206,418 matches
-
nici ceasul care este dat înapoi, și nici cele zece minute din final, antologice, în care toate personajele joacă dintr-o dată în sens invers, cu sufletul la gură, ca într-un film pe care cineva, din greșeală, îl derulează înapoi. Tot așa este întipărită în mintea și în sufletul meu toată construcția lui Vlad Mugur, o construcție răvășitoare pe trei nivele - regie, scenografie, actorie - care se augmentează și se evidențiază reciproc, pe fiecare palier, ca o demonstrație supradimensionată a degradării, a
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
palier, ca o demonstrație supradimensionată a degradării, a decrepitudinii umane, a relațiilor umane în prezența sau în absența personajelor, “pe buza neantului”, cum spune Ionesco, un spectacol ce aducea atmosfera Apocalipsei pe scenă și printre spectatori. Scaune care apăreau de peste tot, din pereți, zdrobindu-i, din tavan, Magda Stief-Bătrîna, legată la ochi, prizonieră a zecilor de fire care o trag și o mînuiesc în toate direcțiile, neputința personajului căpătînd reverberații tulburătoare pentru orice spectator, pentru orice om, și nici peștele pe
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
înainte de eveniment, comisii care se ocupă atent de organizarea manifestărilor și realizarea edițiilor festive), la o trecere în revistă a momentelor care au punctat aniversările celor trei mari poeți, de departe „cel mai răsfățat”, mai ales la capitolul ediții, rămîne tot enigmaticul Alexandrin. Pînă-într-atît încît un specialist în literatura greacă din Alexandria, Efthymios Souloyannis, își exprima în cadrul unui simpozion organizat în această toamnă într-o insulă din Dodecanez, Symi, temerea ca nu cumva prea marea stăruință a cercetătorilor și traducătorilor de pe
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
poet și la familia sa); a patra parte, (D), și cea mai întinsă, consemnează exegeza greacă și, în măsura posibilului, și cea străină. Cele 4180 de voci ale acestei secțiuni confirmă, încă o dată, existența subdisciplinei numită „kavafistica”, cu o producție tot mai bogată, de la articole și studii pînă la volume de sine stătătoare semnate de nume celebre de „kavafiști”, atît din Grecia, cît și din numeroase alte spații culturale. Interesantă rămîne evoluția traducerilor din Kavafis. Dacă pînă în 1963 se realizaseră
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
mult decît simbolică: Jens Nielsen înalță, trăgînd-o pe sîrmă subțire, în sus, spre cer, ca pe un zmeu, cea de pe urmă carte a Aglajei, Raftul cu ultimele suflări (volum apărut în românește, ca și De ce fierbe copilul în mămăligă și tot în traducerea Norei Iuga, la Editura Polirom, spre sfîrșitul anului trecut). Din relicvele cele mai cutremurătoare lăsate de Aglaja, filmul reține cîteva care par a fi emblematice și pentru destinul postum al autoarei. Cu o furie documentaristică izvorîtă din chiar
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
alta. R. B.: Și totuși, cînd Aglaja Veteranyi împreună cu Jens Nielsen și-a prezentat primul ei roman sub forma unui happening la Librăria Bittner aici în Köln, evenimentul a fost ieșit din comun și succesul, incontestabil. De ce atunci, proiecția filmului, tot la Köln, nu a avut aceeași rezonanță? L. M.: Se cuvine să fiu precaut atunci cînd mă refer la rezonanță. Așa cum se întîmplă în majoritatea cazurilor, după proiecția în premieră a unui film sunt publicate una-două, sau mai multe cronici
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
începem chiar cu începutul. De cînd datează contactul dumneavoastră cu limba și literatura română? - Încă din timpul studiilor mele. Am studiat filologia romanică la Universitatea din Freiburg, în prima jumătate a anilor ’50; și acolo am constatat că se predau tot felul de limbi romanice, numai limba română nu. Erau, de altfel, anii cînd România devenise pentru Occident o țară - să zicem - de dincolo de negură, dispărută în spatele Cortinei de Fier. Așa, din curiozitate, am început să învăț singur această limbă neglijată
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
Cînd, mai tîrziu, în catalogul unei librării specializate în estul Europei am văzut oferta unor cărți tipărite la Chișinău cu litere chirilice - între altele, trei antologii voluminoase: Poezia Moldovei, Proza moldovenească și Dramaturgia moldovenească - le-am comandat și am început, tot din curiozitate, să le citesc. Continuînd pe această cale, mi-am constituit o întreagă bibliotecă de cărți și publicații cu acele slove ciudate. Cred că citirii acestui prim roman i se datorește interesul meu constant pentru Basarabia, cu limba și
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
dumneavoastră o stimă deosebită, o imensă recunoștință. Dar, în afară de aceste probleme, v-au mai atras cîțiva scriitori români. - Bineînțeles. Am numit deja cîțiva. Ar mai fi de adăugat alții. Ca, de exemplu, Mihail Sadoveanu, a cărui carte Drumuri basarabene (uite, tot Basarabia!) a făcut obiectul comunicării mele în cadrul întîlnirii romaniștilor germani, în marginea căreia se desfășoară interviul nostru, aici la Leipzig. Sau, mai demult, Rebreanu, Baconsky, Bănulescu, Eugen Ionescu cu debutul său în limba română. O mulțime de scriitori și gînditori
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
Tudor Dunca, l-a numit “un cap de pod al culturii române în Occident”, atunci o mare parte din acest merit îl pot revendica cunoscutul critic Samuil Damian, lector la Heidelberg timp de 20 de ani (1976-1995), și succesorul lui, tot așa de bine cunoscutul profesor Gelu Ionescu (1995-2001), care au fost amîndoi mijlocitori ai legăturilor noastre strînse și susținute cu Uniunea Scriitorilor (al cărui membru onorific sînt din 1991). Cît privește pe cei care ne-au onorat cu vizita lor
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
intensive: sărac lipit (pămîntului) - “Stoica se dă sărac lipit pămîntului” (EZ 2667, 2001, 2); “Sînt săraci lipiți, dar nu le lipsesc banii de băutură” (EZ 3546, 2003, 2) - , sărăcie lucie - „sărăcia lucie în care se zbate a devenit o povară tot mai apăsătoare, de care nu va scăpa decât în mormânt” (G.Z., discurs în Senat, 29.09.2003). Oricum, sărac are și sensul stabil de marcă afectivă a compătimirii (săracul X = „bietul”), comun de altfel echivalentelor sale lexicale în mai
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
altceva. Fie și numai versurile de deschidere a câtorva poeme, așezate unul după altul, pot fi definitiv relevante în acest sens: „am vrut să trec prin lumea asta perfectă nevăzut asemeni unui narator omniscient”, „momentele de iluminare sunt rare”, „găsesc tot mai puține lucruri care merită să fie scrise”, dar „vă avertizez: în acest poem voi fi deosebit de profund”. Se simte însă imediat că reprezentările poetului au destulă forță pentru a valida (cum e cazul tuturor marilor scriitori) lumea textuală în
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
de litere se amuzase să citescă titlurile lucrărilor de licență propuse de lectorul M. Popa. Ele sunau cam așa (citez din memorie): „Imaginea clasei muncitoare în literatura din R.P. Bulgară”, „Imaginea clasei muncitoare în literatura din Republica Democrată Germană”. Și tot așa, cu R. P. Albania, U.R.S.S., R.S. Cehoslovacă, R.P. Ungară și câte alte țări vor fi fost membre ale „lagărului socialist”. Nu știu dacă întâmplarea e adevărată, dar procedeul mi-a atras atenția: prea era grosolană cusătura ca să nu
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
rolului de arbitru al securiștilor români, să nu ne mirăm că, după cum o spune chiar Marian Popa, „sunt încă unii care, în loc să stea la Poarta Legii, s-au aciuit la ușa domnului Caragiale”. Dacă Legea apărată de acești autori e tot o rețetă de slăbire à la Nicolski sau Drăghici, ori o ”distracție” regizată de Țurcanu, să ne ferească Dumnezeu! În ce mă privește, prefer să rămân în eternitate „la ușa domnului Caragiale”, fără cure de slăbire și fără distracții ce
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
preocupări majore: publicarea unei liste de foști securiști (între care destui au avut sarcini în... cultură) și semnalarea nivelului scăzut al României literare, al cărei director, pe deasupra, s-ar fi dat cu puterea. Dl. Șt(efan) A(gopian) ține cu tot dinadinsul să ne impună criteriile d-sale de valoare. Iritat, s-ar părea, de o notiță a Cronicarului, care-i recomanda sincer și dezinteresat să se întoarcă la uneltele sale în loc să comenteze arogant recenziile la recentul d-sale roman, dl.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
ne batjocorește, și care „s-a cărat” din țară la bătrînețe, scriitor de consum, între altele, ci la ironia pe care noi o făceam referitor la faptul că dl. Popa însuși s-a „cărat” (vorba d-sale) din țară, și tot în Germania, cu decenii în urmă, de unde și expedia interviul. Dl. Popa pretinde în replica de acum că avea, spre deosebire de Caragiale, toată îndreptățirea să se „care”. Ce să mai spunem? Al doilea text e semnat de Nazaria Buga și într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
propune alții mai buni. Nu i-am putut bloca în nici un fel pe neaveniți. Nu am creat un sistem care să apere țara de impostori. Nu am creat nici un mecanism care să răspundă nevoilor celor mulți.” Tristă și lucidă concluzie! Tot Evenimentul zilei ne anunță că anul trecut Bulgaria a avut de trei ori mai mulți turiști decît România. Potrivit BULINEI ROȘII succesul bulgarilor s-ar datora faptului că ei nu au un Agathon, ca noi. Și nici un Miron Mitrea, ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
care ADEVĂRUL îl consideră roz. Nu numai atît. Ziarul citat titrează pe prima pagină că discursul premierului a fost contrat dur de economistul șef al Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare. * În raportul anual al organizației Reporters sans Frontieres, citat tot de Adevărul, România și Serbia sînt singurele țări europene în care situația presei s-a înrăutățit. Acest lucru e susținut și de jurnaliștii români, care simt pe pielea și pe buzunarul lor cît de bine e să faci această meserie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
marelui critic „Sburătorul i-a pătruns în sânge” și că l-a absorbit „total și definitiv”, Cornelia Ștefănescu are curiozitatea să verifice afirmația în revistele vremii. Într-adevăr, ele (Mișcarea literară, Viața literară, România literară) menționau regulat ședințele cenaclului lovinescian. Tot pe atunci (1932), Hortensia Papadat-Bengescu avusese o vorbă inspirată: „Sburătorul este o atmosferă”. Când e să treacă la analiza unor opere, autoarea Traiectoriilor se oprește asupra scriitorilor din exil. Dumnezeu s-a născut în exil e definit ca un text-simbol
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
Uniune!”, fapt ajuns pînă la urechile lui Ceaușescu). Apoi, vorba lui Constantin Țoiu însuși, chiar dacă în cei aproape zece ani cît a stat în fruntea scriitorilor bucureșteni nu a reușit să facă foarte multe lucruri bune (mai ales în relațiile tot mai crispate și tensionate cu autoritățile comuniste), cel puțin s-a străduit să nu facă nici lucruri rele, care să prejudicieze în vreun fel lumea scriitoricească. De aceea ședința consiliului de conducere al Asociației Scriitorilor din 9 ianuarie 1990, în
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
pe care-l comentează mereu pieziș: „La Sibiu cerchiștii beneficiază de o îndrumare exemplară, activitățile cenaclului lor fiind aproape exclusiv absorbite de Universitate, accentul căzînd pe studiu, pe formația intelectuală. Cînd vor să depășească însă arealul universitar, ei fac apel tot la un critic; mai întîi își asociază pe publicistul cunoscut și nu pe universitarul anonim Victor Iancu și disociind între profesorul și îndrumătorul de la catedră și seminar și criticul, activist public, își mărturisesc crezurile lui E. Lovinescu”. Ca și cum ar fi
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
Un scenariu care respiră beckettian; “Il n’y a rien de plus drôle que le malheur” ( e motto-ul cărții, și un cifru al “supraviețuirilor” lui Pintilie). Acest cuvînt, “wonderful”, este, poate, (deci nu sigur) “rosebud”-ul lui Pintilie ( dacă tot apare în carte, la un moment dat, cu blîndă autoironie, expresia “delirul Citizen Kane”). În jurul acestui “wonderful” ar avea, cred, de cercetat și de glosat psihanaliștii viitorului; spun ai viitorului, pentru că cei ai prezentului oricum n-ar avea nici o șansă
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
absorbit de artă, undeva “în spatele colinei”. Deși are, cum zice (cu un sarcasm auto-flagelator în perpetuă ciocnire cu un narcisism robust), “o biografie de «artist interzis», excepțional de densă, de pitorească, Pintilie își trage această biografie - cu pitorescul ei cu tot, cu șirul năucitor de vizionări, de interziceri și de tovarăși, de la Ceaușescu pînă la un Potîngă sau un Topor sau alte cozi de topor - tot acolo, “în spatele colinei”... O spaimă străveche (spaima de moarte) “m-a făcut, la 12 ani
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
interzis», excepțional de densă, de pitorească, Pintilie își trage această biografie - cu pitorescul ei cu tot, cu șirul năucitor de vizionări, de interziceri și de tovarăși, de la Ceaușescu pînă la un Potîngă sau un Topor sau alte cozi de topor - tot acolo, “în spatele colinei”... O spaimă străveche (spaima de moarte) “m-a făcut, la 12 ani, să fug de-acasă, într-o noapte, la gară, unde spectacolul carnavalesc și sublim vulgar al copiilor vagabonzi a calmat isteria mea metafizică. Această fugă
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
numitul privilegiu al interzicerii... Pintilie nu a “suferit îngrozitor” cînd a fost interzis, ci “cînd am tranzacționat cu puterea și mi-am porcăit spectacolele, cînd am înecat în closet copilul ăla genial, înaripat, care era Proștii sub clar de lună”... Tot din mulțimea de citate obligatorii aflăm că “itinerariul meu «ieșit din comun», cum spuneți - atribuit îndeobște rezistenței mele față de aparatul de represiune totalitară -, are la origine ceva mult mai simplu, un soi de «dandysm» provocator, izvorît din revelația că «ei
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]