4,158 matches
-
de învățămînt este astfel structurat încît poate reproduce atît relațiile sociale de producție, cît și conștiința socială tipică pentru funcționarea societății bazată pe diviziunea capitalistă a muncii; reproducția se bazează pe principiul corespondenței dintre relațiile de producție și modul de structurare a instituțiilor școlare; între învățămînt și sistemul productiv pot apărea și contradicții determinate de schimbări în modul de producție; apare, de aceea, necesitatea adaptării învățămîntului la necesitățile provocate de transformările de la nivelul modului de producție. Pentru Bowles și Gintis procesul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
constelațiilor de imagini revela și acest sistem dinamic de "forțe de coeziune" antagoniste, pentru care logicile nu constituie decît formalizarea"27. NAȘTEREA ȘI DINAMICA SISTEMELOR: SISTEMOGENEZA LUI LUPASCO Dinamismele antagoniste, în echilibrele lor variate, dau naștere sistemelor. Aceste sisteme reprezintă structurarea energiei, percepția prin organele de simț nefiind decît o aparență, o iluzie. "Mai greu încă... scrie Lupasco este să crezi realmente, să trăiești convingerea teoretică că toate obiectele care ne înconjoară... nu au nimic "material", în sensul multimilenar și instinctiv
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai departe, potrivit așa-numitei, de către noi, sistemogeneze..." scrie Lupasco 29. Contribuția lui Lupasco la dezvoltarea gîn-dirii sistemice (chiar dacă el preferă termenul de sistemologie celui de sistemică) este consi-derabilă30. CELE TREI MATERII Structura ternară a sistematizărilor energetice se traduce prin structurarea a trei tipuri de materie, care nu sunt izolate, separate: "... materia nu pleacă de la "neînsuflețit"... pentru a se ridica, prin biologic, din complexitate în complexitate, pînă la psihic și chiar dincolo: cele trei aspecte constituie... trei orientări divergente, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
diferite de nivelurile de organizare, așa cum au fost definite în abordările sistemice. Nivelurile de organizare nu presupun o ruptură de conceptele fundamentale: mai multe niveluri de organizare aparțin unui singur și același nivel de realitate. Nivelurile de organizare corespund unor structurări diferite ale acelorași legi fundamentale. De exemplu, economia marxistă și fizica clasică a-parțin unui singur și același nivel de realitate. Emergența a cel puțin trei niveluri de realitate diferite în studiul sistemelor naturale nivelul macrofizic, nivelul microfizic și ciber-spațiu-timpul (la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
diversiune a puterii, una menită să creeze impresia că în timp ce Timișoara neagă regimul, moldovenii, iată, îl susțin: simetrie simbolică, pusă la lucru în cadrul unei tactici manipulative. M-am referit apoi, în succinta mea intervenție, la ideile care au prezidat la structurarea României moderne, evocând dublul motto de pe frontispiciul "Românului", în care C.A. Rosetti îndemna poporul la instrucție ("Luminează-te și vei fi / Voiește și vei putea") și la solidaritate activă ("La treabă puțini se-adună / Dar mult pot cei puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la explozia populară din Decembrie '89, revolta care a dus aproape instantaneu la formarea unui program revoluționar, faptul se explică, cel puțin în parte, prin radicalismul măsurilor coercitive luate de regim de-a lungul anilor, măsuri care au interzis practic structurarea de soluții alternative. În plus, cochetăria cu "independența" și un naționalism sui generis au lărgit o vreme baza socială a regimului, creând iluzia unei legitimități. Specificul istoriei noastre nu e mai puțin demn de pus la socoteală când e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
educația civică, etica sau istoria; b)integrarea paralelă: atunci când corelațiile se realizează între discipline care nu se află în vecinătatea epistemologică și nu fac parte din același grup de discipline școlare. Pluridisciplinaritatea propune o perspectivă tematică. Punctul de pornire al structurării conținuturilor îl reprezintă o temă, o situație problemă, abordată de mai multe discipline, cu metodoligii specifice. Prezintă avantajul abordării unui fenomem în globalitatea sa, în contextul multiplelor sale relații cu alte fenomene din realitate. Este larg aplicabilă în fazele de
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
vor fi mult mai bine aprofundate de elevi dacă vom organiza o excursie în munți. Raporturile dintre cunoștințele dobândite în activitatea școlară și cele însușite din alte surse de documentare sunt multiple, schimbătoare și cer intervenția învățătorului, în direcția selectării, structurării și înțelegerii de către elevi a informației transmise. Școala vizează, așadar, integrarea cunoștințelor asimilate , o instrucție unitară, însă prin mijloace multiple. b) când vorbim despre interdisciplinaritate în cadrul lecțiilor avem în vedere delimitări de categorii și concepte cu care operează disciplina respectivă
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
intuitive, practice, reproductive, de căutare, inductive, deductive, de lucru independent. Pentru optimizarea activității instructiv-educative profesorul dispune de o gamă variată de căi și mijloace, începând cu proiectarea didactică, raportate la resursele umane și materiale de care dispune. Precizarea obiectivelor pedagogice, structurarea logică a conținutului, stabilirea relațiilor interdisciplinare și pluridisciplinare, esențializarea, actualizarea și adecvarea conținutului la nivelul de înțelegere al elevului, folosirea mijloacelor moderne de învățământ și a metodelor activ participative, realizarea în lecții a principiilor didactice și a legilor învățării sunt
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3016]
-
mult mai complexe decât fuseseră postulate de Marx. În perspectiva leninistă, burghezia din centrul economiei mondiale are, datorită exploatării periferiei, resursele necesare spre a îmbunătăți situația propriului proletariat. Muncitorii din centru având mai puține motive de a se revolta împotriva structurării puterii în societate decât cei aflați la periferie, solidaritatea proletariatului mondial nu mai poate fi presupusă doar pe baza apartenenței la aceeași clasă. Teoria dependenței Teoria dependenței nu este o abordare unitară, fiind mai degrabă o dezbatere între gânditori de
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
intrarea într-o epocă postwestfalică a guvernării. Evoluția capitalismului Deși a influențat în mod decisiv evoluția tuturor științelor sociale din ultimii 140 de ani, dimensiunea fundamentală a marxismului este cea economică. Proprietatea asupra mijloacelor de producție determină relațiile de producție, structurarea societății, lupta de clasă și programul politic al actorilor sociali. Pornind de la critica pe care o face proprietății private și capitalismului, marxismul a evoluat în timp, putând fi considerat astăzi, în egală măsură, o filosofie, un program politic și un
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
similară în materie de dezvoltare comunitară. Voi reveni asupra acestei ipoteze. Participant, observator, moderator Cele șase principii anterior menționate sunt cele care au stat la baza volumului. Am optat pentru centrarea pe o practică pe care o consider exemplară în structurarea dezvoltării comunitare din România postdecembristă,cea a Fondului Român de Dezvoltare Socială (FRDS). Raportarea la această practică - în prefață, dar și în capitolul final - o voi face nu ca observator din afară, din spațiul academic, ci ca moderator, cât se
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
instituțional în care statul joacă un rol esențial prin Fundație, Ministerul Educației sau Fond. Dezvoltarea comunitar-regională Fără a diminua în vreun fel importanța practicilor comunitare în alte instituții, este util să fie pus în evidență rolul central al FRDS în structurarea practicilor românești comunitare. Redescoperirea dezvoltării comunitare s-a produs mai ales odată cu depășirea pragului psihologic de recunoaștere instituțional-guvernamentală a sărăciei în genere - a celei comunitare, în mod special -, mai ales după 1996. Simultan, se produce și reconectarea instituțiilor statale la
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
158), acestea din urmă fiind asigurate prin granturi și prin tehnologiile de facilitare, supervizare, organizare etc. Componentele, de organizare socială, conexiunile, cu politici sociale macrosociale sau cu mecanismele, de piață precum în abordările „developmentaliste” au fost mai puțin prezente în structurarea demersului FRDS, cel puțin în prima sa variantă de aplicare, între 1999 și 2002. Ulterior, după 2002, aspecte de consolidare instituțională și de organizare comunitară își extind sfera de manifestare în activitatea Fondului. La interesul predominant pentru rural se adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
la modele diferite de acțiune; reflexivitatea ca evaluare și chestionare a practicilor; refuzul prejudecăților în practica de dezvoltare comunitară; privilegierea contextului în construirea modelelor de practică; promovarea unei mișcări sociale de dezvoltare comunitară. Evident, este vorba despre o ipoteză de structurare a acțiunilor de dezvoltare comunitară durabilă în România anului 2000. O ipoteză în care locul central îl ocupă ideea de practică reflexivă, aptă să se autocorecteze prin evaluarea critică făcută de către cei care o susțin. Asupra acestei idei voi centra
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
A urmat secvența de cercetare socială pentru diagnoza problemelor și pentru evaluarea socială de fundamentare. Manuela Stănculescu și Ionica Berevoescu (pe doctorande cu teze de doctorat excelente, finalizate și susținute între timp) au preluat cercetarea de teren cu o bună structurare a proiectului și cu multă pasiune. Nu a mai fost posibilă, însă, o descriere... a satului Moșna de zi cu zi, ci a „Moșnei cu echipa Băncii Mondiale”. Interacțiunea Moșna (comunitate) - noi (cercetător) a fost una cu miză. Fondurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
povești” pentru raportarea rezultatelor de teren. El identifică mai multe tipuri de povești: realiste, confesionale, impresioniste, critice, formale, literare și povești spuse În tandem. Aceste diferite tipuri pot fi folosite În variate combinații În cadrul aceluiași raport. Există alternative și pentru structurarea rapoartelor studiilor de caz. Această secțiune sugerează șase structuri ilustrative (vezi tabelul 6.1), ce pot fi folosite cu oricare dintre tipurile de format pentru studii pe care tocmai le-am prezentat. Exemplele sunt descrise mai ales În relație cu
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
-lea și al XX-lea). Această abordare este determinată de o dublă perspectivă: actualizarea geniului german originar, a Volksgeist-ului (spiritul poporului) făurit în matricea limbii, și permanența etnicității germane în istorie. Poeții, scriitorii, juriștii, filozofii au contribuit din plin la structurarea acestei poziții comune. Fie că e vorba de Goethe (1749-1832), Herder (1744-1803), Schiller (1759-1805), Fichte (1762-1814), Hölderlin (1770-1843), Hegel (1770-1841) sau Schelling (1775-1854), toți împărtășesc această concepție de unitate a poporului, a culturii și a limbii acestuia. Ei și-au
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
axiomele, sunt invariabile), pe "societate" (care garantează stabilitatea majorității adevărurilor) și pe fiecare "individ" (acesta stăpânește adevărurile de ordin moral); sociologia comprehensivă weberiană, care mută accentul pe influența eticului concepții despre lume, credințe, motive ideologice în istoria economico-religioasă și în structurarea comportamentelor indivizilor în societate; lingvistica (Jakobson), care studiază formele concrete de intercomunicare și de intercomprehensiune în inteligibilitatea sensului conduitelor. În rezumat, intenționalitatea subiectului (Husserl), puterea de a califica obiectul în funcție de efectele pe care le suscită (Peirce, James și Dewey), sensul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
valoare adăugată reală, în trei tipuri de producere sau transformare: cînd trebuie obținut un plus de inteligibilitate, un plus de pertinență, un plus de diferențiere. Nu am spus un plus de inteligență, de expertiză, de cultură... Semiotica oferă o anumită structurare, organizare, explicitare a mizelor unui produs, serviciu sau comportament abordat ca semnificant" (J.M. Floch, 1995: 9). Această nouă inteligibilitate originată de o logică a concretului va fi mai nuanțată, neexclusivă (acceptînd gusturi și dezgusturi vestimentare, culinare, coloristice etc.). Cu modestia
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Ca obiect al cunoașterii, comunicarea prezintă trei dimensiuni inseparabile care vor constitui și axele ce infrastructurează și prezenta abordare (B. Lamizet, 1992: 12-13). Dimensiunea socială a comunicării ne situează în planul relațiilor sociale pe care le legitimează și perenizează asigurînd structurarea comunității și instituționalizarea vieții sociale. Dimensiunea culturală a comunicării desemnează funcția sa de reprezentare, investiția sa patrimonială, "sistemul simbolic de reprezentări și referințe în care ne recunoaștem" (B. Lamizet, 1992: 13). Dimensiunea politică angajează raportarea la problematica puterii și a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
că creează obiectul cunoașterii); în ma-joritatea cazurilor este vorba de structura opozitivă binară (yin/vs/yang, terestru/vs/celest, natură/vs/cultură etc.). Fără să nege existența structurilor determinante, semiotica relevă centralitatea subiectivității umane în transmiterea/interpretarea mesajelor, substituind "structurii structurarea, limbii vorbirea, semnificatului semnificantul, enunțului enunțarea, sistemului de reguli practica semnificantă, subiectului determinat subiectul determinant" (P. Attalah, 1991: 319). Sensul structuralist era un sens al codului, sensul semiotic nu există decît pentru cineva ca sens propriu-zis existențial și contextual. Semiotica
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ideea alternanței, a funcțiilor cu dublă vectorialitate este străină modelului proppian (de pildă tentația poate fi urmată de rezistență, deci de manifestarea virtuții, dar poate fi urmată și de cădere ca manifestare a slăbiciunii). Deci aceeași secvență de evenimente admite structurări diferite după perspectiva în care se construiește "în funcție de interesul unuia sau altuia dintre participanți" (C. Bremond, 1981: 39). În plus, eludarea opoziției între ceea ce se întîmplă și ceea ce s-ar fi putut întîmpla este de neconceput în povestirera folclorică și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de supunere, de dominare etc. Confuzia între postură (+ static) și gestualitate (+ dinamic) nu este posibilă; în genere însă mesajul gestual însoțește și confirmă pe cel postural. Limbajul gestual este dublu articulat: 50-60 de unități fundamentale (kinemele), analoage fonemelor, a căror structurare formează o gramatică: mai simplă (ca în cazul salutului: a se apropie de b, își îndreaptă privirea spre b, b procedează la fel, a surîde lui b și acesta lui a, a clatină capul, b de asemenea) sau mai complexă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
culturii care funcționează după "un cod secret și complex, nescris nicăieri, necunoscut de nimeni, dar înțeles de toți" (Sapir, apud E.T.Hall, 1981:), mai precis felul în care culturi diferite structurează diferit spațiul, îl percep și îl experimentează diferit. Analiza structurării și investirii cu sens a spațiului de către subiecți americani a fost realizată de Hall prin conjugarea mai multor tehnici de colectare a datelor: i) observarea directă confruntată cu fotografierea (incognito) a subiecților în cele mai diverse spații și circumstanțe (aeroport
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]