7,958 matches
-
groși cît piciorul meu. Nu, nu sînt, asta este sigur. De unde să știi mata? Stai la oraș, habar n-ai ce este prin junglă. Care junglă? Păi, jungla de acolo. Cine intră în ea? Este mai mare ca Europa? Sînt triburi încă necunoscute... Aia o fi în Brazilia, în lungul Amazonului și afluenților săi. Păi, nu-s latino-americani? Ba da. Moș Tudor își plimbă privirea triumfător peste cei care ascultă. Unul din cei prezenți cade în admirație. Le știe moșul! N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ultimul împărat al Imperiului Roman unit, era firesc ca Imperiul Roman divizat să conducă și la divizarea bisericii creștine. Chiar dacă aceasta a rezistat peste șase secole la unele dificultăți insurmontabile, cu un Imperiu Roman de Apus destrămat de puzderii de triburi, mai ales germanice. Papa Leon al IX-lea (1049-1054) și patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie (1049-1058) au desăvîrșit ruptura în anul 1054, cînd a avut loc așa numita Marea Schismă. Gîndurile mele erau provocate și de un pătrat din bronz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe Nuțu, Porgovanu și atîția alți porcovani, cam pe toți. Un regalist convingător Dorin Robu era regalist convins și nu suporta să vorbească cineva de rău vreun rege. Chiar dacă regele vorbit de rău era la fel de mic ca un șef de trib, Dorin tot sărea ca ars. Ce a fost tatăl matale, mă rog? Mecanic. Fă bine și te unge cu șperlă sau cu vaselină și lasă lucrurile superioare în seama altora. Dar ce este așa de superior la un rege bețiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Hrube fără lumină, înfricoșătoare. Lanțuri, cătușe. Pereți scrijeliți în deznădejde. Aici e camera de îngrășare... Ce? Dacă n-aveau 60 de kilograme erau respinși la export și de aceea îi îngrășau. Femeile erau date la "montă" la masculii dintr-un trib, considerați o rasă mai musculoasă. Înnebunesc. Urechile îmi țiuie și simt revolta care mă face să răcnesc. Fetițele virgine erau mai scumpe și se trimiteau pentru stăpîni. Odată peste 20 de virgine legate cu un lanț una de alta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum se cuvine, oferindu-i în dar un... baston. Bastonul era din lemn de abanos, cu mînerul meșteșugit laborios, artistic. Reprezenta capul unui indian cu pene dispuse circular într-o coroană ce atesta că este vorba de un șef de trib. În spate, penele erau lungi, lungi de tot și constituiau, în fond, partea de ținut în mînă, partea de sprijin. Imediat sub mîner începea un ornament din sidef în culori alb și negru, dispus în cercuri egale ca mărime. Ornamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aici pentru a construi o altă lume. Uitau pămînturile natale care nu i-au acceptat, uitau prieteni, uitau chiar soții și copii. Cu suflete împietrite, cu sentimente ucise, cu dureri înăbușite, înfruntau o climă care nu le era familiară, înfruntau triburi ostile și nu sperau în ajutoarele nimănui. Nu mai știau nimic de cei care le-au influențat destinul, de cei care, cîndva, undeva, le-au descătușat iubirea sau ura. Se apărau de ura noilor convivi sau se consolau cu iubirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
idolatria iubirii, retorica facilă a unei siropoase giugiuleli cosmice nu sunt de natură să lămurească nici termenul, nici trăirea în sine. Din când în când măcar, trebuie să vorbim despre iubire „la rece“, oricât de mult am leza, prin asta, „tribul“ patetic al Emmei Bovary. Din când în când, trebuie să punem la îndoială gata-făcutul temei, poncifele ei și chiar febrele proprii. O primă tentativă de eliberare din plasa subînțelesurilor de duzină ar putea fi demontarea unui binom care parazitează de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu atît mai adevărat cu cît timpul consacrat căutării de alimente nu depășește în medie două-trei ore pe zi, pentru o producție alimentară de peste două mii de calorii pe persoană (medie ce include copiii și bătrînii) și foarte bine echilibrată. Cutare trib de indieni din pădurea amazoniană consumă zilnic mai mult decît dublul proteinelor și caloriilor cerute de normele internaționale și de șase ori mai multă vitamina C ! Dacă adăugăm timpul consacrat gătitului și confecționării obiectelor de folosință, ajungem, pentru mai multe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și călinul în estul Americii de Nord ; betelul și nuca de areca în Thailanda. Oamenii și-au propus să crească numărul de plante rare mai curînd decît să propage plantele alimentare, suficient de abundente în stare sălbatică pentru a le acoperi nevoile. Triburile indiene din California făceau comerț între ele, nu pentru a obține produse de consum curent, ci articole de lux : minerale, obsidian, pene, scoici perforate etc. Este de altfel remarcabil că descoperirile tehnice care se află la originea marilor arte ale
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
se încheie un contract în toată regula care să-i recunoască proprietatea literară. Dar, printr-o curioasă răsturnare de situație, se întîmplă și ca vechiul raport dintre etnolog și popoarele pe care le studiază, în loc să dispară, să se inverseze. Unele triburi fac apel la etnologi și chiar îi angajează în schimbul unui salariu ca să le acorde asistență în fața tribunalelor, să le ajute să-și apere dreptul ancestral asupra unor pămînturi și să obțină anularea tratatelor care le-au fost impuse în trecut
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sînt albii, deoarece cultura lor o depășește pe cea a indienilor. Astfel, distincția dintre albi și indieni a apărut în vremurile de început ale creației. Cum a remarcat deja Alfred Métraux, mituri de același gen s-au ivit în multe triburi indiene, la prea scurt timp după cucerire pentru ca aceste asemănări să poată fi explicate prin împrumuturi. Dacă structura profundă a miturilor amerindiene este într-adevăr cea pe care am încercat să o identific, dificultatea dispare. Aceste mituri, am spus, fac
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
întîlnesc în natură cu forme care, precum cea a coroanelor, evocă instabilitatea sau asociind duritatea lor cu fragilitatea noastră, fiecare realizează în miniatură alegoria unei lumi ideale unde aceste contradicții nu ar avea de ce să existe. Portrete de artiști în triburile din Cîmpiile Americii de Nord, bărbații pictau scene figurative sau decoruri abstracte pe piei de bizon și pe alte obiecte. Femeilor, broderia cu țepi de porc-spinos le oferea principalul mod de exprimare artistică. Era o tehnică dificilă, pentru care aveai nevoie de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sculptorii aveau dreptul și talentul să le confecționeze, erau niște entități redutabile. Potrivit mărturiei unui indian cu știință de carte, datînd de la începutul secolului XX, masca unui astfel de protector supranatural, denumit Vorbe-Clocotitoare, „avea un trup ca de cîine. Șeful tribului n-o purta pe față sau pe cap, fiindcă masca avea corpul ei, și era socotită un obiect foarte de temut. Era tare greu să-i faci fluierul să răsune, acum nimeni nu mai știe cum. Nu suflai cu gura
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Despre ființa aceasta se știa doar că sălășluia într-o stîncă, în munți. Exista un cîntec specific acestei măști, care nu era dezvăluit și despre care oamenii de rînd nu știau nimic. Numai copiii șefului principal și ai șefului unui trib vecin îl cunoșteau. Să audă glasul lui Vorbe-Clocotitoare îi înspăimînta. Oamenii de rînd erau îngroziți de Vorbe Clocotitoare, iar prinții și prințesele se mîndreau că li s-a îngăduit să-l atingă. Să obții dreptul de a-l expune costa
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cât Îți savurezi tu cafeaua, iar eu valeriana, lămurește-mă ce-i cu birul, mă rog, impozitul, care ți-a scos peri albi. - Uf, Moti. E o poveste tare veche. Nici nu ne coborâsem bine din copaci, când șeful de trib a spus: „Nu vedeți că fiarele dau iama În avutul vostru? Dați Încoace câte o oaie din zece, iar eu am să ridic un zid până la cer“. Zis și făcut. Dreptu-i, zidul a ieșit doar un rând de pari, iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oi, ci 100 virgulă ceva... - Da, Moti, dar ciosvârta venea dintr’o altă sută de oi pentru care se plătise deja birul. Altfel spus, bir la bir. Zice - nu șeful, că e prea ocupat, ci zapciul - că așa e În tribul vecin, ăla civilizat. - Adă-ți aminte, Cristi, de al vostru Caragiale: Dacă ei au faliți, de ce să nu-i aveți și voi pe ai voștri? - Îmi vine să mă Întorc Înapoi În junglă. Dar, de unde copaci? Au devenit dosare. Socoate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ai voștri? - Îmi vine să mă Întorc Înapoi În junglă. Dar, de unde copaci? Au devenit dosare. Socoate și tu, măcar 6 foi de hârtie, bașca o copie, pe care orice contribuabil trebuie să le completeze. Contribuabilul, adică trei sferturi din trib. Dacă și un amărât de student care a câștigat ca salahor 70.000 de lei a trebuit să mânzgălească acele hârtii... și, evident, să plătească birul. - Împacă-te și tu cu gândul. Chiar dacă acele hârtii doar dublează datele pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de astăzi. Aceasta era o populație asiatică, de tip mongoloid, de vânători și pescari. Chiar numele peninsulei ar proveni de la aceștia. Skand înseamnă în laponă cort. Skanzii errau primii locuitori ai Skandinaviei, care trăiau în corturi din piele de ren. Triburile germanice strămoși ai suedezilor, danezilor și norvegienilor s-au semnalat și individualizat în mileniul I î.H., aproximativ atunci când, în lumea tracică din sud-estul continentului european, în spațiul carpato-dunăreano-pontic apăreau și se pomeneau în izvoarele dintâi ale grecilor și romanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
târziu fabricau deja fierul. Dacă Plinius cel Bătrân (23-79 d.H.) credea că Scandinavia e o insulă, iar Ptolemeu (96-168) și-o imagina sub forma a patru insule mari, în scrierile lui Plinius cel Tânăr (62-113) și Tacitus (55-120) apar menționate triburile cu nume ca: suiones, gotes, suezi, sveazi, de la care, ulterior, avea să-și ia numele regatele Sverige, Sveas, Suediei, având primele centre de putere la Uppland sau Svitiod, vechea Uppsala, sau zona din jurul lacului Mälaren unde, prin secolul al XIII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ia numele regatele Sverige, Sveas, Suediei, având primele centre de putere la Uppland sau Svitiod, vechea Uppsala, sau zona din jurul lacului Mälaren unde, prin secolul al XIII-lea va apărea noua capitală, Stockholm. Prin secolul al III-lea d.H., aceste triburi au preluat de la goți și longobarzi vechea scriere germană. Pe la anii 500-600 i-au înfrânt și alungat pe goți și unii dintre ei, deveniți corsari, fac primele incursiuni pe țărmurile nord-estice ale Angliei, atacând și prădând Mănăstirea Lindisfarme. Trăind într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
păstrat și un mare număr de inscripții în piatră ale vikingilor. La vreo 10 km mai spre nord-vest de Vallentuna se afla și cel mai vechi oraș suedez, Sigtuna. El s-a născut ca un vechi centru de comerț al triburilor Svea și Vandal, fiind atestat în secolul al XI-lea. În sfârșit, ajungem la Uppsala. Un oraș tipic suedez, prin arhitectură și colorit, o simbioză între construcții vechi, modeste, purtând patina veacurilor XVI-XVII, dar și clădiri noi, ale întreprinderilor industriale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vieții. Când acesta își umflă albia uriașă, nu poți face altfel decât să te lași atras în abisuri. Călătorie în Geția (3) În timpul călătoriei am străbătut un adevărat paradis pământesc. Cotys m-a condus pe cărări umbroase, evitând să întâlnim triburile războinice care nu mă acceptă pentru că sunt roman, și nici pe el, un aliat al romanilor. De aceea ne-am abătut prin locuri virgine, neexplorate, unde auzeam doar grohăitul mistreților și ciripitul surdinizat. Sub frunzișul compact al copacilor seculari era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Din acest punct de vedere, un produs cultural este și camera în care locuim, reflectînd idei arhitecturale implicite (de exemplu, camera poate fi dreptunghiulară, rectangulară etc., dar există multe societăți în care camerele sînt mai degrabă circulare, precum la unele triburi din Africa centrală sau la eschimoși). Așadar, psihologia interculturală ne învață să ne debarasăm de "adevărurile elementare", "evidente", pentru a le privi într-o perspectivă diferită, proaspătă, a "celuilalt" diferit. Tot astfel, considerăm relația pedagogică instituționalizată profesor-elev/ student o achiziție
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
inferență de a interpreta unghiurile obtuze sau ascuțite ca drepte extinse în spațiu sînt o raritate, motiv pentru care iluzia Sander este mai modestă (vezi figura 1b). Așa cum s-a subliniat deja, tendința aceasta s-a întîlnit, de exemplu, la triburile zulu din Africa. Comunitatea evocată este mai puțin susceptibilă la iluzia Sander, fapt dovedit și de absența în arta lor naivă a unor reprezentări bidimensionale ale unor obiecte tridimensionale. O tendință similară se poate înregistra și în cazul iluziei optice
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
universalității", dar au subliniat și rolul specificităților culturale (Romney, Moore, Rusch, 1997; Russel, 1997; Fridlund, 1997; López, García, Ullman, Kopelowicz, Jenkins, Breitborde, Et, 2009). Afirmația anterioară poate fi susținută de rezultatele unui studiu ai cărui participanți au fost membrii unor triburi din Noua Guinee. Selectați pe baza experienței contactului cu reprezentanții culturii occidentale, o parte dintre aceștia s-au întîlnit în biografia lor cu "cei din vest", iar cealaltă parte nu a avut această oportunitate. S-a constatat că acuratețea în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]