numere chiștoacele strivite din scrumieră, fără să mai pun că azi am fumat deja cît pentu o săptămînă. Deci ne-am înțeles, spune Regizorașul, privind la stema Republicii Socialiste de pe capela lui Santinelă, la o adică o să le arătăm noi cum se pune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai avut altceva decît să bage în viteză și să calce accelerația. Camionul a zvîcnit scurt de cîteva ori pînă să ia demaraj, cei trei oameni care se aflau pe platforma din spate au fost azvîrliți jos, gata-gata să fie striviți sub roți. Santinelă a virat apoi brusc în direcția forțelor de ordine accelerînd vîrtos, ca să-i sperie pe soldați și să-i facă să rupă rîndurile din calea sa. Numai că brusc, din nu se știe ce motiv, după cum ne-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în timpul altor tipuri de terapii aplicate împotriva virusului SIDA însuși. Observați că usturoiul trebuie să fie proaspăt și crud. Substituenții rafinați inodori nu conțin enzimele active răspunzătoare de beneficiile terapeutice ale usturoiului. 6-12 căței de usturoi crud proaspăt zilnic, fie strivit și introdus în capsule de gelatină pentru a fi înghițit, fie suc stors. Cel mai bine este să fie luat în două doze, pentru a garanta absorbirea constantă de-a lungul întregii zile. Alimente contraindicate: eliminați orice tip de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
transmiși în acest fel. Dacă sifilisul, herpesul și SIDA pot fi „luate” prin contactul organelor sexuale ale persoanelor bolnave, de ce nu s-ar produce schimbul de hormoni și enzime în același fel la persoanele sănătoase. Să privim lucrurile astfel. Dacă striviți câțiva căței de usturoi și îi puneți pe coapsă, pe abdomen sau în orice altă zonă a corpului, acoperindu-i cu o pânză caldă și umedă și frecându-i de piele, respirația vă va mirosi în curând a usturoi! Uleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de Jad, împingându-vă în Albia Aurită, ca și cum ați tăia prin piatră în căutarea jadului prețios; - folosiți Tulpina de Jad pentru a vă înfige cu putere în zona Terasei de Jad, ca și cum ați folosi un pisălog de fier pentru a strivi medicamente într-o piuliță; - împungeți cu Tulpina de Jad înainte și înapoi, cu înfigeri scurte și lente în interiorul Palatului Ceresc, asemenea unui fermier care-și pregătește pământul pentru a însămânța; - măcinați Tulpina de Jad și Poarta de Jad cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Anchetil, Altig, Vanloi... Trăgea visător din țigară și zicea: Ce bine de tine, Petre dragă, că mai știi o limbă În plus! Tutungiul vorbea perfect ungurește și nemțește dar pe acestea nu le mai socotea „străine”. Când Își termină țigara, strivea mucul sub talpă, scuipa fără motiv aparent și se ridica să Încerce câteva mișcări mai energice ale picioarelor și brațelor sale obosite de sedentarism. Am auzit că ai tăi nu se prea omoară cu scrisul, nici În anul ăsta... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]