4,226 matches
-
de bagaje, de zici că se mută, fiindcă a citit în Paris Match că Margherita Missoni, tânăra frumușică a clanului Missoni, își „personalizează“ camerele de hotel cu lucruri de acasă, care o fac să se simtă mai relaxată. Mi-am trântit valiza și geanta zebrată în mijlocul podelei și m-am prăbușit pe un pat, direct pe-o claie de haine de-ale lui Julie. Dorind cu disperare să-mi șterg din minte evenimentele recente, am sunat-o pe Jolene de pe telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
noapte obișnuită, cu cineva pe care n-o să-l mai văd niciodată și care nu se va dovedi a fi băiatul vecinilor și a cărui familie să fie la cuțite cu a mea de-o generație. Am auzit o ușă trântindu-se la parter și mai multe voci. Se întorseseră acasă. Am ascuns în grabă cutiuța în geanta zebrată. Picioare grăbite urcară pe trepte și, dintr-odată, mama, tata și Julie se înghesuiră pe ușă. Te simți bine, iubito? mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ai omorît tu pe Hollingeri. Nu-i chiar adevărat. (Frank se trase mai departe de mine, iar pe buze Îi reapăru zîmbetul defensiv.) E greu de crezut, dar sînt vinovat. Nu mai vorbi așa! (Ajuns la capătul răbdării, i-am trîntit pachetul de țigări pe podea, la picioarele polițistului.) Să nu-i spui nimic lui Danvila despre treaba cu Gibraltarul. După ce-o să te ducem Înapoi În Anglia, o să poți să lămurești problema asta. — Charles... Doar aici o pot lămuri. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mijloc și-i traseră către pat. Doar mireasa păru surprinsă și Încercă să-și ascundă nuditatea În spatele rochiei. Se luptă fără folos cu un ins Îndesat și plin de păr pe spinarea măslinie, care o apucă de umeri și-o trînti cu fața-n jos. Am urmărit Întreaga desfășurare a violului, Încercînd să evit privirea disperată a ochilor aproape cufundați În așternutul de satin. Mireasa nu mai juca niciun rol și nu mai cocheta cu camera. Filmul porno cu lesbiene fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
voia să iasă odată în afară! Muzica m-a înălțat undeva sus, chiar mai sus decât cerul cel posac, undeva deasupra a tot și a toate, unde nu mai aveam nevoie de nimic altceva. Apoi însă, tot muzica m-a trântit jos, ca pe un balon spart, lăsându-mă cu balastul gânduri lor mele în gâtlej. Și atunci, exact când eram trântită la pă mânt, te-am văzut, Edo. (Te-am numit Edo - un nume inventat de mine atunci, pe loc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a tot și a toate, unde nu mai aveam nevoie de nimic altceva. Apoi însă, tot muzica m-a trântit jos, ca pe un balon spart, lăsându-mă cu balastul gânduri lor mele în gâtlej. Și atunci, exact când eram trântită la pă mânt, te-am văzut, Edo. (Te-am numit Edo - un nume inventat de mine atunci, pe loc -, nu mă întreba de ce.) Am auzit un ciocănit la ușă. M-am ridicat, în cămașa mea de noapte lungă și lălâie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
liota de vizitatori, pentru că este principalul punct de atracție. Cine spunea că inorogii sunt frumoși? Urăsc inorogii! Bine că nu există! îi sărut pe obraji și mă îndrept demnă spre camera mea, închizând ușa încet, deși îmi vine s-o trântesc cât colo. Mă duc la fereastră și rămân mult timp cu fruntea lipită de ea. îmi face bine că e rece, încă mă mai doare capul de la lovitura aia tâmpită de aseară. Poate dacă stau așa, cu fruntea lipită de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ume raș, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, pun umerașul între aceleași umerașe dintre care îl luasem, închid ușa la șifonier, sting lumina din dormitorul alor mei, alerg într-un suflet, bocănind în pantofii negri cu toc lat, mă trântesc în pat, sub pla pumă, cu pantofii în picioare, exact când aud o cheie răsucindu-se în broasca vecinilor noștri de palier. Stau sub plapumă, dârdâind goală și cu pantofii în picioare, așteptând să-mi revină pulsul la normal. Stau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rață, mers de femeie mică și înde sată, cu un coc roșcovan impunător care nu reușește, însă, câtuși de puțin, să o înalțe, cu catalogul imens sub brațul ei mic și gras ca un cârnăcior, un catalog pe care-l trântește pe ca tedră cu năduf (oare toată lumea are nevricale azi?), fără să ne arunce vreo privire în clasă atunci când ne ridicăm, la fel de zgomotoși, s-o salutăm. Georgi se așază înapoi în bancă oftând din rărunchi, în același moment în care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
probabil că aș fi încercat să aflu mai mul te de la ea. Dar atunci, tocmai atunci, nu puteam. Așa că m-am refugiat la mine în cameră și mi-am pus o casetă cu Procol Harum. Eram extrem de surescitată. M-am trântit în pat și mi-am dus mâna la piept, încercând să liniștesc vacarmul pe care-l sim țeam acolo. Am închis ochii, dar și în bezna pleoapelor închise zăream tot culorile violente ale întâmplărilor de azi. întâlnirea cu profa de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
violente ale întâmplărilor de azi. întâlnirea cu profa de română și groaznicele cuvinte pe care mi le-a aruncat, mama, plânsul cu sughițuri al mamei. Scene ciudate și neașteptate pe care nu mi le-aș fi închipuit vreodată. M-am trântit în pat, trântind toate întâmplarile zilei pe podea. De ce, de ce tocmai azi, când de-abia începusem să mă gândesc din nou la ceea ce mă preocupa cu adevărat? Am scos caseta cu Procol Harum și mi-am pus caseta cu Genesis
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de azi. întâlnirea cu profa de română și groaznicele cuvinte pe care mi le-a aruncat, mama, plânsul cu sughițuri al mamei. Scene ciudate și neașteptate pe care nu mi le-aș fi închipuit vreodată. M-am trântit în pat, trântind toate întâmplarile zilei pe podea. De ce, de ce tocmai azi, când de-abia începusem să mă gândesc din nou la ceea ce mă preocupa cu adevărat? Am scos caseta cu Procol Harum și mi-am pus caseta cu Genesis, apoi am deschis
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că a văzut-o prea puțin pe Clara, că a stat prea puțin de vorbă cu ea, că nu i-a surprins esența, ca să i-o transpună în desen. Edi a pufnit disprețuitor: — Hai, lasă vrăjelile, Bobo, mi-ai mai trântit gogoși din astea când nu aveai chef, le știu pe dinafară! Doar am văzut cum o sorbeai din ochi! îți place ochelarista asta cu coșuri pe față, m-am prins! Tăcuse pentru o clipă, studiindu-l pe Bobo înnegurat. — Adevărul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mi jindu și ochii. Pixul avea o mină neagră. Deșurubă pixul, scoase mina neagră de doi lei, o luă între degete ca pe o țigară, aruncă pixul înapoi unde-l găsise, căzut pe jos între scaune, apoi ieși din mașină trântind portiera zgomotos și fluierând, cu mina de doi lei între degete și cu gândul întors abia atunci la conversația pe care o avusese la telefon cu fratele lui. Ecuația, în mintea lui, devenise foarte simplă: Clara era altceva. Edi nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sau să se încheie la bluza de mătase portocalie și transparentă, și își întoarse fața spre boxer, cuprinzându-i bu zele într-un sărut pătimaș. Eduard se răsuci pe călcâie, fără nici un cuvânt. Intră înapoi în camera lui și se trânti înapoi în pat. Dădu drumul la casetofo nul de pe noptieră și glasurile de la Bee Gees umplură dintr-o dată camera, liniștitor. Era mult mai bine așa. Se simțea complet pe dinafară. Căderea lui de pe stâncă, pră bușirea aia dezlânată și instopabilă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cenușii încordați, dar lipsiți de ură. Marea îi răspunse privindu-l și ea drept în ochi. Privirea ei avea aceleași reflexe cenușii și aceeași încordare lipsită de ură. Se întoarse acasă înainte să se fi luminat de ziuă și se trânti în pat, ostenit, adormind instantaneu. 6. — Cum a fost? îl întrebă Anda, imediat ce rămaseră singuri, în aceeași noapte. Toată ziua se purtase indiferent și aproape rece cu el, ca și cum ar fi venit la mare trasă cu forța irezistibil de alaiul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când o să mă vezi la ușă și-o să-mi auzi propunerea m-a apucat râsul... Și nu m-am înșelat, după cât se vede. Nu vrei să vii cu mine... Ești o cârpă! Hai măcar să tragem o dușcă, să sărbătorim! Se trânti pe jos, în mijlocul holului, așezându-se turcește. Abia atunci observă Eduard că Anda ținea strâns într-o mână o sticlă de vin roșu. — Hai, nu mai sta, adu niște pahare să sărbătorim! repetă ea, cu o privire sticloasă. — Ce să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pustiu, abandonat de orice formă de viață. Ce căuta ea oare pe stradă la ora asta? Totul era încremenit și mort. Tocmai atunci, doamna Ionescu zări două fete în canadiene colorate, una galbenă și una roșie, alergând prin zăpadă și trântindu-se pe spate în troiene, înțepenind acolo, ca niște mane chine de plastic fără viață, peste care continua să se prăbușească un puhoi de fulgi. Doamna Ionescu icni speriată, își spuse că fetelor li s-a făcut rău, se gândi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îl chema, de care eram destul de îndrăgostită, iar Codrin era cu o tipă, Ruxandra, și la un moment dat, pe când noi patru ne retrăsesem să jucăm whist și să bem bere, desigur că la îndemnul lui Codrin, nu, ce ne trântește sărbătoritul? „Ce-ar fi“, zice, „că tot ne place să fim parteneri la jocuri de cărți, după câte văd“, zice, „să fim parteneri și-așa, pe bune, să vedem cum e să ne schimbăm între noi...“ — Nu pricep, spuse Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nici măcar o așchie de emoție spre ea. Dar ce trombă tăcută și invizibilă se iscase în ea după douăzeci de ani, într-o oarecare zi de iarnă, ce vârtej aspirase fărâmele desenului azvârlite pe geam, încleindu-le la loc și trântindu-i-le drept în față, biciuitor! Acum nu mai avea de ales. Mergea târâtă de această vijelie, de care numai ea își dădea seama, și nu avea habar încotro merge. Până la urmă sosi, șontâc-șontâc, și ziua plecării. Se sui în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-i acoperea ochii. în schimb, pe obrajii ei ușor îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se bălăngăne pe scaun și să fredoneze ne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întorc acasă pleacă la orele șaptesprezece. Am să cer la recepție să-mi cheme un taximetru... Melanie îl informă cu melancolie: Nu e nevoie: avem mașina hotelului, care te poate duce la aeroport, când ai să dorești... Instantaneu, îl înșfăcă, trântindu-l între perne și, ținându-l strâns în brațe, îi comunică înfiorată noutatea: Cât pe ce era să fii dus nu la aeroport, ci la morgă! Nu cu taxiul, ci cu ambulanța: nu știu ce l-a apucat pe bărbatul meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui ce nici nu știa cum și când se trântise lângă trupul ei, Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându-se mai tare lângă anonimul ăsta prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cărămidă a ruinelor din jur. În fața lor, turnul zvelt și prelung al clopotniței se ridică asemeni unui uriaș deget către cer. Bâzâitul unui avion care survolează orașul la joasă înălțime face pe toți să ridice capul sus. Înainte să se trântească la pământ, mai au timp să vadă cum enorma pasăre de pradă coboară într-un picaj aproape vertical și începe să-și golească pântecul metalic de încărcătura letală. Un șuier ascuțit sfâșie văzduhul și prima explozie ridică spre cer o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gol pe toți și atunci adio atac surpriză. Din poziția în care se află, nemții au asupra lor un câmp de tragere minunat. Lumina reflectorului pipăie metru cu metru toate ungherele pădurii apoi se stinge. Ca la comandă, oamenii se trântesc la pământ. Lovit de ceva pe umăr, Marius tresare violent, gândindu-se îngrozit că fusese luat la ochi de un trăgător ascuns printre copaci. E doar zăpadă dintr-un pom. Încearcă să-și aranjeze mai bine cearșaful găurit la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]