KorAP: Find »[drukola/base=trotuar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...284 >

7,094 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

pași spre locul de unde se auziseră zgomotele. Distragere a atenției? Nu, era doar o ceartă în trafic. Apoi se întoarse spre cealaltă intrare în clădire și îl zări la câteva zeci de metri chiar pe Charles Grady, mergând liniștit pe trotuar. Părea să fie pierdut în gânduri. Detectivul o luă la goană spre procuror, strigând: - Charles! Jos! Weir a evadat! Grady se opri pe loc, vădit încurcat. - La pământ! strigă din nou Bell, simțind că nu mai are aer. Omul, reușind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la goană spre procuror, strigând: - Charles! Jos! Weir a evadat! Grady se opri pe loc, vădit încurcat. - La pământ! strigă din nou Bell, simțind că nu mai are aer. Omul, reușind să înțeleagă ce i se spunea, se culcă pe trotuar între două mașini parcate. - Ce s-a întâmplat? țipă el. Familia mea! - Am trimis oameni să aibă grijă de ei, răspunse detectivul. Strigă apoi către pietonii aflați pe stradă: Toată lumea! Aici e o operațiune a poliției! Eliberați zona! Trecătorii se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
vizavi, încercând astfel să-l protejeze. - Nu te mișca, Charles, spuse el. Totul va fi bine. Își scoase stația radio și o duse la gură. Ce mai era și asta? Hobbs Wentworth își urmări ținta - procurorul - cum se întinde pe trotuar în spatele unui om îmbrăcat cu o haină sport, care era evident polițist. Hobbs își plimbă privirea prin lunetă pe spatele agentului, căutând, lipsit de succes însă, un loc în care putea să tragă și să fie sigur că va nimeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
care se holba la detectiv vizibil speriată. - Chrissy? întrebase mama. Ce s-a întâmplat? - Dulciuri? șopti fetița din nou. Un ambalaj de staniol i se desprinse din mână și fata începu să plângă. Cu palmele transpirate, Bell privea trecătorii de pe trotuarul din fața blocului unde era apartamentul lui Charles Grady. Zeci de oameni. Să fi fost vreunul dintre ei Weir? Sau altcineva din nenorocitul de Sfat al Patrioților? Ambulanța se opri și doi medici săriră afară. Dar înainte de a-i lăsa să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să ajute sau să caște gura. Malerick mai așteptă câteva minute, știind însă că în scurt timp sute de polițiști vor împânzi parcul. Cu un aer preocupat, își scoase telefonul și se prefăcu a telefona la pompieri, strecurându-se către trotuar. Cu toate acestea, nu se putu abține să nu facă încă o pauză. Privi în urmă spre steagurile uriașe din fața cortului, pe jumătate ascunse de fum. Pe unul dintre ele se mai vedea un Arlecchino cu mască aplecat înainte, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

de mănuși mici din lână și le puse atent, verificând degetele unul câte unul, ca să se potrivească, apoi își trase atent manșetele hainei peste încheieturi. M-am tras și mai mult în umbră și l-am privit cum coboară de pe trotuar și pornește în diagonală peste drum, din fericire fără să se uite spre mine când a verificat traficul din ambele direcții. A dispărut din raza mea vizuală, dar îi auzeam pașii îndepărtându-se de mine pe partea mea de stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

oferea nici măcar o palmă de umbră să se ferească de soarele puternic al amiezii. Prea obosite să mai continue căutarea, fetele s-au întors la limba de asfalt pe care stătuseră mai devreme, o porțiune care ar fi putut fi trotuar, pistă de aterizare sau parcare. Tocmai se prăbușiseră epuizate pe geamantanul Adrianei când aceasta apăru triumfătoare, ținând în mână o sacoșă de plastic, și se trânti alături. Emmy îi luă sacoșa din mâini. În viața mea n-am avut atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

radioul mașinii. Întotdeauna așteptă cu nerăbdare plimbările de seară prin centrul Shanghai-ului, acest oraș electrizant și fantomatic, mai incitant decît oricare altul din lume. CÎnd ajunseră pe Bubbling Well Road, Își apăsă obrazul de parbriz și se uită la trotuarul de-a lungul căruia se Înșirau cluburi de noapte și case de jocuri de noroc, pline de barmanițe, gangsteri și cerșetori bogați cu gărzile lor. La mii de kilometri, dincolo de Linia internațională a schimbării de dată, americanii din Honolulu dormeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
dar ea plecase deja să se Îngrijească de orfanii ei. 6 TÎnărul cu un cuțit Întotdeauna războaiele Înviorau Shanghai-ul, accelerau pulsul străzilor lui aglomerate. PÎnă și cadavrele din șanțuri păreau mai vii. Grupuri numeroase de țărănci se Înghesuiau pe trotuarele de pe Avenue Foch; În fața Cercului sportiv francez, vînzătorii Își blocau roțile lovindu-și cărucioarele unul de altul; șiruri de trăsurici și ricșe, cîte zece În rînd, se atingeau de mașinile care avansau Într-un zgomot continuu de claxoane. Tineri gangsteri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
hamali și pe țărănci cum se uitau fix la trupurile decapitate. Mulțimea pasagerilor tramvaiului Îi Împingea deja la o parte, fără a ține seama de această moarte neînsemnată. Jim se răsuci, sărind peste cărbunii Încinși pe care un vînzător de pe trotuar prăjea bucăți de șarpe În aluat. Picături de grăsime săreau În ciubărul de lemn În care Înota un singur șarpe, zvîrcolindu-se cînd se repezea spre uleiul ce sfîrÎia. VÎnzătorul se năpusti spre Jim cu linguroiul fierbinte, Încercînd să-i dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
o bancă de ciment alături de un grup de țărănci care duceau păsări În coșuri de nuiele. Trupurile femeilor duhneau a transpirație și oboseală, dar Jim era prea extenuat ca să se miște. Umblase mai bine de trei kilometri de-a lungul trotuarelor aglomerate. Știa că era urmărit de un tînăr chinez, probabil vreun escroc sau vreo iscoadă a unuia dintre miile de gangsteri mărunți din Shanghai. Un tînăr Înalt, cu o față ștearsă, fără oase, cu păr negru lucios și o jachetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
tobei de eșapament a unei mașini grele. Un autoblindat japonez intrase pe Amherst Avenue, iar oamenii din echipaj stăteau În picioare printre antenele lor radio. Înaintară prin mijlocul străzii, obligînd o limuzină Mercedes de la centrul german să se urce pe trotuar. Jim se ridică repede din fața intrării și se ascunse după un stîlp. În jurul casei era un zid Înalt, Îmbrăcat În plăci de teracotă, iar deasupra avea sticlă spartă. Apucîndu-se cu vîrful degetelor de țigle, se cățără pe zid, sub geamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
părea că toate străzile din Shanghai erau niște camere Într-o casă uriașă. Trecu În viteză pe lîngă un pluton de soldați-marionetă chinezi care mărșăluiau pe Columbia Road, și o coti mîndru cînd ofițerul Începu să strige. Jim goni pe trotuarele suburbane, printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond de la capătul german al Columbia Road. Trecu pe lîngă Opelurile și Mercedesurile parcate - În mod ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Pe principalele bulevarde fuseseră ridicate posturi de pază, Înconjurate cu saci de nisip, la o anumită distanță unele de altele. Deși străzile erau pline de cărucioare și ricșe, de camioane comandate de miliția marionetă, mulțimea era supusă. Chinezii care Înțesau trotuarele În fața magazinelor universale de pe Nanking Road, Își țineau capetele plecate, evitîndu-i pe soldații japonezi care se plimbau agale pe stradă. Pedalînd cu putere, Jim se luă după un tramvai foarte aglomerat, care Înainta zgomotos pe Avenue Edward VII. Chinezi morocănoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
doi băieți englezi, modelînd o jucărie dintr-o bucată de sîrmă. Camionul porni, Înaintă puțin și se opri. Șoferul japonez strigă de la geam. Flutura un suport de hartă din pînză și bătea cu pumnul În portiera de tablă. Soldații de pe trotuar Îi răspunseră strigînd, dornici să Închidă porțile centrului de detenție și să stea cu picioarele ridicate În camera de serviciu. Apoi, motorul se opri și se auzi imediat o Învălmășeală de voci furioase, soldații și șoferul certîndu-se În legătură cu destinația camionului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

ne-am afla, dar musai să știm și noi de el. Lumina! Lumina farurilor, deci aruncând În peretele de lângă pat umbra dudului crescut jumătate În curte, jumătate În stradă. Iarna, șuierul vântului printre crengile uscate, iar vara, sângele lui murdărind trotuarul și boturile lor Însetate de joacă... Tatăl mormăie În șoaptă: „Stau doar o zi. Mâine mă-ntorc, sau poimâine.” „Să ai grijă de tine să nu te puște”, Îi spuse nevasta, aranjându-i mantaua pe umeri, pe acolo e frig și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul și gardurile cu bastoanele. Sunt muncitorii de la Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor. Tu, de-abia aștepți să vină noaptea ca să visezi din nou cum zbori. Și noaptea vine, și nu visezi nimic. Atențiune! Atențiune! Transmitem semnale de pe primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
strada Tolbuhin să te lase să te uiți la diascopul lor. Pe deasupra, din restul de cinci lei Îți cumperi un diafilm. Îți trebuie timp Îndelungat până Îl alegi. Când ieși din librărie, orașul este din sticlă albastră. Casele, copacii, străzile, trotuarele. Totul e Înghețat. Vântul rece bate cu aceeași furie. Ploaia fină lustruiește poleiul. A sosit prima iarnă albastră a vieții tale. Te uiți și nu poți Înțelege. Cum plouă, și ploaia Îngheață. Cum vâjâie crengile de sticlă ale plopilor. Ajungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
orașul s-a luminat, TU pleci la furat. Ți-ai făcut un nou prieten la tine pe stradă. Îl cheamă Călin Tanovici. Nici „nebunul”, nici „file de poveste”, el nu are poreclă. S-a Întâmplat așa. Tu stăteai pe bordura trotuarului și mâncai niște susan. El pe celălalt trotuar lovea o minge de fotbal Încercând să o țină cât mai mult În aer cu ajutorul piciorului, pe urmă o ridica În sus și o ținea cât mai mult cu fruntea. Număra cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Ți-ai făcut un nou prieten la tine pe stradă. Îl cheamă Călin Tanovici. Nici „nebunul”, nici „file de poveste”, el nu are poreclă. S-a Întâmplat așa. Tu stăteai pe bordura trotuarului și mâncai niște susan. El pe celălalt trotuar lovea o minge de fotbal Încercând să o țină cât mai mult În aer cu ajutorul piciorului, pe urmă o ridica În sus și o ținea cât mai mult cu fruntea. Număra cu voce tare fiecare lovitură. Când ajunge la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Dumnezeule! Ah, Doamne! Ah, Doamne! E o turmă Întreagă, acum, În stradă. O armată de rinoceri coboară bulevardul! Pe unde să ies, pe unde să ies? Dacă măcar s-ar mulțumi cu mijlocul străzii. Dar s-au revărsat și pe trotuar. Pe unde să ies, pe unde să plec?! O turmă Întreagă de rinoceri! Și se spune că este un animal simpatic! Fals, această concepție trebuie revizuită. Au dărâmat toate băncile de pe bulevard. Rinocerii! Rinocerii!” Aplauze, puternice, furtunoase! Cortina cade și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
de lună un buchet de flori În fiecare zi, În fiecare seară, de la ghioceii cruzi și violetele mirosind a pământ și a seră, până la floarea miresei și trandafirii de sfârșit de iunie. Plutind peste zăpezi, peste iarba parcurilor, peste asfaltul trotuarelor, zi de zi cu Gaetana, iubind nemărturisit, până la sfâșiere, și ochii negri ai Gaetanei, strălucind râsul ei biruitor, privirile ei triste recuperând neștiute amintiri, totul fără să știe, fără să știe o clipă că o iubești, stând așa lângă tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Ipătescu. Din loc În loc, băieții de pe traseu, În costumele lor de tergal mototolite, strâmte, ca niște jaloane. Privesc fix, nu văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne. Sau pui. Sau tacâmuri. Să vină orice, numai să vină. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
capul. Capul căzut. Tu, indiferent, fără putere. Obosit, Gorbaciov a fost deja la București. E ca și cum n-ar fi fost. Călătorim, călătorim. În fine, te-au demolat și pe tine. Te Însilozează Într-un bloc pe Mașina de Pâine. Pe trotuarul din fața blocului tău este Mașina de Pâine, hotarul de peste drum este Vaporul lui Assan. Cu un bloc Încă neterminat. Te-ai Întors după ani și ani, din nou, la Obor. Ca și cum Moby Dick ar fi acolo, În cort, dormind pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

mai sincer și pe care te poți bizui oricând, cu o onoare nepătată. E unul dintre motivele pentru care-l iubesc. Dar acum nu mai știu ce să cred. După masa de prânz, cele două femei se opriră puțin pe trotuar să-și zică la revedere. —Mă simt așa vinovată că a trebuit să fiu cea care-ți spune despre treaba asta, spuse Fi. Dar nu mai puteam să trăiesc sub teroarea faptului că nu știi adevărul. Nu te mai simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]