40,073 matches
-
apăsător al poverii, ce vine din responsabilitatea permanentă pe care și-a asumat-o fără reținere sau teamă. Ca un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut!” - exclamă scriitorul), nu percepe dezamăgirea provocată de prudența lui, de teama de „complicații”. Dar îi place să observe naturalețea cu care ea se lansează în acest „joc de doi”, ceea ce îi sporește dintrodată feminitatea. Domnului R. i se pare „normal
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și „tactul filosofic”, dozarea gesturilor și cuvintelor, întârzierile deliberate, înfășurarea fiecărui moment de „petrecere în doi” într-un halou de mângâieri, propoziții simple, trecute prin filtrul unor experiențe și meditații personale, pe de altă parte. Însă Teodora nu-i cunoaște trecutul. Și nici nu pare să o intereseze. Ceea ce contează pentru ea este prezentul și viitorul. Dacă e să-l aprecieze prin comparație, ar trebui să se raporteze la bărbatul care „a cucerit-o” cândva. Dar nu vrea să vorbească despre
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lăuntric. Aceasta după ce ani și ani m-am agățat de idealuri și himere, intelectuale și politice. Acum încerc să mă „reconstruiesc”. Vreau să mi dovedesc mie însumi că sunt un om liber, care știe să-și „conducă” propria viață. În trecut am fost tentat să pun valorile inteligenței și ale rațiuniii deasupra iubirii, sub influența lecturilor din moraliști sceptici, inapți de a vedea și măreția spectacolului uman. Cu unele performanțe ale mele am impus oarecare respect, dar n-am dobândit iubirea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Virgil, dîndu-și seama că, dacă n-o potolește de la început pe Ilinca, e-n stare să-i înfricoșeze pe toți și să nu mai intre nimeni în peșteră. Eu cred că hruba asta a avut un rol foarte important în trecut și că nici într-un caz intrarea nu arăta așa ca acum... Cel mai bun lucru e să pătrundem înăuntru, că nu ne mănîncă nimeni. Numai așa putem să ne dăm seama exact. Doar n-am venit aici să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să ne urcăm? Cine ne poate garanta că găsim ceva interesant acolo? În primul rînd, începu explicațiile Bărzăunul, de urcat nu-i greu. O să vă spun eu imediat cum. Iar de găsit... nu se poate să nu găsim urme din trecutul îndepărtat... Măi fraților, porțile, ori ferestrele alea din stîncă au fost făcute de mînă omenească, nu de natură. Așa am eu credința și voi știți că nu mă prea-nșel. Bine, bine, zise Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ușoară, pe scări cioplite în stîncă, spre inima întunericului nesfîrșit. Cîteva clipe rămaseră cu toții mai încremeniți ca pietrele din jur, cu ochii deschiși mari spre acea poartă de taină care le făcea semne tot mai insistente către lumea miraculoasă a trecutului înmărmurit în veșnicia muntelui. Bărzăunul închise ochii, cuprins de-o beție fără seamăn, cu buzele arse parcă de-o sete nedefinită. Izbîndise!... Marele lui vis se împlinise mai repede decît se așteptase!... Iar alături de el se afla Ilinca!... Întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cred că volumul cu toate “precaritățile” lui, în afara unei lecturi, sper agreabile, poate fi mai ales un MANUAL pentru “lecțiile” școlarilor despre istoria și geografia Pămăntului, Sistemul nostru Solar și chiar a Universului. O carte, mai ales SF, ca și trecutul, devine istorie consumată și uitată, pentru că așa suntem noi, oamenii, o specie cu rațiune extrem de complicată și plină de neprevăzut, constructori dar și destructori de valori și civilizații, chiar aici pe planeta aceasta minunată, Pămăntul. Enigmaticul Pămănt?! (AM). Un muritor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de ani după care nu va mai fi locuibil. Vom dispare sau plecăm, dar unde? Evelin: Cu tehnica de peste cinci miliarde de ani veți putea pleca pe alte planete din Sistemul vostru Solar, chiar în alt Sistem Solar. Profesorul: Deci trecutul poate fi un viitor impus, condiționat de viitor și de tehnică super-cosmică? Evelin: Dar va trebui să alegeți cu grijă pentru că, din observațiile noastre de milioane de ani, o planetă care n-are spațiu și timp nu poate fi locuită
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tău putea fi în pericol? Evelin: Exact. și apoi deviza Academiei este stabilitatea indiferent unde să o putem influența și controla. Aurora: Evelin, tu vorbești de veșnicia sufletului dar nu uiți de paranormalul meu: eu nu sunt o ghicitoare despre trecut și viitor, senzațiile, percepțiile mele sunt doar la timpul prezent. Și cele mai incredibile sunt cele care au fost înainte de a muri mama. S-a trezit după o lungă moarte clinică. Am vizitat-o cu câteva clipe înainte de a se
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și a celor din jur. Animație generală prelungită. Pămăntul are și crește milioane de analfabeți, milioane de drogați, alcoolici, oameni ai străzii, milioane de cerșetori, hoți, criminali și sinucideri și de experți în internet. Nimeni nu poate lua omului 98 trecutul, amintirile și visele! Omul va începe să aleagă sexul, culoarea ochilor, lungimea nasului și tenul copiilor născuți în laboratoare, adevărate clocitoare. Așa omul își va pierde unul dintre cele mai importante calități vitale: procreierea naturală cu transformări genetice grave pentru
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Ambițios, pragmatic, relații speciale cu cei din jur. Fără imagine publică, pe care o refuză. La balul de la palat, indiferent pe ce ușă intră, este invitatul serii. Cerebral, cu ascedent astral puternic. Mai puțin sentimental. Este o zodie unică, ciudată. Trecutul este mereu prezentul iar viitorul are ceva... veșnic. Lucrați la ceva foarte important pentru oameni și pentru Pămănt. Asta-i tot. Asistența aplaudă în picioare. Evelin: Vă mulțumesc. Veșnice vor rămăne respectul și prietenia pe care v-o datorez. Aplauze
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cum colinele și pădurile Călătoresc, pe aripi înflăcărate libere, Din țărm în țărm, din necunoscut în necunoscut ! Și tenebrele tremură, strigând înnebunite către lumină Pe aripile palpitante ale astrelor-lebede ! Aud chemări după chemări ale omului, plecate pe căi nevăzute Din trecutul adânc până în viitorul ce nu s-a născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș Ce zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl șterge cu un burete mare și l ajută să-și îmbrace veș mântul alb. Pentru Ahmet, fratele de arme al stăpânului lui e deja o stafie. Cuvintele lui vin din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris și Tayyib, oamenii lui de încredere, pregătesc deja de drum darurile lui Musa. Printre măslini, se aude plânsul Rimei. E îmbrăcată în văluri aurii și poartă bani de argint la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Sub fâșiile de pânză, carnea sângera lacomă de viață, de o nouă viață, a treia, pentru ea. Sub ochii lui Musa, toate fibrele ființei ei interioare sângeraseră de spaimă, de umilință, de oroare. Și atunci murise puțin, cu numele și trecutul ciopârțite, amintiri serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de femeie blondă, între două vârste, deschise să-l primească. Dar nu. Domi nique nu era acolo. Nu venise să-l aștepte pe copilul lor. Copilul ei. Alexandre. Știa, oare? Brusc, Ivan își simți cerul gurii invadat de toate gusturile trecutului, de lapte cald, și mentă, și brânză de capră, și ghimbir, și gem de mure, și brioșe calde, și, da, o, da!, vanilie, în timp ce în moalele capului se proiectau, ca pe un imens tavan boltit, tapetat cu pânză albă, imaginile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului clasic, clinic fără speranță. De mâncare se atingea arareori și fără poftă, piețele colorate ale Parisului nu mai repre zentau o fascinație, ci o priveliște mo no cromă, deja înghesuită într-un trecut îndepărtat, scria acasă rar și, în rest, nu mai scria aproape deloc, parte din lipsă de chef, parte ca reacție la unele observații ale ei, juste, în fapt, dar dureros chirurgicale pentru orgoliul lui dintr-o dată timorat de ideea unui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca-ntr-un sicriu ceva mai comod. Își lasă capul pe spate. Bâjbâie după farfuriuța-cimitir. David aprinde țigara numărul cinci. — Mare sau uscat? Privirea bătrânului, de la un timp mai mereu apoasă, se ridică până la el curată de spaimele și fricile trecutului. De o săptămână Evgheni bolește de friguri și Ivan îl veghează ca pe un copil. Aceasta e prima lor conversație de când rusul i-a admi nistrat celuilalt rus chinina matinală. Cum ați spus, domnule? — Între mare și uscat, ce ai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei, dar pașii care fugiseră pe scări îi sunaseră cunoscuți. Nervoși. Rapizi. Pașii unui om cu obraji foarte roșii, căruia-i zvâcnește capul și-i ard vârfurile urechilor. Opțiunea de a alerga pe scări după ea. Ridicolă. De domeniul unui trecut bărbierit și cu cămăși curate. Post it-ul abandonat pe covor. Amintirea turmalinei. Alex, Alex depevremeacânderaufrați. Gândul că pe ei doi îi mai avea pe lume. O senzație de amar, culcușită în capul pieptului și-n cerul gurii. Țigara numărul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întors? Speriați de ce li se întîmplase semenilor lor capturați de oameni, îngroziți de urletele sfîșietoare care răzbeau pînă la ei în nopțile senine, lupii din pădure s-au simțit amenințați. Au hotărît să-și găsească alte adăposturi. Dar, ceea ce, în trecut, nu era o problemă, acum s-a dovedit a fi aproape imposibil. Pădurea, altă dată a lor și numai a lor, era plină de nemaiîntîlnite viețuitoare toate, în căutarea unor ascunzișuri care să le ferească din calea Omului. Să nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Și, trebuie spus, invidia care-i încerca la vederea armoniei din relația ei cu Lupino le picura otravă în suflete. De aici și gîndurile lor negre, de răzbunare. De aici a plecat totul. De aici planurile războinice. CAPITOLUL 2 Umbrele trecutului [i ale prezentului T recuseră doi ani întregi de cînd se alăturase haitei de lupi. Doi ani grei dar, deopotrivă, frumoși. Se poate spune că așa a deschis Lupino ochii asupra lumii: lîngă haită. Ce-a fost înainte de asta cine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
curiozitatea li s-a stins pentru totdeauna. Odată acceptat era unul de-al lor și n-ar fi folosit la nimic să răscolească istorii vechi. Singur, Lupino continua să se frămînte. Poate că, în timp, ar fi îngropat și el trecutul, dacă lupii tineri, amenințați de poziția pe care și-o consolida străinul în ierarhia haitei, nu l-ar fi zgîndărit ori de cîte ori prindeau prilejul. Voiai să mergi și tu la vînătoare, Lupino? Ai vrea să-ți perfecționezi tehnica
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rupse tăcerea. Mă voi destăinui ție, minunată prietenă a mea. Îmi încalc promisiunea făcută lui Arus, dar prietenia noastră merită acest sacrificiu. Tu, Hana, ai dreptul să știi, trebuie să știi. Voi pleca departe, în lume, să-mi caut familia. Trecutul meu nu începe aici, și trebuie să aflu de unde mă trag. Hotărîrea mea este luată. Mîine, în zori, voi fi deja departe de locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aparține, și dacă ai să-ți dai răgaz să cugeți, vei vedea că așa trebuie să fac. Nu aș putea trăi liniștit, nu mi-aș putea clădi viitorul, nu mi-aș putea întemeia o familie dacă nu mi-aș împăca trecutul. Mă simt dator s-o fac și, oricît am încercat, nu pot să trec peste asta. Înțelegi, Hana? Lupoaica rămase mult timp fără glas. Copiii se auzeau tot mai aproape, așa că, dacă voia să mai spună ceva, acum era momentul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
chema, mă chema disperată! ... Fiule, aceea a fost ultima dată cînd am auzit-o. Iar de văzut... Niciodată, pe nici unul dintre voi! M-au așteptat la granița teritoriului nostru. Erau mulți. Îi cunoșteam pe toți. Pe unii îi înfruntasem în trecut, în luptă dreaptă, și-i învinsesem. Alții nu avuseseră curaj să încerce măcar să-mi țină piept. Dar acum se uniseră toți. Din trei haite diferite se adunaseră, nemernicii. Pentru o cauză dreaptă nu s-ar fi putut pune de acord
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]