4,979 matches
-
spiritului. Artele, la rândul lor, se nasc în mod spontan din libertatea spiritului și toate fenomenele ce alcătuiesc cultura răspund unei nevoi spiritual-materiale. Desigur, spirituală în ce privește esența culturii, materială în ce privește expresia obiectivă a ei. Dar dacă religia are un caracter totalitar și dominator, care colorează întregul manifestărilor omenești, este evident că produsele culturale, cu toată spontaneitatea lor originară, nu se vor sustrage acestei puteri covârșitoare. Religia sintetizează unitar toate activitățile omenești și indiferent de obârșia lor, artele prosperă în atmosfera ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moduri. De vreme ce religia e primul izvor al culturii și se folosește de ea ca de forme simbolice pentru sensibilizarea și înțelegerea unui conținut transcendent, influența credinței organizate în Biserică se exercită în măsură considerabilă asupra culturii. Adăugând la aceasta caracterul totalitar al religiei, înțelegem și mai limpede puterea covârșitoare a acestei înrâuriri. Vom spune, deci, că religia influențează asupra culturii ca putere de propulsie, ca putere de restricție și de interdicție. Religia joacă în cultură un rol de stimulent, de disciplină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rol negativ într-un anumit înțeles. Simpla constatare istorică și anume că, de la Hristos și până la epoca modernă, cultura Europei este aproape exclusiv creștină, ne face să înțelegem stimulentul factorului religios asupra ei. Dar religia fiind dogmă, cult și disciplină totalitară cu o finalitate supraterestră, din caracterul acesta al ei decurge puterea ordonatoare și restrictivă asupra formelor și conținutului culturii. Dogma se răsfrânge în cultul care o sensibilizează și faptul acesta are repercusiuni de selectare și stilizare asupra formelor culturii. Cultura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
integrală prin disciplina morală în care cuprinde pe om și societatea omenească pentru a le reda destinația fericirii de dincolo de moarte. Nimic din ceea ce e spirit și din ceea ce constituie activitățile lui nu-i poate rămâne indiferent. În această îmbrățișare totalitară, care n-are nimic dictatorial și sufocant în ea din moment ce presupune necontenit libera aderență a omului, intră în mod firesc și problemele artei, care e unul din produsele cele mai specific omenești. Al doilea, arta, considerată în apariția ei istorică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fapt, adolescența a constituit prilej de abordări foarte diversificate din partea specialiștilor. Considerarea ei ca fiind „vârsta integrării sociale” a întrunit însă cele mai numeroase adeziuni. Adolescența nu semnifică numai depășirea pubertății, ci și, mai ales, „ieșirea din societatea de tip totalitar familial și școlar și integrarea în viața socială, cu toate caracteristicile ei” (U. Șchiopu, 1967, p. 294). Adolescentul devine independent în modul de a gândi, a judeca, a interpreta, a face proiecte de viitor. Influențele „crizei pubertății” se fac simțite
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
cercuri intelectuale, se demonetizase până la sfârșitul deceniului; reprezentanții acestuia au revenit în viața politică maghiară, sau s-au retras în viața culturală. La începutul anilor treizeci, în cadrul comunității maghiare din România au existat opțiuni politice, care priveau cu simpatie manifestările totalitare italiene și germane, iar în retorica politică și-a făcut apariția antisemitismul. Curentul de opinie pornit din jurul partidului maghiar era reprezentat, în primul rând, de deputatul Paál Árpád, politician burghez aparținând radicalismului timpuriu, și de ziarul său, care exprima această
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Loretta în care era respectat principiul comunismului integral 118. După ce această încercare de a realiza comunități comuniste a continuat în Europa, ideea punerii bunurilor în comun a devenit doctrină politică 119, una foarte cunoscută, care a avut drept sfârșit statele totalitare comuniste. Conceptul proprietății în comun s-a împlinit prin aceeași formă, prin predicția autorealizatoare (Concepția comunistă își revendica drept sursă inițială utopiile secolelor XVII- XVIII). Dar nu numai la nivelul proprietății s-au făcut transformări în lumea nouă, ci mai
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
viață religioasă de natură individualistă (e cazul Germaniei revoluționare de astăzi)"21. Separarea Bisericii de stat nu s-a produs și în țările ortodoxe pentru simplul motiv că Ortodoxia nu contravenea nici naționalismului liberalizant (cum o făcea catolicismul), nici naționalismului totalitar (cum o făcea individualismul protestant). Prin urmare, în statul național al liberalismului burghez, Biserica Ortodoxă Română a scăpat de pericolul separației întrucât ea nu se interpunea statului; ba mai mult chiar, Ecclesia era, în concepția statului, un instrument de poliție
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în statul național al liberalismului burghez, Biserica Ortodoxă Română a scăpat de pericolul separației întrucât ea nu se interpunea statului; ba mai mult chiar, Ecclesia era, în concepția statului, un instrument de poliție socială. În schimb, în pragul unei Europe totalitare, divizată în națiuni, percepute ca unități organice și spirituale, Biserica Ortodoxă care și-a dat seama că organizează viața religioasă a nației, nu se mai temea de pericolul separației. Biserica știa că statul, dator să structureze viața națiunii în totalitatea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o direcție sau alta, totul reducându-se la acea fibră interioară de selecție a formelor și a formulelor de expresie și de acțiune. Problema cea mai gravă este aceea a unui tip unic de libertate, cea cu cenzură, practica sistemului totalitar; în fond, o aparentă stare de libertate controlată din umbră de un aparat represiv. Societatea modernă preferă o libertate totală de a face orice, de a-și alege liberă căile de funcționare, uitând, din păcate, că libertatea are o pronunțată
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
revoluții spirituale individuale. Revoluția spirituală reprezintă oportunitatea de refacere a unei națiuni distruse de o doctrină ateistă, precum și asigurarea permanenței esenței ontologice în contact cu Transcendența, a mijlocirii relației dintre scara orizontală și verticala divină. Forme ale discursului subversiv Ideologia totalitară implică la nivelul manifestării sale o retorică păguboasă, contraproductivă a discursului. Întreaga ei utopie s-a axat pe dimensiunea unei practici sui generis a discursului festivist, triumfalist, urmărindu-se, cu orice preț, impunerea unei noi ordini. Instalarea retoricii totalitare a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ideologia totalitară implică la nivelul manifestării sale o retorică păguboasă, contraproductivă a discursului. Întreaga ei utopie s-a axat pe dimensiunea unei practici sui generis a discursului festivist, triumfalist, urmărindu-se, cu orice preț, impunerea unei noi ordini. Instalarea retoricii totalitare a culminat, efectiv, cu schimbarea de paradigmă. Fenomenul aplicării discursului subversiv se întâlnește la noi, în cadrul spațiului recluzionar, unde comunicarea între deținuții politici anticomuniști se derula sub forma unui limbaj încifrat, într-un cod specific: de la simplul limbaj bazat pe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nivelul discursului ideologizant oficial. Ca o variantă importantă a acestui tip s-ar putea adăuga și discursul teologic care încerca răsturnarea ordinii impuse de Vechiul Regim, în favoarea ordini christice firești, prin revenirea la credință. Prin urmare, avem în plin context totalitar, la jumătatea deceniului VIII al secolului XX, exemplul esențial al Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, cu cele 7 Predici către tineri, ținute la Biserica Radu-Vodă din București, în 1979, ca răspuns la acțiunea puterii ateiste de dărâmare a bisericilor. Predicile lansate de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nume importante ale elitei intelectuale interbelice care au oferit o alternativă discursului ideologizant: Petre Țuțea, Ernest Bernea, Vasile Băncilă ș.a. Putem astfel vorbi de o cultură subversivă, adică de o continuare, în subsidiar, a tradiției intelectuale interbelice. Exisența unui regim totalitar a determinat o reacție firească de supraviețuire pe diverse planuri, prin emergența unor forme specifice de discurs care să asigure permanența culturală și spirituală a spaiului românesc, expresia manifestării plenare a ființei umane, pe dimensiunea sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu fie prezente cele două dimensiuni. Secolul trecut a fost bîntuit de substituirea religiei cu ideologii pe post de religii. Am asistat și am trăit pe propria piele ravagiile unei religii seculare impuse cu tancul de ideologia comunistă. Odată regimurile totalitare, comunist, fascist etc. în mare parte eradicate, le-au luat locul religiile surogat, tip New Age, a societății terapeutice, cu un reducționist cult al sănătății, al vieții sexuale, dacă e cu putință încă din pruncie și pînă la senectute etc.
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
themata pătrunde, curând, în gândirea comună. Unele themata sunt adânc "îngropate" în individ și implicate cultural, formând ontologia sensului comun. Individualismul european modern, de exemplu, a cunoscut o asemenea evoluție, construindu-se dintr-o asemenea themata fondatoare. Dar și regimurile totalitare și post-totalitare se bazează pe dezvoltarea sistemelor sociale caracterizate prin uniformitate de gândire, de comunicare și de disciplină. Pentru a se perpetua, scrie Markova, sistemele totalitare și post-totalitare încurajează "non-gândirea" și un limbaj al "noncomunicării", totul încadrat într-un sistem
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
cunoscut o asemenea evoluție, construindu-se dintr-o asemenea themata fondatoare. Dar și regimurile totalitare și post-totalitare se bazează pe dezvoltarea sistemelor sociale caracterizate prin uniformitate de gândire, de comunicare și de disciplină. Pentru a se perpetua, scrie Markova, sistemele totalitare și post-totalitare încurajează "non-gândirea" și un limbaj al "noncomunicării", totul încadrat într-un sistem de reguli și de instrucțiuni prescrise în "tabele de orientare" și "panouri de indicații". Astfel că individul "adaptat" nu are un discurs normal, el nu comunică
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
violență, gradul redus de conștiință. Despre manipularea reprezentărilor sociale România modernă a avut o viață parlamentară de scurtă durată, lung timp nu a existat viață parlamentara și nici șansa unui exercițiu democratic. Mai multe generații n-au cunoscut decât regimuri totalitare și nu au putut „învață” decât arta supunerii, acomodării, compromisului, renunțării, al „adaptării”, cu un termen pe care-l știm bine cu toții. Schimbările de după 1944 au produs un ecart important, încât această dată poate fi considerată un eveniment crucial în
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
1982, 76-77 și 151, și Caramani 2000, 53). În anii '20 erau vreo douăzeci de state democratice. Numărul acesta rămâne aproximativ constant și în următoarele două decenii, în ciuda faptului că țări importante, precum Germania, trec la un nou genus - cel totalitar -, iar fascismul devine un regim imitat în numeroase rânduri, inclusiv dincolo de granițele Europei (vezi cap.2). Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și procesul de decolonizare din următorii ani au reușit aproape să dubleze numărului democrațiilor (de la 20 de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sfârșitul secolului. Primul este "inventarea" modernei liberal-democrații de masă - care, deja, începuse să se întrevadă în secolul al XIX-lea -, împreună cu "inventarea" tuturor principalelor tipuri de regimuri politice care se vor vedea de-a lungul secolului XX (mai ales regimurile totalitare și autoritare). Explicația rezidă în "simplul" fapt că politica, în secolul XX, capătă, definitiv, o dimensiune care era necunoscută în trecut: dimensiunea orizontală a participării maselor. Anticipată în câteva țări, în scurte momente, sau chiar pentru câteva decenii din secolul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ușor de către actori diverși, cu interese variate. [Linz, 1975, 266-269]. Este vorba de valori (cum sunt patria, națiunea, ordinea, ierarhia, autoritatea etc.) recunoscute unanim. Nu există elaborări ideologice care să justifice și să susțină regimul. Anumite regimuri, cum sunt cele totalitare (vezi mai jos), în schimb, prezintă elaborări ideologice mult mai sofisticate, în timp ce altele sunt aproape complet lipsite de valori. Sunt cazuri în care singura justificare efectivă a regimului este de tip personal, adică aceea de a servi unui anumit lider
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ale partidului. Importanța majoră a partidului unic nu trebuie să ne conducă la concluzia că ne găsim într-o situație de monism, și, din această perspectivă de totalitarism. În fapt, chiar dacă este vorba de un model autoritar, foarte apropiat genus-ului totalitar, complexitatea socială sau alte aspecte structurale de tip etnic și economic fac ca partidul cu tendințe totalitare să aibă propriul rol în regimul altor grupuri, al diferitelor sectoare publice, birocratice, industriale sau al armatei. În acest sens este de subliniat
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
într-o situație de monism, și, din această perspectivă de totalitarism. În fapt, chiar dacă este vorba de un model autoritar, foarte apropiat genus-ului totalitar, complexitatea socială sau alte aspecte structurale de tip etnic și economic fac ca partidul cu tendințe totalitare să aibă propriul rol în regimul altor grupuri, al diferitelor sectoare publice, birocratice, industriale sau al armatei. În acest sens este de subliniat rolul militarilor. În primul rând, nu există tensiuni, ci, mai degrabă, confuzie între rolul militarilor și cel
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care a preluat, pe de o parte, propriile tradiții și, pe de altă parte, moștenirea colonizării. În al doilea model, aceeași ideologie este afirmată în țări deja independente, uneori dezvoltate din punct de vedere socio-economic, alteori ieșite dintr-o experiență totalitară. Modelul abia tratat poate fi o "umbrelă" pentru multe cazuri, diferite între ele prin numeroase aspecte. De exemplu, Uniunea Sovietică din anii șaizeci și după [Barghoorn, 1972; Skilling și Griffiths, 1971; Hough și Fainsod, 1979; Schapiro, 1968], China [Pye, 1972
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regimului și nu asupra mișcărilor și partidelor fasciste sau de inspirație fascistă (care, de fapt, au apărut în Europa și în afara Europei, în perioada interbelică). Actorul principal al modelului este un lider carismatic, legat îndeaproape de un partid cu tendințe totalitare, articulat, structural diferit de cel preexistent instaurării regimului, devenit protagonistul principal al procesului instaurativ. În fazele succesive de consolidare, structurile regimului și partidul totalitar tind să se "autonomizeze" față de alte grupuri socio-economice care le sprijină și care, în bună măsură
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]