4,883 matches
-
varietate de motive: dedramatizarea raporturilor cu monarhia; prestigiul crescând al modelului occidental; reculul relativ al naționalismului autohtonist și al discursului „de stânga“ postcomunist. Și astfel Carol, principele venit din Occident, trece din nou Înaintea lui Cuza, principele pământean! Aceștia sunt suveranii. A avut România și un Bismarck? A avut, și nu unul, ci trei: mai Întâi, Mihail Kogălniceanu (1817-1891), colaboratorul apropiat al lui Cuza, apoi Ion C. Brătianu (1821-1891) care a prezidat, sub Carol I, cel mai durabil guvern din istoria
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dinastică. Desigur, În fruntea țării se afla un Hohenzollern, Însă nu din ramura imperială a familiei. Maria era mai Îndeaproape Înrudită cu Hohenzollernii de la Berlin decât Carol sau Ferdinand; ea Își făcea nonșalant apariția ca rudă apropiată a tuturor principalilor suverani europeni. A fost Împinsă aproape fără să-și dea seama În această căsătorie. Putea la fel de bine să devină regină a Angliei sau țarină a Rusiei. Între ea și vărul George s-a petrecut un Început de idilă și se spune
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
englezii nu obișnuiesc să piardă.“ Cu o asemenea neclintită credință, nu putea decât să câștige. România avea nevoie atunci de un „Salvator“. Regele Ferdinand, Întru totul opusul Mariei, era un om inteligent și cultivat, dar de o nehotărâre bolnăvicioasă. Marele suveran În acele momente a fost ea, chiar dacă oficial țara era personificată prin Ferdinand. Românii au simțit acest lucru și și-au Învestit În ea speranțele. Maria mai avea o calitate, care i-a dat În vreme de război un atu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
profesionist făcut, bogat în efecte de substituție evocatoare cu un Ioan Botezătorul filmat din spate, cu încetinitorul, gros-planuri asupra sandalelor filmul este o producție Baptism Site Commision. Pe perete, portretul regelui Husein se află alături de efigia lui Abdallah, fiul său, suveranul actual, ambii purtând costum și cravată, fără keffieh. În jur, hărți și vederi aeriene. În centru, o reproducere la scară a pavimentului cu mozaic de la Madaba reprezentând Țara Sfântă cu Iordania la mijloc -, capodoperă cartografică din secolul al VI-lea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
există; și că, într-un cuvânt, minunile imaginației sunt departe de a se apropia de minunile naturii. Le christianisme romain a, en quelque sorte, figé la civilisation. Dans tous ses actes, il semblait metter en pratique ce verset de Sunna: "Suveranii trebue să se păzească de inovațiuni; căci Profetul a zis: orice inovațiune e o greșeală și orice greșeală conduce la foc ". Pare că lucrurile cele mai simple se văd adesea mai cu greutate. Le bien-être du corps endort l'esprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spus M. S. că mă duc destul de des la Iași, când am de lucrat ceva. Când nu lucrez sunt în București. Și că la Iași este un cerc intelectual interesant, ca totdeauna. Trebuie făcut ceva pentru acest oraș, a zis Suveranul. La Casa Scriitorilor, am avut plăcerea după multe nemulțămiri manifestate de camarazii noștri scriitori să citim o scrisoare dela d. Artur Gorovei pentru pensia ce i s-a fixat. Am primit o scrisoare de mulțămire personal și dela d-na
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare. Primejdioasă e numai invidia care tace. Poporul e un suveran care cere de mâncare; când e sătul, majestatea-sa digeră. Oamenii nu sunt așa de răi cât se spune. Ai lucrat douăzeci de ani la o carte proastă și ei o uită într-o clipă. Filosofii sunt mai mult anatomiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să se ridice deasupra pasiunilor, instinctelor, poftelor materiale; care poate ajunge prin rațiune, la stăpânirea de sine însuși, la demnitatea vieții și conștiința datoriei. Afirm, în sfârșit, potrivit cu același statut organic al nostru, supunerea față de legile Țării și lealitatea față de Suveran. Resping violența subt orice formă și cred în legea progresului, prin evoluție și cultură. Adaog epigrama necesară: că înțeleg nu enunțări, ci realizări. Înțeleg să servesc o Masonerie și un patriotism de fapte nu de vorbe. Și-n atelierele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se va căsători cu fiica lui Vladislav al II-lea și va moșteni, de drept, tronul Ungariei. El se va numi rege al Ungariei, atât cât rămăsese din regat, după ce Buda va fi transformată în pașalâc, și va fi și suveranul Transilvaniei, pentru stăpânirea căreia se vor duce lupte până la sfârșitul secolului al XVI-lea, lupte în care se vor amesteca și domnii români. Muha. Începutul luptelor pentru Pocuția Între anii 1488-1491 au loc confruntări la hotarul dintre Moldova și Polonia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se așezară sub Cihlia...”. În mentalitatea medievală, împăratul este mai presus de rege, iar această ierarhie odată acceptată, a fost foarte greu ca cineva să devină rege sau împărat, fără o recunoaștere mai întâi de către papă și apoi de către ceilalți suverani. Ducii Burgundiei au năzuit să fie încoronați ca regi de către papă, așa explicându-se faptul că burgunzii au participat în număr mare la cruciadele din 1396 și 1444. În răsăritul Europei este însă o arie culturală deosebită, dominată de împărăția
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ei fiind secondat de jertfa animalului donator: „Pân’ la cap că mi-l tăia/ Nouă grămezi că făcea,/ Sparge-m’ țasta capului/ Să iai piatră nestemată/ Dă luminează lumea toată”. Piatra din capul șarpelui indică faptul că reptila era exemplarul suveran al speciei sale, procesul de formare a nestematei implicând, după cum știm din povești, efortul concertat al mai multor șerpi, dintre care doar cel mai puternic o va păstra. Lumina solară, al cărei succedaneu este obținut de la principiul opus creației, are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroul în directă comunicare cu tărâmul terifiant. Călărind pe craniul de zmeu, cu frâu din balauri și chingă de năpârci, Iovan dă o funcție domestică, socială fiarelor: prin ele neantul este asimilat cosmosului. Pe lângă poziția lui de superioritate, chiar de suveran, trebuie să adăugăm preluarea energiilor pe care aceste ființe le stăpânesc. Capul de zmeu, în special, depozitează toată puterea bestiei, el adăpostind fluidul miraculos al vieții sau chiar sufletul, de unde cultul craniilor la popoarele primitive. În timpul inițierilor, tinerii intrau în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lapte. Nu știu cum dispărea”. Împăratul viteaz este aici ipostaza posterioară a inițiatului, care a civilizat lumea și are drept seniorial asupra spațiului sacru reprezentat de pădure și lacul îmbăierii consacrante. Așa cum alți împărați posedă arbori din aur ca stâlp al lumii, suveranul de aici dispune de o rezervă uriașă a lichidului nemuririi. Dar lumea revigorată de vitejia lui este din nou asanată de agresorul arhetipal și astfel e timpul ca inițierea să reînceapă pentru fiul de împărat. În basmul Rozina - Doamna Florilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu furtul obiectelor magice și Pătru reface echilibrul stricat de împietrirea dracilor prin readucerea la viață a orașului stăpânit de „împăratul păsărilor”. Reprezentare universală a sufletelor, păsările recunosc căile de acces între lumi, acționând ca animale psihopompe. Împăratul lor este suveranul peste lumea sufletelor, aflată ea însăși într-un impas până la sosirea lui Pătru. Ordinea reinstaurată de toiagul furat e mai mult decât o probă reușită pentru erou. Ea îi garantează faza următoare a inițierii. La fel ca întrebarea lui Parsifal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Spaniolă", în ciuda distrugerii imperiului Tahuantisuyo. Lima a devenit centru administrativ și comercial al coloniilor spaniole, întrucât Peru era viceregatul cel mai bogat și mai valoros, care trimitea Spaniei valori inestimabile. America Spaniolă era organizată după sistemul feudal: regele Spaniei era suveranul. El era reprezentat pe noul continent de viceregii săi. Odraslele spaniolilor născute în America se bucurau, de asemenea, de multe privilegii, deveneau autorități locale de necontestat. Acest sistem s-a perpetuat peste trei sute de ani. În 1570, viceregele Francisco de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
victoria lui Sarrail contra Sofiei, și nici asigurarea că bulgarii nu vor lupta contra rușilor, care se angajează să ne apere granița despre sud. La 10/23 oct., ziua de naștere a Reginei Maria, fiind la dejun la Familia Regală, Suveranul, îngrijorat de cotropirea tot mai insistentă a trupelor rusești, temându-se ca ei, cunoscând valoarea odoarelor noastre bisericești să nu și le însușească, mă întrebă dacă aș consimți să le salvez, începând cu lăcașurile din Moldova, cele mai expuse unei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
poporul nostru nu idolul de-o clipă, ci neuitatul părinte și binefăcător” (Nicolae Iorga). Domnia și personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza trebuie privite astăzi, cu și mai multă considerație, „căci dacă omul a avut slăbiciuni inerente sărmanei noastre naturi umane, suveranul a fost întotdeauna integru și pătruns de cel mai mare patriotism” (Zoe Sturza, sora lui Costache Negri, 1881). Această minunată generație, din care făcea parte și ilustrul domnitor, poate fi un model, un îndemn la unire, înțelegere și fapte mari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
numește Cristobal Colon sau Colom și se arăta a fi un marinar încercat, priceput în cosmografie, autor al unui proiect pe care regele Portugaliei îl respinsese ca fiind fantastic...". La 20 ianuarie 1486 este primit la Alcala de Henares de suveranii Isabela de Castilia și Fernando de Aragon pentru a-și expune proiectul de călătorie, neacceptat de grupul de "savanți consultanți". Călugărul Bartolomé de las Casas (1475-1566), care avea să-l însoțească pe Columb, împreună cu tatăl și un unchi, în cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fiind refuzat de ambii. În sfârșit, în atmosfera de triumf creată de cucerirea, în ianuarie 1492, a ultimului bastion maur din Spania, Granada, și la intervenția unor potentați financiari ai Curții, este primit la Curte și, la 17 aprilie 1492, suveranii și Cristofor Columb semnează "Las Capitulaciones de Santa Fe", un contract ce stabilea clauzele expediției: pă-mânturile descoperite reveneau Coroanei, Columb primea titlul de "Amiral al Marii Ocean", de vicerege și guvernator al teritoriilor descoperite, titluri "pe viață" și transmisibile moștenitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pentru mine, dar un pas enorm pentru umanitate"! Cred că remarca poate fi valabilă și pentru "Pa-sul" lui Cristofor Columb pe pământul Cu-bei, care practic avea să deschidă o nouă eră în istoria omenirii. Ce avea să relateze Amiralul suveranilor săi în "Jurnalul" primei călătorii: "această insulă este cea mai frumoasă dintre toate cele văzute de ochi omenești"; "locuințele erau mai frumoase decât cele văzute până atunci..., făcute în formă de colibe, erau foarte mari... și înăuntru sunt măturate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
că, spre sfârșitul secolului al XVII-lea, "Fernandina" dispăruse, fiind folosită doar Cuba! Întoarcerea din prima călătorie, la 15 martie 1493, a fost un triumf, Amiralul fiind aclamat pe întreg drumul de la Sevilla la Barcelona, unde a fost primit de suverani. În atare condiții propice, s-a dispus organizarea celei de a doua călătorii. Avea să se realizeze, în perioada 25 septembrie 1493 11 iunie 1496, cu 17 nave și 1500 de oameni îmbarcați. Printre aceștia, în afară de marinari, nobili, soldați, prelați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu săbiile despi-cându-i în două, asmuțeau câinii, care-i sfâșiau și apoi mâncau, îi ardeau de vii și-i supuneau la torturi de tot felul, cât se poate de nemiloase și mai neomenești" (p. 264). Așa cum avea să raporteze Amiralul suveranilor, băștinașii au fost supuși și obligați să plătească, din 1496, "tribut pen-tru pământul ce-l stăpâneau", Las Casas concluzionând că " Datorită măcelurilor din timpul luptelor, a foamei, a bolilor, lipsurilor și opresiunii ce au avut de suferit apoi indienii, din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fie arestat, împreună cu fratele Bartolome, în Española, cu ocazia celei de a treia călătorii, de către noul administrator regal, Francisco Bobadilla, acuzat de abuzuri și proasta gestionare a bunurilor Coroanei și trimis în lanțuri în Spania. La 7 iulie 1503, redacta suveranilor "Scrisoarea din Jamaica", în care se plângea de nerecunoștința celor din jur față de el și marile sale servicii aduse Coroanei: "Am fost aruncat gol, împreună cu doi frați ai mei și fără judecată și cercetări am fost puși în fiare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de către europeni și până la a deveni "un obicei și o mo-dă", tutunul avea să cunoască, prin secole, o "istorie" plină de peripeții, obstacole, înfrângeri și victorii. Dacă primul fumător spaniol, marinarul Rodrigo de Jerez, avea să plătească ani de carceră, suveranul Filip al II-lea, prin Decretul din septembrie 1586, dicta pedepse severe celor care cultivau sau vindeau tutun, impunându-se ca tutunul să fie ars în public, considerându-se periculos și dăunător. În Anglia, regele Iacob I, la 1614, condamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-i la apus de Azore și Insulele Capul Verde este al Spaniei! În urma Tratatului de la Tordesillas, din 7 iunie 1494, au rămas "pe dinafară", francezii, englezii și olandezii, mari navigatori și cuceritori de teritorii, ceea ce avea să-l determine pe un suveran francez să declare: "Soarele răsare și pentru mine ca și pentru ceilalți... Mi-ar plăcea să văd prevederea din Testamentul lui Adam în care sunt exclus dintr-o parte a lumii"! Pornind de la această "motivație" politică, aveau să se declanșeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]