4,043 matches
-
dar cînd acesta Încearcă să-i ofere subterfugii pentru a se salva, ea refuză mîndră și chiar Împinge lucrurile În direcția morții. Prometeu strigă „eu Însumi” Împotriva zeilor; Oedip Împotriva destinului; Antigona Împotriva celor care Îi revoltă sensibilitatea; Îndîrjirea ei sumbră are aerul unui Savonarola antic; și totuși nu e ușor să gîndești și să vorbești astfel despre moarte... (...Creon știe că sînt mult mai primejdioasă murind decît trăind. Și vrea să mă convingă să trăiesc. Cunosc cum strălucește soarele În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar fi permis să se relaxeze, acesta s-ar fi sfărmat în mii de bucățele. Lăsă să-i scape un suspin adăugând:Deci asta era... Chiar voiam să divorțăm! Prin ceața care-i învăluia mintea încerca parcă săși vadă viitorul sumbru. Ea era capabilă să treacă cu gândul într-o altă formă chiar dincolo de ziua de mâine. Valentin se lăsă să cadă pe canapeaua din sufragerie, iar când pernele se lăsară sub greutatea lui își dădu seama unde se așezase de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prima fază comerț ambulant, așa cum au făcut și mulți alții la vremea aceea, după Revoluție, cu produse multe și mai ieftine cumpărate de la „vecinașii noștri”. Cu privirea zâmbitoare și blândă 142 încerca din răsputeri să se detașeze de un trecut sumbru pe care nu mai dorea să și-l amintească. Da, existau o sută de motive, poate mii. Pentru toate acestea își lăsase copilul deseori acasă și pentru asta o cuprindea mereu dorul. Alin era destul de înalt, bine făcut, cu mâinile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trăgând după ele și celelalte producții... Răzvan este „eminența cenușieș a filmului pur & dur made in Romania, omul care știe că e mai cool să creezi o modă decât s-o urmezi. Inteligența lui tăioasă și neliniștită strălucește pe schelăria sumbră a acestor filme ca un diamant mare cât hotelul Ritz, ascuns - din pudoare și eleganță - sub o husă jerpelită. Marfa, și nu banii (dialog cu Mihai Chirilov) „8. Nu se acceptă filmele de gen.ș Dogma ’95 Alex. Leo “erban
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
miza contemporaneității. Dacă nu face o bună impresie în primii doi ani de la premieră, un film e mort. Apoi, mai e ceva. Nu cred și sunt sigur că ești alături de mine în privința asta că marca sigură a capodoperei este paloarea sumbră, sprânceana încordată, privirea suferindă, programul abisal. Nu e obligatoriu să te repezi spre straturile wagneriene ale ființei ca să produci un mare film. Sondarea profundului metafizic nu e deloc rețeta sigură a nemuririi. Eu cred că această dispută între cei care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lui însuși, el continuă să creeze acele imagini pitorești, asemenea unui haos organizat, pe care le înviorează cu pete de culoare” (p. 62). O fire bivalenta observa și Ion Alex. Angheluș - poetul Hușilor: „prima oara era iritat, palid, răvășit, neliniștit, sumbru”, „a doua oară, aprins, vibrând în fața peisajului hușean”. Aidoma, Mircea Deac îl caracterizează „ca om și artist ciudat, izolat, nemulțumit, răzvrătit, neînțeles”, „neîncrezător în oameni, desi îi iubea”, arta fiindu-i „un crez și un foc nestins” (p. 64). Cum
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
simte singur în mijlocul mulțimii, insă înconjurat de lume în cea mai acută singurătate. Peisajul și portretul create confirmă ceea ce vede cu ochiul interior, fiindcă autorul se mișcă-ntr-un cadru tonifiant (într-o cromatică armonioasă, pastelata) ori terifiant (clar obscur, sumbru, contorsionat de fenomene externe) iar figurile create comunica cu artistul (zâmbesc, îl mustra, vin în întâmpinare ori întorc spatele, sunt figuri triste, obosite, inerte, senine etc.). Putem s-o numim oximoronic „realitate imaginara”. Sunt două lumi aflate într-o tangenta
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tale. Am călătorit bine și, deși cu mijlocul ultrademocrat al clasei a III-a, am călătorit într-o tovărășie de intelectuali hiperestetici, cu viziuni precise pariziene și euforice. La 11 am ajuns acasă; gândește-te bine, Monica. Scara de marmură sumbră, cu lumina de deasupra ușii noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla toată era jos, zbătându-se cu bagajele multiple, specialitatea casei. Casa ta, biblioteca tatei, culoarele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără umbră, fără ferestre... Tu nu te supăra pe mine din pricina acestei tristeți nostalgice. Fii bună cu tine; apără-te, ferește-te; aibi grije de tine. Fii egoistă superb. Tu, pe primul plan; totul pentru tine. Îmi pare că strigând sumbru și feroce toate astea, te apăr. Scrie-mi; mă gândesc cum să fac să-ți trimet mai repede bani. Fii fără grije. Vor veni. Te vei descătușa de grijile meschine, ca să poți trăi mai liber, respirând larg, fără preocuparea meschină
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
după mine, în silă, viața fără tine. Nu te mâhni: e probabil o fază trecătoare; mă voi scutura de gândurile astea torturante, de îndoieli, de griji, de spaima că n’am să te mai văd. Nu mai scriu, sunt prea sumbră; mă duc să mă prăbușesc în somn, în nădejdea că poate te voi visa și voi putea să-ți văd chipul tău aproape, aproape, cu ochi, sprâncene, nas, gură, moi, calde, vii... Îmi vine să plâng. Noapte bună, Monica! Luni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aș suporta și pe cele mai recente, dar nu le mai am. La radio, un splendid cântec al partizanilor ruși de Alexandrov. Melodia mă melancolizează; sunt singură și trebuie să mărturisesc că Maria caută mereu să mă rupă din atmosfera sumbră în care tind uneori să cad, își plătește lecțiile punctual, azi mi-a adus o pară enormă luată de la Willy; azi mi-a telefonat și Gaby, am vorbit despre tine, despre scrisoarea ce va pleca miercuri-joi, despre tine și iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
telefonat acum Sabine, cu urări. Știu că te va bucura. Vei spune: „Nu e singură“... M. 18/1947 II 29 noembrie 1947 Ce vei fi făcând acolo? Toate posturile de radio comentează greva cu pronosticuri mai mult sau mai puțin sumbre. Eu ascult și macin tristețe și spleen; mă gândesc că toate obstacolele ce s’au interpus între tine și Paris vor fi avut vreun rost, că am silit destinul, că poate nu trebuia să pleci. Aici [am fi fost] amândouă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gândeam azi dimineață să am atâtea să-ți spun în astă seară. Am fost la Tante Margot pe o ploaie măruntă și deasă; curgea de sus în neștire; pe jos băltoace, pe de laturi mașini și eu pataugeam fără umbrelă, sumbră și concentrată. Am mers de la tramvai prin ploaie ca de la casa ta la „Reg[ina] Maria“, poate mai mult; am ajuns în fața unei case cu portal; am intrat pe un culoar și a treia ușă, la dreapta, era camera în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că e datoria mea să-ți arăt reversul medaliei. Știu că trebuie să fii foarte dezorientată, că te macină gânduri negre, că simți clipă de clipă ce simt și eu: tristeți, dezechilibru; poate că și tu vezi un sfârșit la fel de sumbru ca și mine, dar cred că pe 8 septembrie - am să mă duc în pelerinaj la gară în ziua aceea - am pecetluit despărțirea noastră definitivă. Mi am supraestimat puterile în ziua aceea, dar îmi este angajată onoarea, e în joc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iubesc, fetița mea, sper ca următoarea scrisoare să fie mai luminoasă; îmi întind către tine biata mea față boțită, ochii triști, gura cu colțurile lăsate: învață-mă să zâmbesc, să trăiesc. II 8 septembrie [1948], miercuri dimineață E de dimineață sumbru și înnorat. E ziua plecării tale. În casă niște tufănici roșii ca vinul pe biurou, pe măsuța ta. Eu, molâie și fără nici un pic de vlagă. Aseară, când m’am întors de la organizația de bază, de unde am fost parțial debarcată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
1948] [...] Acum două săptămâni, încă mai eram la Mangalia; te purtam cu mine, tragic, peste tot. Iubirea asta maternă mai mare decât toate iubirile materne la un loc, dragostea asta imensă care încerca să-și croiască drum prin imposibil, zâmbea sumbru, schimonosind încercări de surâs. Te căutam peste tot. Într-o dimineață, eram la Muedin; singură la o masă acoperită cu hârtie imaculată, priveam marea din fericire albastră: eram absentă, plutind spre alte țărmuri. Apoi o ceață gri-deschis și-a tras
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
senzuala Ghenea (Golda) Kersanova, „fiica unui evreu bogat, fabricant de lichioruri”, din romanul lui Gib Mihăescu Rusoaica (1933). Ghenea „nu era chiar o frumusețe”, dar trăsăturile ei aveau ceva „asiatic”, „neobișnuit”, „straniu” și „enigmatic de nepătruns”, așa cum le-a prevăzut „sumbrul ei Dumnezeu” <endnote id="(830, p. 13)"/>. În romanul Gorila (1938) al lui Liviu Rebreanu, „ovreica” Babila este „fiica foarte frumoasă a bancherului Leopold Goldstein”. Ea este „o jidancă botezată”, dar aparține unei „rase cam lubrice”, cum se exprimă un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
independent la cursul meu despre Marii clasici care are, în sfîrșit, 3 ore anual, la anul II. La anul IV fac un Curs special Eminescu. Mulți auditori și, din cauza aceasta, șomajul unor cadre didactice. La anul viitor perspectiva catedrei e sumbră. Dispare 30 % prin lipsă de ore. Situația mea e bună, dar nu pot privi decît cu neliniște pe alții. Rămînem sentimentali. Colaborația mea la revistele ieșene nu are nici o perspectivă, chiar dacă săptămîna trecută am publicat în Cronica un articol despre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
existența”. Autorul raportului mai constatase că „Din mijlocul acestei populații avem 10% care actualmente sunt pensionarii cantinei pe care am creat-o, iar alți 20% sunt ajutați de către comunitate și asistența socială a CDE-ului”. Gutman lansase și o prognoză sumbră cum că „Până la sfârșitul lunii martie a.c. (1947, n.n.) va fi nevoie a fi ajutați Încă 15-20% prin cantină sau alte forme”. Fiind, totuși, vorba de situația politică, raportorul informase cu nedisimulată amărăciune, firește, ascensiunea rapidă a „...curentului sionist chiar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
personajul meu preferat din viață și din artă era, desigur, ștefan (într-una dintre primele mele fantezii erotice, mă vedeam mergînd călare printr-o pădure, spre un cîmp de bătălie, strîngîndu-mi buzele cu stoicism sub mustața blondă, încrețindu-mi fruntea sumbră sub coroana Moldovei, fără să mă uit înapoi, la doamna una dintre educatoarele mele de la grădiniță care plîngea într-un luminiș). Dar la mică distanță în urma lui ștefan venea Tiberius, comandantul și colonistul roman din Columna. în orice caz, îl
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
drame sapă atît de adînc în cauzele crizelor pe care ni le înfățișează, încît, în ultimă instanță, ne confruntă toate cu aceeași mare criză cea care s-a declanșat atunci cînd maimuța s-a ridicat în picioare. și, oricît de sumbre le-ar fi subiectele, ne iluminează. Dilema Veche, septembrie 2007 Non-cinema Legiunea străină (Romînia, 2008), de Mircea Daneliuc Cum or fi sunat indicațiile de regie ale lui Mircea Daneliuc la Legiunea străină ? Judecînd după rezultat, îmi imaginez ceva de genul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și stați, că încă n-am ajuns la mireasa care are pe gît o pată în forma hărții Romîniei. și la nebuna care umblă prin pădure, într-o cămașă albă și cu o cunună de flori pe cap, rostind profeții sumbre pînă cînd e violată și ucisă de un ofițer sovietic. Ce argument se poate aduce în apărarea acestei viziuni artistice ? Ingenuitatea ? Dar ingenuitatea n-ajută la nimic fără prospețime, or, imagistica asta de tip îngeri-pitici clovni-iele-cu-flori-în-păr numai proaspătă nu e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
planeta Cybertron, pot lua forma oricărui vehicul și se împart în două tabere : autoboții cei buni și decepticonii cei răi. Poți să-i deosebești unii de alții după faptul că autoboții sînt vopsiți în culori vii, iar decepticonii în culori sumbre, dar ce faci ca să-i deosebești pe autoboți între ei sau pe decepticoni între ei ? Cîtă vreme stau deghizați în mașini, mai sînt cum mai sînt ; de exemplu, Camaro-ul băiatului (în realitate, un autobot pe nume Bondarul) are un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
contopirea Austriei la statul german, ocuparea regiunii Sudeților din Cehoslovacia și apoi ocuparea Cehoslovaciei și declanșarea celui de al II lea Război Mondial, prin înscenarea incredibilă, că Polonia ar fi atacat Germania la 1 septembrie 1939. Cu toate aceste umbre sumbre și amenințătoare, viața merge totuși mai departe! Fără alte întâmplări deosebite merg stăruitor pe drumul meu de școlar cu rezultate bune la învățătură. În clasa a IV-a la literatura universală am avut ca profesor pe venerabilul Paul Constantinescu, vechea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dureri de cap, merge peste drum de noi la doamna Clisu, prietena ei cea mai bună și hotărăsc pentru ziua de luni să meargă amândouă la medic. Am și eu o stare psihică foarte proastă, o indispoziție ca o presimțire sumbră... La prânz stăm la masă fără a simți gustul mâncării. O văd tot mai palidă, dar ea zâmbește spunându-mi că luni va merge la medic. Trecem la odihnă, spunându-mi că va rămâne ceva mai mult în pat. Către
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]