32,454 matches
-
chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze. — Ciudat, zice Dendé, nu mi-am închipuit că Echinoxiul de Toamnă o să ne prindă tot pe poziții. Timpul nu e defel galanton cum credea cardinalul Mazarin pe vremea Regelui Soare, dar nici ca un dinte care macină totul cum spunea poetul Wieland puțin mai tîrziu, parafrazînd impresia lui Shakespeare din Măsură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aspră și roză În colivie cu papagalul,, pe cele două mătuși gemene, cu sprâncene stufoase, care erau invitate În fiecare duminică la masa de prânz, nudul de Pallady, un creion delicat și expresiv, transparent și misterios, straturile de culori ale toamnei care coborâseră ca niște storuri peste oraș, șirul interminabil de autori cu litera A din bibliotecă: Aristotel, Ariosto, Alain, Asimov, Sf. Augustin, Agârbiceanu, Alecsandri, a văzut pernele moi de culoarea chihlimbarului pe care Îi plăcea să se lăfăie, a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției ce se află În hidoasa și lăbărțata clădire a ,,Casei Scânteii,, , orașul este un amalgam de forme arhitecturale, o explozie de culori de Început de toamnă, un furnicar disciplinat, un conglomerat viață-mișcare, greu de urmărit. Fereastra prin care redactorul -șef privește face ca lucrurile să capete o distanță constantă, apărându-l de atingerea, chiar de palparea lor. Se știe că orașele mari sunt spații ingrate, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de parfumul de unor floricele de câmp pe care le-a pus odată, de mult Într-o zi de vară, pe mormântul mamei... Adoarme, cu gândul la pictura cumpărată... ,,Șederea mea În casa de la țară.se apropia de sfârșit. Venise toamna, și dealul cocoșat și ruinele castelului, căpătau pe zi ce trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șobolanilor pe care nu-i tulburau nici măcar șatrele zgomotoase de țigani, din apropiere,. După plecarea mea din casa soților bătrâni, urma să vină pentru a lucra În liniște, un pictor vestit. De zece ani venea cu regularitate În lunile de toamnă, cu un geamantan de culori, un șevalet, pensule, hârtii și pânze. Locuia de fiecare dată numai În camera pe care trebuia s-o eliberez., deși casa avea multe Încăperi. Îi plăcea cel mai mult asta, pentru că avea lumină de sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făcea dor și de ieșitul În natură, dincolo de deal, unde era o pădurice de fagi. Pe scurt, pictorul a venit mai devreme cu o săptămână, exact săptămâna pe care vroiam să o tai din orarul șederii mele. Se anunța o toamnă lungă, frumoasă. Plecam cu sufletul ușor, eram fericită că-mi terminasem de scris romanul, pentru care aveam un contract cu o editură serioasă. Mă gândeam, ca În anul ce vine, să repet această vacanță de lucru, mai ales că cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în legătură cu excursia la New York. Georgie era obsedată de dorința de a vedea New Yorkul și eu deja îi promisesem odată, cu prea mare ușurință, că o voi lua cu mine într-o deplasare de afaceri pe care o făcusem acolo toamna trecută. Totuși, în ultima clipă, din cauza mustrărilor de conștiință sau mai probabil din cauză că m-au lăsat nervii la gândul că ar urma să o mint pe Antonia atât de grosolan, m-am răzgândit. N-am văzut în viața mea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mă iau după Else, mândra lui mamă, el are o ureche perfectă, atâta doar că trăiește În lumea lui, unde armoniile diferă de cele ale lui Busoni, dar sunt la fel de divine. Acum Otto atingea clapele așa cum l-am Învățat toamna trecută - scotea niște sunete ca de ploaie fină, rapidă - și, uitându-mă spre ecran, am văzut piloții de curse urcându-se În mașinile lor. Într-o clipă și-au aranjat ochelarii și au plecat În trombă, cu manevre bruște dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trei Am Închis chiar Înainte de miezul nopții. Dacă nu luăm În considerare sticlele de bere confiscate, seara s-a desfășurat fără incidente. Acum așteptam ca Otto să stingă literele mari de neon pe care Stegemann le-a montat pe fațadă toamna trecută, după care era nevoie de o schimbare de decor, cel puțin pentru mine. Trebuia să-l găsesc pe Lakritz cât mai repede. Doar prietenul meu cel mai bun va ști ce-i de făcut. Am văzut un A alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
suspendat În mijlocul camerei și care făcea mereu niște flori de confetti roz, cafeneaua era un punct de atracție pentru oaspeți din toate punctele cardinale, nu doar din Viena. Singura dată când am trecut pragul acelui loc Într-o seară de toamnă, aceeași toamnă când am părăsit orașul, acesta era plin de turiști asiatici care stăteau paralizați și leoarcă de transpirație, cu femei vieneze Înalte În poală. Doamnele aveau obraji albi ca varul și guri mari ca niște căpșune coapte, cu arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
camerei și care făcea mereu niște flori de confetti roz, cafeneaua era un punct de atracție pentru oaspeți din toate punctele cardinale, nu doar din Viena. Singura dată când am trecut pragul acelui loc Într-o seară de toamnă, aceeași toamnă când am părăsit orașul, acesta era plin de turiști asiatici care stăteau paralizați și leoarcă de transpirație, cu femei vieneze Înalte În poală. Doamnele aveau obraji albi ca varul și guri mari ca niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Avea și ea măruntaie; avea și ea nevoie să mănânce. Și, sincer să fiu, nu prea știam cum să prelucrez aceste date. Marginea deșirată a imaginii vechi fusese sfâșiat, și poate că nu mă avantajează faptul că am stat toată toamnă Întreaga Încercând să accept ce era În spatele ei. În 1927, puțin Înainte de Anul Nou, când am vizitat Hotelul Kreuzer din nou după câteva săptămâni petrecute la Viena, mi-am spus că fac asta pentru ultima oară. Vizitele costau prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strecurându-se printr-o crăpătură Între panourile de lemn ale unei contrucții pe care un afiș rupt anunța existența unui mecanic prin zonă. Am traversat strada și am ajuns la o poartă destul de largă cât să treacă și o trăsură. Toamna trecută, Într-o seară l-am condus pe Otto până aici, după ce-l Învățasem cum să creeze, folosind doar clapele negre, acel tremur special, care face audiența să se Înfioare de plăcere. În umbra răcoroasă a porții, un băiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să sari capra nici a treia oară, rămâneai pe dinafară - sau, mai degrabă, Înăuntru, pentru că atunci ți se poruncea să rămâi după ore, În timp ce colegii tăi... Nu, nu. Era o direcție greșită. Acum mi-e clar. — Într-o zi de toamnă, domnul Maier s-a Îmbolnăvit și a fost dus la spital, sau la Închisoare, nu-mi amintesc prea bine. A fost Înlocuit de un profesor tânăr, Polster se numea. Polster era exact opusul lui Maier. Un adevărat boem. Se autointitula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care Elisabeth terminase a cincea la cursa de anul trecut de la Sicilia? Sau că Lya de Putti juca În Charlotte e un pic nebună? O prestație uluitoare, dacă-mi era permis. Apropo de asta, am adăugat pe un ton conspirativ, toamna viitoare Pabst avea să filmeze la Berlin. Momentan căuta o actriță pentru rolul principal. Ridicând sprânceana, am declarat că s-ar putea să cunosc pe cineva care s-ar potrivi perfect... Când, În sfârșit, partea mea mai chibzuită o ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de vină o fi fost culoarea frunzelor, focul ce ardea în sufrageria hanului din Woodstock, doar asta să ne fi înmuiat pe amândoi? Să fi fost chiar tandrețe ceea ce am simțit unul pentru celălalt sau să fi fost aici mâna toamnei pârguind bostanii (John Keats) și aburindu-i pe turiști să se lase extaziați de nostalgia unei vieți simple și mirifice? Să nu fi fost decât tot doi erotomani dezrădăcinați, locuitori ai junglei de beton, care făceam pe noi în blugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ale mele. Acasă, cine să știe numele chestiei ăleia care se înalță din caldarâm în fața casei noastre? E un copac - și-atâta tot. N-are nici o importanță specia, cui îi pasă de ea atâta timp cât nu ți se prăvale în cap? Toamna (sau, poate, primăvara? Știi chestiile astea? Sunt sigur că nu poate fi vorba de iarnă), de pe crengi i se desprind păstăi lungi, în formă de semilună, cu niște semințe mici și tari. OK. Iată un adevăr științific legat de copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
absolventă a colegiului Vassar (unde, în grajdul din Poughkeepsie, își ținea frumosul ei cal bălan). O absolventă de douăzeci și doi de ani, înaltă, delicată, în banca ei, care lucra ca secretară de protocol în biroul senatorului de Connecticut în toamna lui 1959, când ne-am cunoscut și ne-am cuplat. Eu făceam parte din subcomisia Congresului însărcinată cu anchetarea scandalului legat de concursurile TV de cultură generală. Perfect pentru un socialist de budoar ca mine: fraudă comercială la scară națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
peste o tăietură dintr-un ziar, cu un articol intitulat „O tânără din înalta societate pe zi“, care începea așa: „SARAH ABBOTT, MAULSBY - «Rațele, prepelițele și fazanii ar face mai bine să-și ia zborul» din New Canaan în această toamnă, căci Sally, fiica dlui și dnei Edward H. Maulsby din Greenly Road, se antrenează pentru sezonul vânatului mic. Vînătoarea“ - cu pușca, doctore! - „vânătoarea este doar unul dintre hobby-urile sportive ale lui Sally. În plus, îi place călăria, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prin Port-zgomot, Port-nas. Port-vai-vai-vai. 1 Obiectivele politicii externe a SUA, formulate de Președintele Roosevelt în 1941: libertatea de expresie, libertatea confesională, eliberarea de lipsuri materiale și eliberarea de frică. 2 Localitate în SUA (Districtul Columbia) unde a avut loc, în toamna anului 1944, prima conferință în care s-a discutat înființarea ONU. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Complex Portnoy.doc PAGE 152
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să fie incoruptibil. Noi nu eram un cuplu din revistele de scandal. 4tc "4" Prieteni de profesietc "Prieteni de profesie" După părerea oricui este un expert În astfel de treburi, cea mai tare invitație la vreun eveniment În New York din toamna aceea a fost cea venită din partea lui Alixe Carter. A fost făcută foarte din scurt, la câteva zile după ziua de naștere a lui Lauren, și trimisă prin curier. În New York, nimeni nu mai trimite ceva prin poștă, căci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
neliniște. Spre surprinderea mea, când am ajuns eu, Lauren era deja la Blue Ribbon, la intersecția dintre Downing și Bedford. Stătea la o masă rotundă lângă vitrina drăgălașului restaurant. Purta o rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată neglijent peste spătarul scaunului pe care ședea. Arăta foarte odihnită pentu cineva care zburase deasupra Atlanticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gol). Se zvonea că pentru a-și crea propria ei livadă de primăvară ea provocase mai multă distrugere livezilor de peri din Noua Zeelandă decât cauzase vreodată McDonald’s pădurilor tropicale. „Renaștere!“ susținuse Alixe, explicând motivul creării unei livezi În floare toamna, deși toată lumea știa că singurul criteriu folosit vreodată de Alixe când se hotăra asupra temelor florale era acela că ultima temă aleasă trebuie să fie cu mult mai costisitoare decât precedenta. —Arată nemaipomenit, Alixe, i-am spus, ca să o Încurajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fără să se piardă ceva foarte important. Toate micile detalii, mirosul așternuturilor, mâncarea din farfurii, culoarea globulețului, chestiile de genul ăsta sunt întotdeauna date deoparte în tehnoredacție. Singurul tipar în ceea ce privește moartea în leagăn este că fenomenul tinde să se amplifice toamna, pe măsură ce vremea se răcește. Acesta e faptul pe care șeful meu vrea să-l scoatem în față în primul episod. Ceva care să sperie lumea. Cinci copii, cinci episoade. În felul ăsta, îi facem pe oameni să citească serialul cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu, au înnebunit! murmură, ridicîndu-și gulerul hainei de blană, să nu simtă răceala geamului. Altă lovitură! Fața relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]