9,719 matches
-
important. Este interesant că de rezolvat l-a rezolvat Iliescu, nu administrația Constantinescu. Mircea Mihăieș: Eu l-am criticat constant și fără milă pe Emil Constantinescu... Vladimir Tismăneanu: ...iar el te-a prezentat lui Adam Michnik - tu fiind de altfel traducătorul acestuia - cu sintagma: „Voilà ce Monsieur Mihăieș, mon détracteur personnel”! Mircea Mihăieș: Se uită, Însă, că foarte multe dintre lucrurile menționate au fost „date În lucru” pe vremea lui Emil Constantinescu. Trebuie s-o spunem răspicat. Iar eu, critic impenitent
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
V. Păcățian, I. I. Tuțescu, C. Morariu, Samson Bodnărescu. I.H. AUSONIA, publicație cu subtitlul „Caiete trimestriale de poezie italiană”, apărută mai întâi la Focșani, în 1932-1933, iar apoi la Cluj, în 1934, seria cuprinzând în total cinci numere. Redactor și traducător este Pimen Constantinescu. Destinate exclusiv publicării unor traduceri din lirica italiană, caietele conțin, fiecare în parte, o selecție din creația câte unui autor italian. Preferințele traducătorului se îndreaptă spre poeții decadenți și sentimentali de la sfârșitul secolului al XIX-lea și
AURORA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285492_a_286821]
-
iar apoi la Cluj, în 1934, seria cuprinzând în total cinci numere. Redactor și traducător este Pimen Constantinescu. Destinate exclusiv publicării unor traduceri din lirica italiană, caietele conțin, fiecare în parte, o selecție din creația câte unui autor italian. Preferințele traducătorului se îndreaptă spre poeții decadenți și sentimentali de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Astfel, se publică Poeme conviviale de Giovanni Pascoli, Patruzeci și patru de sonete de Gabriele D’Annunzio, Cartea Marei de Ada
AURORA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285492_a_286821]
-
ca licean, cu o traducere, în „Extemporal”, revista Liceului „Mihai Eminescu” din București. Colaborează la „Viața românească”, „România literară”, „Teatrul” ș.a. Ca istoric literar debutează cu volumul Antim Ivireanul și vremea lui (1962) și cu antologia Bucureștii în literatură (1962). Traducătorul se face și el cunoscut prin versiunea românească a Vieții lui Constantin Cantemir de Dimitrie Cantemir (1960) și a textelor din volumul Proză istorică latină (1962), precum și a unor scrieri de Paul Scarron (Romanțul comic) sau de Alfred de Vigny
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
, Wolf von (3.I.1912, Pola, Croația - 24.VIII.1994, Mallorca, Spania), traducător. Fiu al unui baron austriac, ofițer, stabilit după 1918 la Galați, A. a urmat Liceul „Brukenthal” din Sibiu, absolvit în 1929, studiind apoi germanistica și romanistica la Dijon și la Cluj, unde și-a luat licența în 1934. După stagiul
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
la popularizarea lor în spațiul lingvistic german. Dificultatea acestui demers rezultă, cum afirmă într-un eseu din 1989, în mod paradoxal, din faptul că Eminescu a receptat intens variate surse germane, din secolele XVIII și XIX, iar versurile sale sugerează traducătorului neavizat să apeleze la uzanțe poetologice și lingvistice desuete. Rezonanța lui Eminescu în timpul nostru va fi mai puternică atunci când opera sa nu va fi raportată la modelele sale, producând impresia de inactualitate, ci supusă unui proces de înnoire a formei
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
s-a simțit îndemnat a-i traduce o seamă de poezii (Gedichte, 1976), cu toate că versurile pillatiene nu au trezit întotdeauna în sufletul său o rezonanță puternică. Lirica lui Pillat i s-a părut că trădează mai degrabă o tendință estetizantă, traducătorul văzându-se nevoit în multe cazuri să se ferească de a ceda farmecului limbajului frumos. Dintre poeții unei generații mai tinere, A. s-a dedicat operei lui Radu Stanca, dând la iveală un volum bilingv de Poezii - Gedichte (1979) și
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
AL-GEORGE, Sergiu (13.X.1922, Târgu Mureș - 9.XI.1981, București), orientalist, eseist și traducător. Fiu al lui Vasile Al-George, funcționar, absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică și al Facultății de Drept, de asemenea poet și publicist de oarecare notorietate, și al Antoniei Al-George, funcționară, A. urmează cursul primar și primele clase de liceu în
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
decât peste 16 ani, la București. Din grupul de redactori ai seriei a doua au făcut parte, alături de directorul politic al ziarului - Al. V. Beldiman, și Gr. Ventura - prim-redactor, fiul său, Const. Ventura (semna Un gălățean), I. S. Spartali - traducător de romane-foileton, I. Hussar - redactor al părții politice din 1889, C. B. Stamatin-Nazone. Un conflict între Beldiman și proprietarul tipografiei, Toma Basilescu (care va scoate un alt ziar, cu același titlu, între 24 martie și 26 iulie 1892), este urmat
ADEVARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
Rhegius. Situația nu diferă cu mult în Ungaria și Transilvania, unde Reforma a întâlnit un teren fertil, oferind și creații proprii, cum a fost, de pildă, antitrinitarianismul și unde marele propagator al noii religii, Francisc Davidis, era unul dintre importanții traducători ai textelor biblice, alături de Heltai GĂspăr. Cât privește cultura umanistă, ea părăsește izolarea clericală și aristocratică, refuză vechile precepte religioase, înnoindu-se în continuu prin orășenime și prin școlile reformate înființate de aceasta, prin artă, știință și cultură îmbrățișate de
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de tragicomedie”. De ce? Din alte două motive, care se adaugă celui de mai sus. După viziunea relatată de apostoli, numai Iuda Îi ține piept lui Isus, iar acesta Îl numește „al treisprezecelea daimon”. Textul are aici chiar termenul grecesc daimon. Traducătorii ediției National Geografic redau, iarăși tendențios, termenul prin „spirit”, trimițând, În nota de subsol, la sensul platonician. „Daimon” ar fi, În ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de intermediar Între diferitele eoane sau sfere ale universului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ca dovezi irefutabile Împotriva celor care negau fecioria Mariei. Pentru alexandrinii noștri așadar, Protoevanghelia reprezenta o garanție indiscutabilă de ordin istoric. Titlul sub care este cunoscută astăzi apocrifa se datorează unei greșeli de Înțelegere a rolului acesteia În Biserică. Primul traducător În latină, Guillaume Postel (mort În 1581), văzând că ea se citea În bisericile orientale, a crezut că are de-a face cu o scriere canonică (amănunt foarte important pentru demersul nostru!), socotind-o Începutul (protou) Evangheliei lui Marcu: de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tradusă de Gala Galaction, Vasile Radu și episcopul de atunci, Nicodim Munteanu”. Într-o scurtă secțiune finală voi face câteva remarci și despre ultima diortosire, datorată Î.P.S Bartolomeu Anania, apărută În 2001. Viciu de metodă Care este metoda traducătorilor Bibliei sinodale, din 1936 până astăzi? Aș numi-o „metoda amestecului surselor”. În prefața din care am citat adineauri se spune că traducerea Vechiului Testament s-a realizat „după textul Septuagintei, confruntat Însă și cu textul original ebraic”. De fapt
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
textul original ebraic”. De fapt, nu este vorba despre o confruntare, operațiune ilegitimă În cazul unor texte autonome, cum voi arăta mai Încolo, ci de o amestecare a textului grec și a celui ebraic, după un scenariu arbitrar. În ochii traducătorilor, utilizarea simultană a două surse pentru obținerea unei singure versiuni românești a reprezentat și reprezintă, pare-se, un plus. Procedeul e interpretat ca un spor de garanție a fidelității și a originarității textului propus spre degustare credincioșilor ortodocși români. În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
greacă. Tradiția spune că această versiune a fost dusă la bun sfîrșit de un număr de șaptezeci sau șaptezeci și doi de rabini chemați din Palestina de către regele egiptean și Închiși separat În câte o peșteră de pe insula Pharos. La sfârșit, toți traducătorii au prezentat, spre stupefacția celor prezenți, aceeași versiune greacă a Bibliei. Episodul a fost relatat de Philon din Alexandria În Viața lui Moise, cartea a II-a, 25-44, precum și de Pseudo-Aristeas, Într-o scrisoare, savuroasă, către Philokrates: PASAJ RETRAS 301
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ceva din această atmosferă, elogiind acuratețea transpunerii și felicitându-i encomiastic pe făptuitori: „Așa cum, cred eu, În geometrie și dialectică, noțiunile nu suportă un vălmășag de interpretări, ci aceea stabilită de la Început rămâne neschimbată, tot astfel, pare-se, și acești traducători au găsit cuvintele care să coincidă cu realitățile exprimate, singurele și cele mai În măsură să le redea cu o claritate desăvârșită. Și iată proba cea mai evidentă: dacă niște chaldeeni (evrei - n.n) care au Învățat limba greacă sau
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cea chaldeeană (ebraică - n.n) și cea tradusă În greacă, rămân muți de admirație și li se Închină cinstindu-le ca pe niște surori sau mai degrabă ca pe una și aceeași scriere În conținut și În formă; iar pe traducători nu-i numesc altfel, ci hierofanți și profeți” (39-40). Traducerea Întregii Biblii ebraice În greacă se Întinde pe mai multe secole (până În secolul II d.Hr.) și nu poate fi situată Într-o singură regiune. Cercetătorii contemporani au scos În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sunt descrise de două ori. Prima descriere (cap. 25-31) concordă În mare cu descrierea din TM. Pentru a doua descriere, TM are Însă foarte multe elemente suplimentare față de LXX. Capitolul 36, 8-34 oferă În greacă o formă abreviată. Cum „rezolvă” traducătorii Bibliei În românește această situație? Pur și simplu aleg varianta TM, nu pentru că ar urma un principiu metodologic coerent, ci pentru că varianta oferită de TM e mai lungă. Deuteronomul. Capitolul 32 cuprinde celebra „Cântare a lui Moise”, ultimul cuvînt al
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
urmat, cum am văzut, de tălmăcitorii români pentru fragmentul din Exod) versetul 43 spune doar atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se pare, cele două versiuni (prin alegerea sistematică, dar absolut arbitrară, a variantei mai lungi) urmează de data aceasta textul LXX. Versetul 43 sună așa În Biblia românească: „Veseliți-vă, ceruri, Împreună cu El și vă Închinați
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cazul Exodului s-a optat pentru versiunea TM, iar În cazul „Cântării lui Moise” din Deuteronom s-a găsit că e mai bine să se traducă după LXX. Iosua. Dar nu mai departe de capitolul 20 din Iosua/Isus Nave, traducătorii dau iar cîștig de cauză textului masoretic. Căci versetele 4-6 ale acestui capitol lipsesc din LXX. Absență compensată la sfârșitul cărții, unde LXX prezintă două capitole În plus față de TM. Evident, și traducătorii români revin acum la versiunea mai bogată
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de capitolul 20 din Iosua/Isus Nave, traducătorii dau iar cîștig de cauză textului masoretic. Căci versetele 4-6 ale acestui capitol lipsesc din LXX. Absență compensată la sfârșitul cărții, unde LXX prezintă două capitole În plus față de TM. Evident, și traducătorii români revin acum la versiunea mai bogată, incluzând capitolele 34 și 35 . 1-2Regi. Textul grec este mai amplu decât TM. Dar și TM prezintă unele fragmente originale În raport cu LXX. Așadar lucrurile se prezintă destul de alambicat. Dau câteva exemple. La sfârșitul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
TM, ordinea În care sunt dispuse anumite fragmente diferă enorm. Biblia românească a urmat versiunea masoretică, fără nici o justificare. Bilanț și verdict Mă opresc aici cu exemplele. Care ar fi constatările de primă importanță pentru ancheta noastră? În primul rînd, traducătorii/diortositorii Bibliei românești utilizează de-a valma cele două surse principale, instituind ca unic criteriu de alegere a versiunii criteriul cantității. Conform acestui criteriu, absolut nepotrivit și nefuncțional În sfera filologiei, variantele cele mai bogate au a priori câștig de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
definit credința și au luptat Împotriva ereziilor, acești Părinți Întemeietori ai teologiei creștine, au lucrat cu Septuaginta, și numai cu ea, ca Vechi Testament”. Prin urmare e absolut firesc să ne raportăm la ei atunci când luăm În discuție Biblia creștină. Traducătorii români par să pună Între paranteze lunga și fertila tradiție patristică, respingând, implicit, Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și de Filocalia lui Nicodim și a lui Macarie În cursurile sale de teologie mistică din anii 1930, pornind mai cu seamă de la lucrările publicate de Irénée Hausherr În Orientalia christiana. El consacrase, de asemenea, prelegeri Întregi lui Paisie Velicikovschi, traducătorul Filocaliei În slavonă și În românește, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Lui Dumitru Stăniloae se cade Însă a i se atribui titlul de Doctor philocalicus (valachicus). Părintele Dumitru a aflat despre antologia lui Nicodim (sec. al XVIII-lea) grație
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care trebuie subliniat: varianta românească a Filocaliei diferă din multe puncte de vedere de cea a lui „Nicodim-Tzelatis”, adusă de la Muntele Athos de cei doi ucenici ai lui Stăniloae. Mai Întâi, ea dispune de o serie de introduceri personale aparținând traducătorului. Pe de o parte, acesta fructifică studiile științifice recente, pe de altă parte, realizează propriile investigații, În special asupra tradiției manuscrise a traducerilor românești anterioare. O altă diferență majoră ține de succesiunea autorilor și a operelor. De exemplu, Începând cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]