5,157 matches
-
am adăugat: Asta, și o femeie ca lumea. Încă nu mi-ai spus de ce a făcut asta. — A fost plătit să mă ucidă. — De către cine? De bărbatul de la club? Mi-am șters fața și m-am uitat după fire rămase uitate. Nu era nici unul, așa că am pus jos lama de ras. — Ții minte că ieri dimineață am dat telefon acasă la Six și i-am cerut majordomului să le transmită atât stăpânului său, cât și lui Haupthändler un mesaj? Inge dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu mai avem chef să reluăm raționamentele, să cântărim argumentele, vrem să sărim direct la concluzie, nu mai avem răbdare să citim o carte întreagă, vrem o frază frumoasă, înțeleaptă, atât. Am lăsat în urmă nu mai știu câte hoteluri uitate, prin care am dormit, gări și aeroporturi din care nu mi-au rămas, din cele mai multe, decât un gust de fum, de soare sau de ceață, o culoare sau nici atât, fără să fiu, nici prin vocație, nici prin palmares, ceea ce se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
grav. Curajosul charro se alege cu câteva contuzii, care în loc să-l stigmatizeze, îl aureolează. Va încerca în altă duminică să realizeze saltul mortal? Sunt convins că da. Atunci spectatorii îl vor răsplăti, iar eșecul de azi va fi cu totul uitat. Întrecerea s-a terminat și, în sala unde suntem invitați, domnește o atmosferă de bal provincial. Vin și călăreții, demitizați în hainele lor de stradă. Numai fetele care au oferit la sfârșitul întrecerii un balet ecvestru ca niște adevărate amazoane
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
reținut. Sau că sfinții catolici nu sunt uneori decât pseudonime pentru zeii primitivi. Mai important e altceva, că vocația mitului a rămas aproape intactă. Într-o arenă de sport, învingătorul se transformă cu ușurință în zeu. Învins, va fi apoi uitat, dar să nu-i reproșăm mexicanului această infidelitate. Foamea lui de mit trebuie hrănită mereu cu sânge proaspăt, ca odinioară zeii de care depindea universul. Mexicul mi-a sporit, deci, credința că, simplificând, trebuie să simplificăm în favoarea noastră. Soarele, nisipul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi iarăși străbătătorul locurilor virane, al stradelelor uitate, al piațetelor încremenite în soare și praf, voi urca iarăși pe scările blocurilor vechi, voi descoperi din nou, în cartiere neumblate, stranii grupuri statuare... Voi avea iarăși senzația că am mai fost pe-acolo, că totul are un înțeles simbolic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
răvășind totul, îl am acum în mână, L-am găsit! i-l întind așezându-i-l în brațe, Hm, prea bine! Ăsta e! îl simt, Hai afară să-mi citești! Bucuros ca un copil care și-a găsit jucăria demult uitată, Hai, citește de aici, eu am acum caietul în mână, Să-mi amintesc cum era! Mă așez la masă, încă nu îndrăznesc să deschid caietul, Citește! glasul lui nerăbdător, de la prima pagină, nici nu mai știu când l-am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în pronaos, îndrăznesc eu, Deocamdată cred că voi fi nevoit să suspend lucrul până nu se va lua o decizie, n-am nici bani să-i plătesc, Nu-i vorba de bani, articulez eu cu greu, Daniel, am putea face uitată povestea asta, dacă el s-ar învoi de bunăvoie să dăm jos de pe pereți pictura lui, am și aflat o echipă de meșteri buni care au pictat multe biserici și lucrează repede, Îmi vine să plâng ca un copil neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pierdut darul credinței îl poate regăsi în momente de supremă încordare, atunci când nu i-a mai rămas nimic va putea începe să creadă, firesc, cum ar începe să vorbească, aceste daruri nu se pierd cu adevărat niciodată, ele zac latente, uitate, Și aceste daruri, Theo, le primesc toți oamenii fără deosebire, Se-ntoarce umbra părintelui după luna ce dispare din cadrul îngust al ferestrei, subțiindu-se, Darul creației însă îl au infinit mai puțini oameni, nu spun că prin aceasta darul artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
liber, îi ghicesc fiecare mișcare înainte de a o face, picioarele strânse sub trup, desculță, mirosind a săpun și a loțiune de baie, parcă oboseala i s-a mai șters de pe chip, îmi zâmbește și o regăsesc întreagă în acest zâmbet uitat, n-am uitat nimic, prima mea noapte cu o femeie, învățând, învățând, și ea mă întreabă despre mine, mă bucur că pot să vorbesc despre mine pentru că altfel, biserica, apostolii, îngerii, zeii cei din urmă rămași la ospățul nopții, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Acum nu știu unde e Ana, dar îți promit că voi afla, Mulțumesc! nu mă mai întreabă nimic madame Angela, Laura se uită fericită la chipul ei tuciuriu din desen și Casian, în loc să-și contemple desenul, o privește vrăjit pe Laura și uitatul de noi toți Nicolae s-a așezat la o masă de birou și scrie, Laura îi spune câteva cuvinte neinteligibile pentru noi băiatului cu gurița căscată spre zulufii ei și abia atunci el catadicsește să-și întoarcă ochii tulburi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ușă. —Ce? mormăi ea, uimită de bustul lui gol. — Hai să o luăm de la capăt. S-a întins și a tras-o lângă el cu tandrețe. Ea și-a ascuns fața la pieptul lui. Acel miros special al lui Oliver. Uitat, dar amintit cu un impact înfiorător de puternic. Piperat, dulce-condimentat și ceva unic și de nedescris care nu venea de la săpun sau dintr-o sticlă sau din haine. Un miros în care era doar el. Familiaritatea lui îi făcea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebui să fii cu ochii pe Loew și băieții lui. N-am scris în raport, dar Betty Short și-o trăgea pe bani când era pe geantă, iar Loew încearcă să țină sub tăcere chestia asta. Cred că o să facă uitate orice dovezi că fata era o curvă clasa-ntâi. Cu cât publicul o simpatizează mai tare, cu atât mai mulți lauri culege acuzarea dacă porcăria asta ajunge vreodată în instanță. Millard izbucni în râs. — Istețule, vrei să zici că șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un polițist adevărat. Thad Green dădu aprobator din cap în timp ce-mi pledam cauza: sunt de șapte ani în LAPD, tevatura cu cei doi Vogel a avut loc în urmă cu mai bine de doi ani și e aproape uitată, detest munca pe care o fac în laboratorul de criminalistică și vreau să mă întorc la uniformă - preferabil în tura de noapte. Învățam pentru examenul de sergent, iar Divizia Criminalistică mi-a prins bine ca domeniu de instruire pentru țelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spun ceva. Patronul din Liverpool al restaurantului chinezesc cu mâncare la pachet nu recunoscu fața lui Geordie și nici angajații lui aberdonieni. Magazinul de casete video se Închisese cu ani În urmă, deși ferestrele erau Încă pline de afișe cu uitate filme de top și filme „disponibile direct pe video“, abia vizibile printre mâzgălelile cu spray. Ultimul pe stradă era o combinație de chioșc de ziare, aprozar și magazin de băuturi. Proprietarul aruncă o privire spre uniforma agentei Watson și avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și am ajuns altundeva... În viitorul întreg al propriului meu prezent. Viitorul acum. Absolutul moment... Orașul cu povești Absolutul moment, viitorul prezent, începutul fără de sfârșit... am ajuns în acel loc fără timp, găsind un oraș fără locuitori, ca o cetate uitată sau încă negăsită, în afara hărților sau a indicatoarelor de drum... Un oraș doar cu ecouri, cu legende dispărute și povești viitoare încă neinventate, cu simboluri, cu anotimpuri amestecate fără șir, cu ziduri gata să amintească istorii ieșite din timp sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și, probabil, aruncată într-un cuptor de var lespedea enormă de la Roma, din care s-au păstrat puține fragmente. Din fericire, s-a conservat copia sculptată pe o piatră foarte dură în orașul Ancyra din Galatia, astăzi Ankara; a rămas uitată vreme de o mie cinci sute de ani, apoi a fost descoperită de un ambasador german cult, acreditat în Imperiul Otoman. O altă copie a ieșit la lumină după nouăsprezece secole în vechea Apollonia, în Anatolia, iar o treia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le spăla punțile, umplîndu-le cabine. CÎnd se Întorcea cu șalupa cu motor a companiei, după ce vizita fabrica tatălui său, Jim tînjea Întodeauna să se urce la bordul acestor vase și să le exploreze cabinele, acum Înecate, o lume de călătorii uitate, invadată de grote de rugină. Privi cu atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore? Deși Jim avea un respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cioburi ca niște diamante, imaginea unui băiețel care exploda. 7 Piscina secată Timpul se oprise pe Amherst Avenue, nemișcat ca și norul de praf care plutea În camere, Învăluindu-l ușor pe Jim În timp ce umbla prin casa pustie. Mirosuri aproape uitate, un iz slab de covor Îi aminteau de perioada de dinainte de război. Timp de trei zile, așteptă ca mama și tatăl lui să se Întoarcă. În fiecare dimineață se cățăra pe acoperișul În pantă de deasupra ferestrei dormitorului și cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zbură pe deasupra, apoi sparse geamul unei ferestre care adăpostea aparatul de aer condiționat. Intră În casă, deschizînd apărătoarea gurii de aer ca să ascundă geamul spart. Jim se strecură cu repeziciune prin camerele Întunecate, ce păreau niște tablouri Într-un muzeu uitat. Casa era plină de fotografiile unei femei frumoase care poza ca o stea de cinema. Ignoră portretul Înrămat de pe pianul mare și uriașul glob pămîntesc de lîngă rafturile bibliotecii. Mai demult, Jim s-ar fi oprit să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sută de metri distanță de capătul debarcaderului funerar. Puntea ei ruginită, ca o pîine maronie sfărîmată, mai era Încă plină de mistere pentru el. Războiul, care schimbase atît de radical totul În viața lui Jim, părăsise de mult această epavă uitată, dar el era hotărît să se ducă la vasul acela. GÎndul de a-și regăsi părinții, de a se preda japonezilor, chiar și gîndul de a găsi ceva de mîncare nu mai Însemnau nimic acum, cînd cargoul era, În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să se lase folosiți ca servitori. Doar Jim refuzase și nu Îi făcuse niciodată servicii domnului Vincent. CÎnd Jim năvăli În cameră, doamna Vincent ședea pe salteaua ei de paie, ținîndu-și mîinile palide În poală, ca o pereche de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își părăseau cămăruțele și se Înghesuiau la ferestre. Demarest arătă spre coloanele de fum care se ridicau dinspre docurilor din nordul Shanghai-ului. Deși erau la peste șaisprezece kilometri depărtare, Jim auzi un huruit puternic peste orezăriile pustii, un tunet uitat care răsuna mult timp după ce explodaseră bombele. Sunetele bubuiau În geamuri, un vag ultimatum dat prizonierilor pasivi din Lunghua. Jim cercetă cu privirea norii de fum, În căutarea unor urme de avioane americane. Nici unul dintre cele douăsprezece avioane Zero de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lagăr. Doctorul Ransome Îl pălmuise de două ori. Totuși, acum, cînd războiul se terminase, se simțea surprinzător de calm. Curînd Îi va vedea pe mama și pe tatăl lui, se va Întoarce În casa din Amherst Avenue, la acel univers uitat al servitorilor și al mașinilor Packard și la parchetul lustruit. În același timp, Jim Își zise că prizonierii ar trebui să sărbătorească, să-și arunce În aer saboții de lemn, să pună mîna pe sirena de alarmă aeriană și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lumină, cu degetul arătător petrecut peste al doilea Într-un semn de binecuvântare. Mâini care te poartă, te scufundă Într-o apă ostilă, dar călduță. Simți că te sufoci. Și mai simți ceva doar de tine știut și pe loc uitat. O dată, de două ori, de trei ori. „Se botează Întru Domnul, robul tău Petru, În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Spirit. Amin.” Ai o amintire despre această lume În care, cu balansuri largi, te scufunzi de trei ori În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fi uitat chiar În fața lui, la vârful bocancilor, ar fi văzut urma șarpelui oprită-n zăpadă și-n capătul ei o pată de sânge. Tu, reîntors pe acele meleaguri, rămas În vârful dealului ca să dai proba fricii dintr-o noapte uitată a copilăriei, ai văzut cu ochii minții un balaur Înaripat care putea fi un cal alb purtându-l În zbor, peste bradul din coceniște Înălțat până la cer, pe Bitancu, spre lumea albastră a zorilor. Invitați de colegii lor sovietici, astronauții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]