4,066 matches
-
provocatoare, de gestul stimulator al unei femei, ca să-și mobilizeze resursele ră zboinice, strângând din fălci și jucându-și bicepșii. Femeile, dimpotrivă, au instinc tul de a urmări efectele cruzimii cu un soi de îngerească „obiectivitate“. Au oricând la îndemână surâsul inocent și stupoarea ipocrită. Dar nu ne ar prinde bine o mică injecție de grație feminină? și, de vreme ce s-a găsit femeia care să ne coboare, nu vom găsi și una care să ne ridice? De ce n-am încerca să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deformatoare. Prefer copiii care citesc Andersen, frații Grimm, Creangă și Ispirescu. Cei care se aferează printre picioarele adulților răsfoind dialogurile lui Platon sau vreo pagină shakespeariană mă neliniștesc. Simt o adiere de nefiresc, de afectare și paradă (încurajată, vanitos, de surâsul exaltat și complice al părinților). În ce mă privește, mi-am făcut, nespectaculos, traseul lecturilor „de etapă“: mi-am citit, cuminte, basmele (printre care unele chinezești, exotice și misterioase), „Cuore“-le, Jules Verne-ul și Dumas-ul. În liceu, am avut (inconfortabilă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pui umărul, când intri în joc. Ești pacientul unui câștig prin absență: ieși în avantaj, fără să ieși mai bogat. Telespectatorul de acest tip seamă nă cu cel care transmite știrile, citindu-le pe prompter: el reproduce mecanic, cu un surâs abstract, un text care nu-i aparține, pe care îl înțelege numai pe jumătate și pe care îl uită de îndată ce l-a citit. O singură „mișcare“ e încurajată de statul la televizor: cea mijlocită de telecomandă. O invenție genială pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trecând pârâul Probota, numit de săteni pârâul Magaziei, am urcat pe o potecă îngustă până pe dealul Fânului. Acesta desparte satul de comuna Tătăruși. La fel ca în fiecare vară dealul mă întâmpina cu flori multicolore, frumos parfumate și drăgălașe ca surâsul sincer al unui copil. De aici privesc satul; un sat mare și vesel, sat de țărani - în cea mai mare parte, cu oameni gospodari și harnici, care știu să mânuiască lucrul de dimineața devreme până seara târziu, dar care știu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
dreptate, fiecare-a stăpâni: Cel dintâi, ARDEAL, fiindcă era primul său flăcău, Cuvenitu-i-s-a dreptul de urmaș la tronul său. Prima fată, BUCOVINA, copilița cu chip drag, A primit drept moștenire Țara codrilor de fag. Și-a urmat apoi MOLDOVA, cu surâsul ei candid, Ce-a-nceput să stăpânească peste Țara de molid Iar frumoasa, visătoarea, BASARABIA, bălaia, Cu păr lung de aur moale, cu obrajii ca văpaia, A primit în stăpânire de la tatăl ei iubit Un ținut mănos și rodnic, Țara
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
vedeau între ei. Unul dintre supraviețuitori îi prezintă : studentul Ion Chiujdea, liniștit și stăpân pe sine; Victor Metea, inteligență sclipitoare, vioi, curajos și neînduplecat până în ultimul moment ; Nelu Novac, elev cu nouă ani în urmă, împăcat cu soarta, veșnic cu surâsul pe buze; studentul Hașiu Laurean cu cicatricea încă vie pe frunte ; Ghiță Hașiu și Pop Jean, au intrat în sala de ședințe liniștiți, de parcă nu era vorba despre ei. Din lot mai făceau parte Olimpiu Borzea, doctorul Burlacu, preotul Victor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-ntoarce spre a-și ascunde fața plină de amor. El surâse fără voie la această reamintire.284 Singură moartea iubitei de la Ipotești îi întunecă acest portret pentru tot restul vieții: Acea fizionomie nu mai este. Acele buze ce surâdeau un surâs al morții le-a închis, sau mai bine: moartea-namorată de mine a luat figura unei copile, avizitat pământul și mi-a răpit mai întâi inima, pentru ca, dispărând ea, s-o urmeze și sufletul 285. Când e vorba de fratele poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era o damă naltă și foarte albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna acel surâs voluptuos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul[ui] cu un pieptene de aur, mânele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se îndoaie arborii, cum cad și au umplut frunzele îngălbenite din timp pământul care ar avea nevoie de ploaie, cum se lovesc arborii cu putere unul de altul, parc-ar fi politicienii noștri care se uită unul la altul cu surâsuri viclene, dar își aruncă reproșuri, de râde lumea de țară, c-așa-i românul! Până la urmă, toți își râd în față, sătui de atâtea nedreptăți pe care, făcându-le, le aruncă în spatele celor neputincioși. Situație care îmi reamintesc niște versui
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Îi fumasem deja jumătate din pachetul de țigări, Încât socoteam că i-ar face plăcere. — Dac-am terminat Medicina? Cu Medicina am terminat-o după două semestre. Nu-i face plăcere, chiar dacă-i departe de a fi un subiect stânjenitor. Surâsul lui nu e amar și nici de circumstanță, da, cu trecutul se află În relații cât se poate de normale. — Ai mei aveau unele posibilități, da’ nici n-au vrut să audă să mă Întrețină. Știam io ce le poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de tot neamul, că de nimica nu ești bun și numai să cheltuiești și să toci la bani și mai bine te făceam un căcat lângă gard. Îi auzeam din ce În ce mai slab tot Încercând să disting o tresărire de complicitate În surâsul și Încruntarea ce pulsau pe figura Ortansei. Ochii ei trași spre tâmple erau negri și neverosimil de mari, ca niște găvane a căror strălucire părea un revers al privirii mele de animal deprins să vadă În Întuneric, și nici pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ați trimis la el pentru că nu sunteți În stare... — Chiar vă rog! Manuscrisul dumneavoastră e la tovarășu’ director. — Tovarășu’ director l-a citit? — Bineînțeles că l-a citit. Toată lumea a citit romanul dumneavoastră. Doar pentru asta l-ați adus aici. Surâsul ei e de un cinism care pur si simplu mă Îngheață. — Ai merita să-ți rup urechile, doamnă. Ești prea obraznică pentru funcția și statura pe care o ai. Am ieșit trântind ușa, fără să-i mai aștept replica. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a avut atâta nevoie de noi, când l-au părăsit toți, și până și noi, copiii lui?... Mă uitam când la el, când la ranga din mâna lui Andrei, și totodată Îmi țopăia În fața ochilor mutra lui Laur mustăcindu-și surâsul ăla de târfă cretină. Moșu' era Îmbrăcat În cămașa albă și-n pantalonii sidefii cu care plecase la nuntă și avea doar un semn mic la tâmplă, cât o cireașă, iar În rest nu vedeam nici o urmă de zdrelitură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
are Încă destule de văzut și de tras, mai are până să i se aplece. Văd că n-ai stare. Du-te, vere, dacă nu-ți mai convine. Nu te ține nimenea. Din partea mea ești liber. Mustăcește la mine cu surâsul lui de curvă nătângă. — Bine, vere. Dă-mi-o pe mută să mă duc dincolo cu ea pe dormeză. — Ia-ți-o. Și chiar mă gândeam că dacă asta l-ar mai liniști, să-și petreacă noaptea cu ea În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a făcut milă... Nu l-aș fi bănuit pe Laur până Într-atât de dobitoc, și oricum a Înzestrat-o și cu pantalonii lui, dacă mutei i-or fi plăcut și i-a cerut, dar parcă tot Îl vedeam mustăcind surâsul ăla de târfă nătângă și ținând-o În șuturi și-n pumni și zbierând la ea să-i dea banii. Am Întrebat-o dacă a dat În ea și se tot mira cu dreapta prin aer că-n cine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vedea, pe iubita Ortansei o apuca subit graba, că a stat destul și doamna trebuie să se odihnească și mai are prin zonă câteva gravide și lăuze pe la care trebuie să treacă. Avea o căutătură de veveriță speriată, pe care surâsul de o complicitate blajină al Ortansei nu reușea s-o liniștească, necum s-o facă să mai Întârzie. Păi n-o să apuce să le viziteze În veci pe gravidele și lăuzele alea, dacă mai are una ca Ortansa, și deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lei, și câteva de cincizeci și mi se pare că și una de o sută. - Merge treaba? Îl Întreb. - De-acum Încolo Începe să meargă. A-nceput să vie lumea. - De unde ești, prietene? - Io? Mă privește câteva clipe lungi cu surâsul nătâng și candid de prin partea locului. Noi suntem din Tuzla. Ei sunt, da. Oricum nu mi-aș fi Închipuit că a rămas singur pe lume să se descurce cu tava asta de clătite, pe care o poate ține de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că-l aștept!”, și fără să mă privească își continuă discuția cu însoțitorii săi. Eu încă nu cunoșteam pe toți preoții după nume, și, am rămas nedumerit și surprins. Un elev, dintr-o clasă superioară, își fixă ochii, cu un surâs enigmatic, asupra mea, dezvăluindu-mi tulburarea, și, se aplecă șoptindu-mi; Părintele șoarece, măi... îl vezi , în „Patrat” !”, și mi-l arătă pe fereastră zâmbindu-mi. Salvatorul meu era viitorul, mare actor de teatru și film Mihai Mereuță. I-am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
părut că sunt atins de mâna ei înghețată. Mă trec fiori de groază. Mi-am amintit de Herodot și de Istoriile lui, potrivit cărora geții nu se tem de moarte, ba chiar o doresc și, atunci când vine, o salută cu surâsul pe buze. Îmi vine-n minte chipul femeii pe care am întâlnit-o la templul din Eryx. Mâinile ei tandre mi-au dat mângâieri atât de duioase; ea a fost aceea care mi-a sugerat să vin la Tomis, afirmând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce-mi străbat trupul și sufletul. Dacă uneori îmi surâde în felul ei plin de mister, pe când discutăm despre Medeea sau despre ritualul lui Zalmoxis, imediat mă înfurii la culme. Îmi pun mii de întrebări despre cauza spontană a acelui surâs. Fac o infinitate de presupuneri despre natura secretă a atitudinii ei ironice. Îmi pierd calmul pentru toată ziua, în timp ce văd că ea, în schimb, se complace în ambiguitate, lăsându-mă singur în prada îndoielii. După ce stăm la masă, Aia mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tocmai ca să-și exorcizeze frământările lor. Spaima abstractă de sine. Medicamenta Azi m-am lovit rău la un picior, umblând desculț pe malul mării. A fost din cauza unei cochilii tăioase. Încă sângeram când m-am întors acasă. Aia, cu un surâs ironic, s-a apucat să mă oblojească. Sigur, metodele ei sunt diferite de cele ce se folosesc la Roma. Întâi și-ntâi m-a dus în curte unde se scaldă găinile în praf și m-a pus să stau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și că acestea au o semnificație anume numai într-un context dat (Lutz, White, 1986). în consecință, acești cercetători desemnați drept "relativiști" au atras atenția, de exemplu, asupra faptului că "zîmbetul" nu este expresia universală a "fericirii", pentru că "exprimarea prin surîs" poate fi folosită pentru o paletă diversă de emoții, precum "fericire", "dezgust" sau "surpriză" în Statele Unite, "tristețe" în Japonia sau "nesiguranță" în Africa, așa cum rezultă din metaanaliza lui O. Klineberg (1980). în al doilea rînd, alți psihosociologi au sugerat că
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
voiau să spună aceste agresiuni. Câțiva ani mai târziu, investirea mea sindicală m-a făcut din nou să măsor amploarea obstacolelor legate de participarea femeilor în instanțe de conducere aproape exclusiv compuse din bărbați, precum și dificultatea de a face față surâsurilor ironice (și, adesea, animozității) colegilor convinși că locul tău este în altă parte. Scena se petrecea în Elveția, la începutul anilor 1970. Era vorba de direcțiunea VPOD, sindicat al funcției publice care, în această țară, adună în structuri comune pe
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
sexism 27 și asertivitatea femeilor: Câțiva ani mai târziu, investirea mea sindicală m-a făcut din nou să măsor amploarea obstacolelor legate de participarea femeilor în instanțe de conducere aproape exclusiv compuse din bărbați, precum și dificultatea de a face față surâsurilor ironice (și, adesea, animozității) colegilor convinși că locul tău este în altă parte. Scena se petrecea în Elveția, la începutul anilor 1970 (...). Reflecțiile sexiste nu lipseau și, în gura colegilor mei, termenul feminism era în mod vizibil un cuvânt urât
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
dezlănțuire ori stăpânire marchează societățile cu o amprentă de neșters. În timp ce bețivul dar se poate abuza și de ceai, de cafea, ba chiar și de cartofi! oferă un spectacol trist, degustătorul avizat câștigă încredere în sine și prestigiu: mers grațios, surâs dionisiac, ochi clar și malițios, acesta este o încântare pentru sine și pentru ceilalți. Spune-mi ce fel de vin bei, cât, cum și când îl bei și îți voi spune ce fel de om ești. Vinul este o putere
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]