3,826 matches
-
1956 la Vatican și în care ep. Duma scria că "sunt mulți martiri printre preoți și călugări care au fost uciși în temnițele Republicii Populare Române". Un alt document confiscat în anul 1958 purta titlul "Însemnări pentru mine din istoria trăită", unde ep. Duma scria privitor la ep. Durcovici: "A murit de moarte ca martir, în închisoarea de la Sighet (...)”. Privitor la propria sa experiență carcerală, ep. Duma descria în același document și "suferințele" pe care le-a îndurat în cei patru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nu te așteptai la cruțare. și totuși îți orânduia viața, fără să scoată o vorbă îi venea de hac babiloniei, atunci când aceasta o lua la goană din fața a ceea ce poate fi spus în cuvinte. Dintotdeauna regele a fost un cuvânt trăit, nu-l puteai dovedi cu vorba. Am petrecut mult timp împreună cu regele, iar acel timp, pe lângă altele ori mai înainte de toate, înmagazinase spaimă. Spre deosebire de cuvântul trăit „rege“, „animalul inimii“ era un cuvânt scris. A rezultat pe hârtie ca substitut pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
după ce ajunsesem la oraș. Până când nu m-am apucat de scris, n-am suflat o vorbă despre asta. Văzut din afară, scrisul seamănă poate cu vorbirea. Dar dinăuntru, el este ceva ce ține desingurătate. Propozițiile scrise se raportează la faptele trăite mai degrabă în felul în care se raportează tăcerea la vorbire. Când pun în propoziții lucruri trăite, începe o mutație fantomatică. Măruntaiele faptelor sunt ambalate în cuvinte, învață să meargă și se mută într-un loc la început necunoscut. Pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
asta. Văzut din afară, scrisul seamănă poate cu vorbirea. Dar dinăuntru, el este ceva ce ține desingurătate. Propozițiile scrise se raportează la faptele trăite mai degrabă în felul în care se raportează tăcerea la vorbire. Când pun în propoziții lucruri trăite, începe o mutație fantomatică. Măruntaiele faptelor sunt ambalate în cuvinte, învață să meargă și se mută într-un loc la început necunoscut. Pentru a rămâne la imaginea schimbării de domiciliu,voi spune că atunci când scriu e ca și cum patul s-ar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o persoană sau doar un obiect. Îți luai dreptetalon începutul, durata și sfârșitul unei întâmplări, simțind pe pielea ta cât de scurt sau de lung era timpul. și toate acestea laolaltă nu se întâmplau niciodată de dragul vorbelor. Ca eveniment, lucrurile trăite nu se sinchisesc de ceea ce scrii, nusunt compatibile cu cuvintele. Ceva ce s-a întâmplat cu adevărat nu poate fi exprimat în cuvinte la scara unu la unu. Pentru a descrie acel lucru,trebuie să-l ajustezi la cuvinte și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să-l reinventezi pe deplin, de la cap la coadă. Să-l mărești, să-l micșorezi, să-l simplifici, să-l complici, să-l menționezi, să-l treci cu vederea - o tactică ce-și are calea sa proprie și ia cele trăite ca simplu pretext. Cu scrisul cari după tine cele trăite într-o altă profesiune. Probezi ce-i în stare să realizeze cutare ori cutare cuvânt. Nu mai e vorba de zi sau noapte, de sat sau oraș - domnesc substantivul și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ajungem ridicoli“. Apucă o dată, dă-i drumu’ de două oritc "Apucă o dată, dă‑i drumu’ de două ori" Momentele din trecut nu mi-ar mai cutreiera prezentul atât de stridente și proaspete dacă la vremea lor, pe când mai erau clipă trăită, le-aș fi ghicit înțelesul. Poate că pe atunci a trebuit mereu să fac sau să evit prea multe deodată. În orice întâmplare era cuprins un interval, erau lucruri ce nu-și găsiseră locul, bătaia de cap în fața cui să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea clipelor trăite când a fost avansat la gradul de sergent-major și se plimba prin parcul înflorit, unde cânta fanfara militară, alături de prima lui iubire, o fetișcană cu păr bălai? Ah, Doamne! Era atât de timid, de sfios și de pămpălău, încât mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o bucurie. Varza este detestată, pesmetul, adulat. Iar peștele sărat, o tortură rafinată. ) 16 ianuarie 2000 " Legătura de spaimă" de care pomenește Saul Below în Iarna decanului care există între noi, sufletul nostru și organele noastre interne. Spaimă, din păcate, trăită, căci sunt operat de hernie la spitalul Ministerului de Interne, plasat lângă Foișorul de Foc. Vreau să uit repede acest episod. Îmi rămân totuși în memorie gemetele de durere și confesiunile unui fost plutonier din aprovizionare, operat de "varice gastrice
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
In noaptea de toamnă târzie, În zare mai arde un suflet de jar, Dorește să moară, fără să știe, Ca viață trăită a fost-n zadar... Așteaptă o voce, o vorbă, un sunet, Încearcă în noapte s-ajunga la ea, Dar totul e fulger și totul e tunet Și nimeni în lume astăzi nu-l vrea... În grelele clipe, cele din urmă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93332]
-
dar sigur, Ceaușescu își anexează istoria românească la propria-i biografie. Realitatea din spatele ficțiunii Fără libertate nu se poate crea o mare literatură și nici nu se poate trăi omenește. Diferența dintre discursul politic, optimist, plin de realizări, și dramele trăite zilnic de cetățenii României reprezintă absurdul împlinit. Multe aspecte ale mizeriei cotidiene sunt astăzi ocultate cu bună știință de nostalgicii ceaușiști care se regăsesc în mass-media românească. E bine să amintim românului uituc că, în România cultului lui Ceaușescu, poporul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
obezitatea stăpânirilor depravate. Ele și-au regăsit-o în Revoluția din Octombrie.“ („Din șapte în șapte“, Contemporanul, noiembrie 1959) Cuvinte post-mortem de Tudor Arghezi (nota V. I.) „În presă și vorbire, în adunări, în viața politică, socială, în toată viața trăită, a intrat și circulă, pe lângă o seamă de vocabule menite să reflecte, după 23 august 1944, spiritul noii orânduiri, cuvântul PARTID. [Ă] În 40 de ani de la întemeierea lui, partidul și-a dovedit semnificația întreagă, în total contrast cu ce
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
salute cu dragoste, cu respect și recunoștință; totodată, manifestând acea pe cât de nobilă, pe atât de caldă atmosferă de identificare cu un om, îmbrățișând propriile năzuințe, purtând însemnele propriului lor destin. Era - simțeam noi înșine aceasta prin imaginile televizate - Istoria trăită. Iar când Nicolae Ceaușescu - celui căruia unanimitatea românească îi urează mulți și buni ani - a îmbrățișat un pionier ce-i oferea buchetul lui de flori și candoarea lui omagială, am vibrat și noi, ca țara întreagă, la acest sărut al
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cheia universului...“ („Un mod de a gândi muncitorește“, Orizont, 1 decembrie 1977) TURCUȘ Aurel „Ămelodia «Tricolorul» a fost o expresie emoționantă, mobilizatoare, a unei permanente aspirații naționale, acum, această neasemuită revărsare sufletească, prin graiul muzicii, este expresia unei realități grandioase, trăită plenar de întregul nostru popor. Și prin urmare, melodia aceasta a căpătat o deplină legitimitate să i se consacre dreptul de a fi învelișul sonor al dreptului tricolor național, în miezul căruia e chipul înfloritor al stemei RS România. De
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
bătrâneții ar cam fi timpul ! Ar cam fi momentul ca oamenii să nu se mai raporteze la alții, pentru că oricum nu ajută la nimic și să se raporteze la ei înșiși, la ce a reușit să învețe fiecare în viată trăită, și mai ales să se gândească la ,,Învățătorul” care ne așteaptă ,,dincolo”. La ,,Ființa de lumină” care la un moment dat ne va arăta pe noi în adevărata noastră lumină, ce-am făcut cu viața noastră și mai ales ne
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
unele palide, greu de deslușit, altele limpezi ca și cum s-ar fi petrecut doar cu câteva luni în urmă. Cele mai clare și mai însuflețite aduceri aminte se leagă de anii de început ai vieții de familie, de emoțiile și fericirea trăite când rodul dragostei lui pentru Mărioara, credincioasa și vrednica lui soție, s-a materializat în venirea pe lume a celor doi copii. Acele unice și tulburătoare trăiri sufletești și modul cum ele s-au cristalizat în viața lor de familie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
părăsește pentru că s-a plictisit de ea, ci pentru că ea aparține trecutului, iar el are oroare de melancolii. E prea lucid și practic pentru a face greșeala să fie melancolic. Si prea febril pentru a Întîrzia printre ruinele unor momente trăite. Acest aventurier jertfește tot ce i-a fost apropiat. E clar ca firul Ariadnei reprezintă chiar vocația sa de a nu se Încîlci În labirintul nici unui succes. Tezeu iese din peripețiile sale grăbit să nu facă nimic durabil, care să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a mai surîs, luînd oamenilor copilăria și obiectelor transparența. Atunci a Început dezmințirea Olimpului, cînd n-am mai putut să luăm În posesie lucrurile așa cum sînt, nenumite, cum au fost la Începutul lumii. Propria noastră copilărie e vîrsta de aur trăită cîndva, Olimpul din care am coborît și unde am crezut În toate poveștile, iar frunzele și iarba ude de ploaie foșneau de oracole subiective. Singurul paradis pierdut e această copilărie, acest Olimp În care nu ne mai putem Întoarce decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
multă atenție pentru că a trebuit să le văd și pentru tatăl meu Oedip, ducîndu-l de mînă, și să i le descriu. Știu acum la ce renunț. Știu că primejdia cea mai mare nu este voința lui Creon, ci amintirea lucrurilor trăite care mă Îndeamnă să fug de moarte. Dar nu pot. Tocmai pentru că iubesc soarele care se joacă În coroanele măslinilor și praful cald care mi-a mîngîiat tălpile cîtă vreme am rătăcit cu tatăl meu, nu pot să Înfrunt umilința
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și implicit culturale acestor scrieri de factură spirituală și mistică. Luând drept exemplu paradigmatic cartea Exercițiilor, descoperim că scriitura ignațiană nu oferă atât un ansamblu de elevații, cât mai degrabă un itinerariu spiritual personal transformat ulterior în călăuză în virtutea experiențelor trăite; ea se vrea un fel de „îndrumar” care solicită în mod permanent drept interlocutori pe îndrumător și pe exercitant. Această scriitură, născută mai întâi dintr-o experiență personală, este capabilă să suscite la rândul ei noi scriituri și limbaje personale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
existat nici o preocupare pentru lizibilitatea lor de către alții, nici o considerație față de acuratețea exprimării în scris, față de sintaxă ori față de semnele de punctuație. Vocabularul restrâns la câteva zeci de cuvinte, pe care uneori autorul însuși le consideră incapabile să exprime realitățile trăite, semnele convenționale, nu întotdeauna descifrabile, abrevierile, ștersăturile și cuvintele înlocuite, toate acestea fac extrem de dificilă transpunerea într-o altă limbă a unui document care încearcă să redea într-o manieră aproape „vizuală” niște experiențe inefabile. În ciuda acestor dificultăți, precum și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fulgere și tunete, unul dintre ei trăise o adevărată dragoste, iar celălalt nu. Este foarte important să fim atenți să nu intrăm într-o relație doar pentru a ne umple timpul, acest lucru atrăgând după sine și compromisuri. O dragoste trăită fără suflet e ca un sărut parșiv și trădător, ca o scrisoare timbrată fără destinație. Sexul nu este decât o energie sacră, o experiență unică situată în fiecare dintre noi. O viață orodnată din punct de vedere sexual evită multe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în noapte. - Hai să nu mai pierdem vremea! Să plecăm odată de aici! De teamă să nu întâlnească pe cineva pe drum, o luaseră direct prin pădure pe partea opusă. Nici nu putea fi vorba de somn după toate emoțiile trăite. Erau atât de obosiți încât păreau că ar fi fost înecați pe fundul râului și apoi readuși la viață. Mihu părea mulțumit de comportamentul puțin dur al lui Alin, iar Simion dădea cele mai mari semne de oboseală. Deși era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ascunzișuri meschine. Absorbit de dragoste și mulțumit, Alin, la rândul lui, vrăjit ca de un înger, ardea ca un foc de o dorință interioară. Cu siguranță această întâlnire dintr-un cuibușor ca acela pe care-l aveau, merita o dragoste trăită din plin. Ambii erau tineri și fără experiență. Dragostea lor era fierbinte. Ea se apropia de majorat, iar el avea douăzeci și trei de ani. Acești doi tineri erau ca o coală albă de hârtie și începeau să-și scrie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lor, doar le observă comportamentul fără să clipească. Alex. Leo Șerban : Exact. Onestitatea și, aș adăuga, adevărul : simți că nici o situație, nici o replică a nici unui personaj nu este altfel decât profund adevărată ! Probabil că sunt lucruri care provin din situații trăite, din anecdote personale, poate că sunt chiar prea multe astfel de anecdote și poate că publicul, mai ales cel străin, e puțin pierdut pe drum... Cred că e un film care, de această dată, va merge mai bine în România
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]